3,212 matches
-
Constantin , publicat în Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016. ... viața... iluzie sau vis scrum de țigară spulberat de vânt fir de nisip într-un ocean de apă rămășițe de praf într-un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Constantin , publicat în Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016. ... la pas cu viața, la braț cu destinul privești în urmă și nu distingi nimic privești înainte la drumuri nesfârșite te oprești nehotărât ... încotro te îndrepți? un pas cadențat pe asfalt un strop de ploaie purtat de vânt sau furtuni un răspuns rătăcit printre atâtea întrebări o ecuație nedezlegată în algebra destinului un roman în desfășurare pe filele vieții un slalom printre piedici și situații imprevizibile o întrebare fără răspuns un
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
s-a zbătut să scape, în van a cerut ajutor, nimeni nu l-a ajutat, a fost înghesuit în mașină, educatorul s-a urcat lângă el, iar Gorila care era la volan, a plecat în viteză cu roțile scrâșnind pe asfalt. Mihai era bucuros că îl recuperase pe Gilă, acum urma să trimită pe Crina cu copilul la unchiul Florea. Lucrase cu spor, câștigase un proces de divorț în recurs, onorariul fusese pe măsura averii foștilor soți, iar alt dosar în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
cât de cât niște condiții”. Primarul Brăilei, la rândul său, nu este nici el dispus să mai aloce fonduri pentru repararea aleilor și alte lucrări în stațiune, până când procesul nu se finalizează. Primarul Brăilei, Aurel Simionescu: „Anul trecut am pus asfalt după mai multe discuții, am luat eu .. pe mine, să spun așa, si am pus, am acoperit gropile care erau pe aleea principala, o să punem și anul ăsta flori, o să reparăm bărci, dar intervenții de altă natură nu vor putea
Cum ne batem joc de bogățiile țării: Lacul Sărat, disputat de două primării, lăsat în paragină [Corola-blog/BlogPost/92473_a_93765]
-
larg această zonă, aceste locuri care merită descoperite și puse în valoare din punct de vedere turistic”, a adăugat Georgeta Maria Tudor, OMV Petrom Zona Producție IV cu sediul la Bolintin Vale. Traseul măsoară aproximativ 70 km pe drumuri de asfalt și pietruite, cu o mică diferență de nivel, de 50m. Pentru toți cei care doresc să revină, harta traseului este aici:https://www.bikemap.net/en/route/3628529-bolintin-vale-clejani-bulbucata/. Evenimentul a avut sprijinul a peste 30 de voluntari, atât din cadrul OMV
100 cicloturiști au descălecat la Bulbucata și Clejani [Corola-blog/BlogPost/92522_a_93814]
-
mai ales că este aproape de București și poți veni pe bicicletă”, a spus Irina. A fost o zi deosebită și pentu Elenă Cîrîc, care a notat pe blogul său: “În total am pedalat vreo 70 de km pe drumuri de asfalt sau pietruite, dar nu i-am simțit deloc, fiindcă i-am parcurs într-un ritm lejer. Asfaltul a fost bun, e un traseu foarte fain de făcut într-o zi pe bicicletă.” Evenimentul „Pedalam pe urmele istoriei la Clejani și
100 cicloturiști au descălecat la Bulbucata și Clejani [Corola-blog/BlogPost/92522_a_93814]
-
zi deosebită și pentu Elenă Cîrîc, care a notat pe blogul său: “În total am pedalat vreo 70 de km pe drumuri de asfalt sau pietruite, dar nu i-am simțit deloc, fiindcă i-am parcurs într-un ritm lejer. Asfaltul a fost bun, e un traseu foarte fain de făcut într-o zi pe bicicletă.” Evenimentul „Pedalam pe urmele istoriei la Clejani și Bulbucata” este al doilea de acest fel organizat de către Outhentic Cycling România împreună cu Asociația ROI cu susținerea
100 cicloturiști au descălecat la Bulbucata și Clejani [Corola-blog/BlogPost/92522_a_93814]
-
oraș, Parc-a ne căuta și după moarte, Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș. Ca două jumătăți de carne vie, Unul poate mai mult ca celălalt, Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie, Cu picături de viață pe asfalt. N-am înțeles niciunul, niciodată ... Citește mai mult Vom mai trăi iubirea idealăPoate pe-acest pămînt cît vom mai fi,Uitînd într-un tîrziu cumplita boală,Prin care am trecut spre-a ne iubi.Ne-a fost această febră ca
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
oraș,Parc-a ne căuta și după moarte,Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș.Ca două jumătăți de carne vie,Unul poate mai mult ca celălalt,Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie,Cu picături de viață pe asfalt.N-am înțeles niciunul, niciodată... XXVII. CÎRJĂ DE LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem prin anotimpuri...adunând amintiri. Și iar veni-vei, trecută iarnă, cu rugă de-așezare pe asfalt, iar cerul va fi o copertină grea. Eterna chemare... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: TRECUTĂ IARNĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
anotimp. Din nou se întrebă pentru ce-și alesese acel mod absurd de a-și câștiga existența și pentru ce rămăsese atâta vreme pe continentul acela imens pe care ajunsese să-l urască. Îi era dor de fum și de asfalt. Îi era dor de zăpadă și de frig. Îi era dor de zgomotul străzii. În clipa aceea ar fi dat orice ca să poată vedea, înălțându-și privirea, sute de rândunele zburând. Dar zburau numai vulturii. Zeci de vulturi ce coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Rudolf B. cu barba lui roșie. Îl priveam cum vine spre mine și din el s-a decupat un alt Rudolf B. femeie fără barbă și cu sînii foarte mari. R.B. bărbatul a trîntit-o pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început să-i sugă sînii. Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut un domn scund și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să lucrez și eu. Apoi sora m-a făcut să simt țara puternică, pașnică, se întindea dincolo de orizont. — Știi, dragă, glia țării e plină la tot pasul de cei morți. Ei sunt și sub pașii tăi. Chiar și aici, sub asfaltul neted. Toți sunt niște eroi cărora trebuie să le fim recunoscători pentru faptul că mașina aceasta ne poate purta atât de lin. Iar eu căutam casa noastră cu fața lipită de geam. Cred că am și găsit-o. — Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că murisem și că încă nu mi-am dat seama, că mi s-a disociat creierul de restul corpului și că pluteam peste el. Și avea sens. Părți din corpul meu nu păreau să fie ale mele. Zăceam jumătate pe asfalt și jumătate pe altceva, iar mâna de sub mine nu se mișca oricât aș încerca să-i îndoi degetele. Oh, Dumnezeule, am pierdut o mână. Nu mâna dreaptă, Te rog, Doamne. Apoi mâna s-a mișcat, prinsese viață singură. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine și ne sprijineam amândoi capetele de-o parte a dubiței, încercând să aruncăm o privire spre mașina care încercase să mă calce. Tot ce am putut să vedem era lumina roșie din spate care dădea colțul. Nat stătea pe asfalt și înjura, sistematic și cu răutate. A făcut-o mai mult decât a durat atentatul la viața mea. Nu aveam nici o tragere de inimă să înjur la rândul meu, dar eram impresionată de ușurința cu care o făcea el. înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trebuie să mai existe pe undeva în arhivele luminii, dar eu nu pot să mi-o amintesc cu gândurile și ochii mei omenești. După aceste încercări de a ține piept durerii își simți genunchii moi, ca de cauciuc, căzu pe asfalt într-o parte, cea a inimii. Cartea de rugăciuni căzu deschizându-se, amintind de un mic acordeon de circ, calota albastră se rostogolise și se oprise la picioarele unor necunoscuți. Numai mezuza ședea fixată ferm pe fruntea lui, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că nu cel pe care mi-l închipuiam eu... În felul acesta nu puteți fi un model pentru nimeni... - Așa e, așa e, murmurau prietenii puștiului. Că bine le zici, Elefterie... Capul lui Mircea Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și just bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
după hohotul de râs pe care l-am stârnit, că am depășit măsura și că nu se cuvenea să vorbesc așa. Când, după ce a plătit, mama a ieșit fără să privească pe nimeni și a pornit-o pe aleea de asfalt spre poartă, mergând cât putea de repede pe tocurile ei scâlciate și strângându-și capul între umeri de parcă ar fi vrut să intre în pământ, am simțit că mi se strânge inima de milă. Această milă care m-a ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o rază de soare, apoi intrai brusc în întunericul umed al vestiarului. Pe podeaua lui de asfalt, tălpile mi se fixau ca înșurubate. După asta, iar o scară care urcă. Știu cum am să încep: „Ca un adevărat creștin ce sunt, vă aduc la cunoștință“, mai departe nu interesează, sunt sigur că va merge ca uns, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prevenindu-mi refuzul, doar iei de la un rus, prostule, nu de la un european necunoscut. Apoi începu brusc să vorbească despre Kazan și despre tatăl său, pe care-l numea tătuțu’. Îl auzeam mai bine pentru că acum trăsura luneca lin pe asfalt. Eu, însă, nu mă simțeam în apele mele. Această bancnotă de o sută de ruble, care mă luase prin surprindere și de care mă bucuram atât, mă făcea dependent de Iag într-un mod umilitor. Ascultând, cu o atenție exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]