1,397 matches
-
în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cîntarea Cîntărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a interpretării spirituale propuse de Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de ani în mănăstirea de la Lerin și a fost discipolul lui Iulian Pomerius la Arles, astfel încît formația sa culturală a fost de tip retoric și literar, așa cum se obișnuia în secolul al V-lea. însă concepția lui personală despre asceza creștină, pe care voia s-o pună în practică, l-a determinat să abandoneze încîntătorul sediu de la Arles și să întemeieze și să conducă el însuși, începînd din 499, o mănăstire. în 502 a devenit episcop de Arles și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lîngă proclamata și repetata profesiune de credință, dă dovadă și de o evlavie deosebită față de Sfînta Fecioară și Sfîntul Martin, cel mai vestit sfînt din Gallia. Martirii sînt adevărații eroi ai acestei istorii creștine, străbătută de un marcat interes pentru asceză și pentru încercarea la care sînt supuși călugării prin pocăință. Această atitudine, de altfel, e mai potrivită cu „cultura” din epoca lui Grigorie decît speculația dezinteresată și teoretică. Aceleași caracteristici, accentuate de subiectul tratat, se regăsesc și în cele opt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Venantius Fortunatus îl prețuiau pentru cultura lui, ilustrată și de numeroasele sale opere, care sînt dovada unor preocupări diverse, fără să fie însă îndeajuns de originale. Aceste scrieri, fără mare valoare literară, sînt centrate în special pe probleme de asceză și morală. în ce privește morala, e interesant faptul că Martin împrumută multe lucruri din scrierile lui Seneca, un scriitor prețuit, fără îndoială, de cultura creștină, dar nu atît de mult încît operele sale să ajungă să fie reluate sub forma unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
religios. Isidor era perfect conștient că aceasta era sarcina sa permanentă, atît ca învățat cît și ca episcop. în fond, episcopul de Sevilia se găsea într-o situație asemănătoare cu aceea a lui Grigorie cel Mare, sfîșiat între dorința de asceză și necesitățile vieții practice, și a avut și el foarte limpede în minte sarcina pe care și-o asuma. Așa cum observă Fontaine, această imagine a unui om pe care necesitățile crescînde ale imenselor responsabilități pastorale îl îndepărtează de înclinațiile și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen, după conflictele din epoca lui Teofil al Alexandriei (cf. p. 000). încă o dată călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t. 1, pp. 148-150), asigura o bază metafizică ascezei monastice, văzută ca un mijloc de reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și Dumnezeu. Criza a început (sursa principală este Viața Sfîntului Sava de Chiril din Scitopolis; cf. p. 000) cînd un grup de călugări conduși de Nonnos și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să aducă mulțumiri lui Dumnezeu pentru boala lor, are ca punct de plecare faptul că Alexandru e neliniștit din cauza unui om grav bolnav de trei ani. O parte dintre sermones sînt consacrate unor teme clasice din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi menționate iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Testo, traduzione e commentario, Loescher, Torino, 1963. Cf. R. Macrides, P. Magdalino, „The Architecture of Ekphrasis: Construction and Context of Paul the Silentiary’s Ekphrasis of Hagia Sophia”, în Byzantine and Modern Greek Studies 12 (1988), pp. 47-82. CAPITOLUL XVIII ASCEZĂ ȘI SPIRITUALITATE îN SECOLUL AL V-LEA GREC ȘI îN PRIMA JUMĂTATE A CELUI DE-AL VI-LEA 1. Monahismul egiptean: deșertul Sceti în secolul al V-lea Două mari așezări monastice din deșertul egiptean își începuseră existența în anii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără să aibă totuși o formulă bine definită pentru a exprima raportul dintre acestea. în scrisorile 323-324 îl pune în gardă pe Chiril, probabil în timpul tratativelor cu antiohienii, în privința pericolului îndepărtării de tradiția lui Atanasie. Pentru Isidor, sărăcia voluntară și asceza transformă viața monahală în împărăția lui Dumnezeu (I, 129), iar filozofia ucenicilor Domnului (I, 63) și fecioria sînt superioare căsătoriei așa cum cerul e mai presus de pămînt, iar sufletul e superior trupului (IV, 192). Totuși, viața de călugăr nu deplină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să treacă drept rezultat al propriei investigații. El nu intenționează să ne ofere o istorie organică a monahismului, ci o serie de portrete de indivizi și de grupuri, menite să ne transmită tensiunea lor spirituală și să constituie exemple de asceză și de viață spirituală; acestea se înșiră unele după altele și nu sînt legate între ele decît prin firul vieții lui Palladius - despre care am vorbit -, de altfel implicit și destul de firav. Numele celor mari (Didim cel Orb, cap. 4
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apoftegmele. Stilul e simplu, viu, colocvial; în special capitolele despre pustia Nitriei sînt bogate în detalii concrete și colorate, izvorîte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Sceti e mai dramatică; regiunea era renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că la Sceti a fost atît de chinuit de patimi, încît s-a gîndit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în această parte, el insistă foarte mult asupra acțiunii diavolului, de exemplu în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asupra acțiunii diavolului, de exemplu în luptele cu necuratul ale lui Natanael (cap. 16), Macarie din Alexandria (cap. 18) sau Moise (cap. 19). Pe de altă parte, Palladius nu se ferește să critice defectele crora le poate da naștere uneori asceza, înainte de toate trufia, cum este cazul în povestea lui Valens din cap. 25. S-a discutat despre valoarea istorică a acestei opere; lăsînd la o parte unele erori de cronologie și de detaliu, credibilitatea lui Palladius este în general evaluată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea sînt unele scrisori (600-607) în care Varsanufie și Ioan îi răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui Origen, Didim și Evagrie; Varsanufie încearcă întîi să-l convingă pe acesta să se ocupe mai degrabă de asceză, în timp ce Ioan precizează că e utilă lectura anumitor părți din opera lui Evagrie. Cînd călugărul obiectează că unii Părinți acceptă Centuriile gnostice ale lui Evagrie, Varsanufie precizează că și Sfinții Părinți pot greși cînd se raportează doar la tradiție. Unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajutor pentru cunoașterea vieții spirituale din deșert sub toate aspectele ei, în raport cu problemele concrete ale indivizilor. Varsanufie declară că omul trebuie să trăiască sub domnia harului, nu a legii, dar nu refuză să dea instrucțiuni echilibrate și moderate pentru practicarea ascezei. în ansamblu, Ioan se ocupă mai ales de detaliile practice și ajunge chiar să explice, dacă e necesar, răspunsurile precedente ale lui Varsanufie unor destinatari care nu au reușit să le înțeleagă. Amîndoi, din cîte se pare fără să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găsite. Așadar, materialul disponibil e departe de a reda ansamblul doctrinei autorului, reproducînd doar o parte a acesteia, care este, în plus, rezultatul unei selecții întîmplătoare. învățăturile sînt niște „conferințe”, adică discuții pe teme cu caracter spiritual, legate de itinerarul ascezei monastice: renunțarea, umilința, conștiința, teama de Dumnezeu, interdicția de a-ți urma propria judecată, aceea de a judeca etc. Ele au fost notate de ascultători și apoi redactate, deși nici cei care le-au transcris nu au fost mînați de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dorotei, dar a fost inspirată de el, este Viața lui Dositei, un tînăr, fost soldat, care venise la mănăstirea condusă de Serid și fusese dat în seama lui Dorotei; trăise acolo cinci ani, pînă la moartea sa, făcînd exerciții de asceză severă și de renunțare la propriile dorințe; era, într-un fel, un model de viață spirituală conform cu cel propovăduit de învățăturile lui Dorotei. Bibliografie. L. Regnault, J. de Préville, Dorothée de Gaza. Oeuvres spirituelles (SChr 92), Cerf, Paris, 1963 (text
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încă nu fusese influențat de Evagrie. în orice caz, scrierea pare să, aparțină autorului Comentariului la Cîntarea Cîntărilor (cf., infra); această carte biblică este citată de mai multe ori, iar Cînt. 1, 10 este comentat în mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș la adresa călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filozofii, după exemplul lui Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibile și de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sînt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe elemente comune cu scrisorile și pare, așadar, că trebuie atribuit aceluiași autor. începutul tratatului Despre sărăcia de bunăvoie trimite la Discursul despre asceză, constituind, evident, continuarea acestuia. Nilus discută aici cele trei tipuri de sărăcie. Primul corespunde stării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceste ultime teme sînt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe elemente comune cu scrisorile și pare, așadar, că trebuie atribuit aceluiași autor. începutul tratatului Despre sărăcia de bunăvoie trimite la Discursul despre asceză, constituind, evident, continuarea acestuia. Nilus discută aici cele trei tipuri de sărăcie. Primul corespunde stării naturale a omului, cînd acesta nu era nevoit să-și facă griji legate de viața materială și se dăruia în întregime lui Dumnezeu, în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
element al textului o cît mai mare bogăție de semnificații. Cîntarea, în care mirele e, firește, Cristos, este o profeție a istoriei mîntuirii, iar mireasa este sufletul care se înalță spre contemplarea lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei, care nu se poate înscrie nici într-o tradiție exegetică bazată pe litera textului (de tip antiohian) și nici într-una bazată pe alegorie (de tip alexandrin). Am semnalat faptul că acest Comentariu poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea. Clarificarea situației operelor lui Nilus nu a fost însă terminată și este complicată de textele lui Nilus transmise în alte limbi, în special în siriacă, în care s-au păstrat culegeri de maxime și o versiune a Discursului despre asceză care prezintă afinități, dar și diferențe sensibile, în raport cu textele grecești. Operele cîtor autori au ajuns să fie reunite în corpusul lui Nilus? Bibliografie. Ediția textelor în PG 79. Ediții critice există doar pentru Narrationes referitoare la Nilus Sinaitul, sub îngrijirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nil d’Ancyre. Commentaire sur le Cantique des cantiques I (SChr 403), Cerf, Paris, 1994. Pentru scrierile în siriacă, ed., intr., trad. it. P. Bettiolo, Gli scritti siriaci di Nilo il Solitario, Peeters, Louvain-la-Neuve, 1983. - Trad. it. a Discursului despre asceză coordonată de C. Riggi, Nilo di Ancira. Discorso ascetico, Città Nuova, Roma, 1983. - Studii: e încă important K. Heussi, Untersuchungen zu Nilus dem Asketen (TU 42/2) Hinrichs, Leipzig 1917. H. Ringshausen, Zur Verfasserschaft und Chronologie der dem Nilus Anciranus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. în greacă, limba originară, au rămas doar nr. 5 și 7, celelalte păstrîndu-se doar în traducere siriacă. Sînt scrieri adresate unor călugări, străbătute de o spiritualitate simplă și de moderația în asceză. Nr. 4 și 8 tratează teme cristologice; nr. 3 critică obiceiul de a întîrzia botezul pînă în momentul morții. Cine e autorul, sau cine sînt autorii acestor tratate? J. Lebon, într-un studiu publicat postum prin grija lui A. van
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unui alt Marcian, călugăr mai întîi la Ierusalim, apoi la Betleem; inițial anticalcedonian, apoi adept al calcedonismului începînd cam din 480, a murit la 23 noiembrie 492. în două manuscrise, lui Marcian din Betleem îi este atribuit un Discurs despre asceză și multe alte lucruri, transmis printre operele lui Nilus, iar sub numele lui au circulat și alte fragmente; unui Marcian i-a fost atribuit în tradiția manuscrisă și un opuscul Despre toate armele, închinat călugărilor, existent și în corpusul grec
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al V-lea (cf. p. 000); există apoi un manuscris siriac datat 534, care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale împotriva messalienilor (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la eliberarea de patimi, care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începînd din 360 în Mesopotamia, s-au răspîndit foarte mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]