30,381 matches
-
Basarabia, a unei integrări europene și chiar universale. E o viziune istorică, vizînd "o confrerie transnațională a intelectualilor, care recuperează ceva din spiritul universalist al Evului Mediu, prin fundarea unei noi identități umane în pragul mileniului trei". Aparent anticolectivistă, o atare "confrerie" ar reprezenta o soluție favorabilă întregii noastre obști. Oricît de greu le-ar veni unora a se despărți de "mistica rădăcinilor", de "tribulațiile unui anume loc", considerate exclusivist și exploatate retoric, se cuvine a admite antiutopia acestei poziții. Ergo
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
a hotelurilor împînzește Madridul. Poți să locuiești într-un astfel de Hostal în apartamentul unei familii de spanioli, în mijlocul căreia, - dacă te înțelegi din toate punctele de vedere și te porți corect, - poți să stai și să fii tratat ca atare. Cred că nicăieri, pe unde am umblat, ideea de hotel nu este privită atît de gospodărește, ca în capitala istorică a Spaniei, Madridul. Casă, dulce casă, sweet home... Am avut de ales între următoarele: Hotel Residencia Sudamerigo, 12 Paseo del
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
și mătușile ei, bașca proprii lui tovarăși de idei și milioanele de necunoscuți din rîndul poporului al cărui țar se considera. Wagner compunea Parsifal, apoi cobora la micul dejun și explica de ce trebuie arși toți evreii. (Cuvîntul "arși" figurează ca atare, avant la lettre în textele lui.) Un caz de schizofrenie totală, (la Stalin boala predominantă pare să fi fost mai degrabă paranoia cam ca și la Ceaușescu) - sau poate că Wagner scria acea muzică sublimă și sacră tocmai pentru a
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
vre-unul dintre noi ar fi avut talent, ar fi scris ceva până acum. Deci rămâne cea de a doua soluție, cu timpul liber. Și cum eu am berechet, voi încerca eu să o fac. Deci trebuiesc luate lucrurile ca atare. Fără pretenții literare sau o descriere cu un puternic spirit de observație pe care eu nu l-am avut niciodată, tot timpul trăind cu capul în nori. Cum nu mă pricep cam cum demarează o asemenea treabă, vrând-nevrând voi fi
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
pasiunilor se situează școala, procesul de învățămînt și disciplinele obiect de concurs. Între acestea, româna (sau gramatica) figurează, obligatoriu, între probele examenelor de capacitate și bacalaureat și, selectiv, în funcție de profilul facultății, între probele concursurilor de admitere în învățămîntul superior. Ca atare, este implicată, ca și celelalte, în vîltoarea contestării și a discuțiilor pasionale. Dar, dincolo de reacțiile celor direct interesați, concursurile, prin rezultatele lor, incită la reflecție asupra adecvării cunoștințelor care reprezintă disciplina și a modului în care sînt predate. Prescurtarea, ca
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
ne-a ocupat țara. Presa românească era liberă (nu, desigur, ca înainte, dar cauza știrbirilor era războiul și alianța militară cu germanii). Nu discut acum îndreptățirea ideologiei lor. E incontestabil că n-a fost una democratică și trebuie judecată ca atare. De colaborat, ei n-au colaborat cu dușmani declarați sau ocupanți ai țării. Dar Rebreanu ori Goga? Al doilea a murit în 1938, așa că întrebarea cu privire la colaboraționismul lui e absurdă. Rebreanu a fost filogerman, nu însă nazist iar onorurile de
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
Nu? Adevărul pe care îl profera știai că-i adevăr, știai că nu se fac nici rebuturi, nici tocmeli în materia aceea. Adevărul care se profera, cum spuneam, era primit de noi ca adevăr și evident, funcționa în noi ca atare. De acum încolo poate să se refacă, știu eu, cu un mare efort de cei care vor duce mai departe sarcina aceasta pe umeri. E o sarcină îngrozitor de grea și, aș zice, că ar trebui reînvățată. Știți, pedagogia care se
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Care sînt motivațiile acestei hotărîri, nu ușor de luat, să vă statorniciți într-un astfel de loc? - Ați vorbit la început despre rotunjirea cifrei vîrstei mele. Vă dați seama că se apropie ceea ce-i firesc să se apropie și ca atare trebuie să mai iau și eu timpul de a mă gîndi la ultimele lucruri. Sigur, să fac bilanțurile spirituale. Am ales Văratecul, pentru că, așa cum știți, de peste 20 de ani vin aici. Asta datorită dragei Valeria Sadoveanu, prietena mea dragă, și
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
sesizeze o adevărată sărbătoare a firii. Mai ales că ei transformă întreaga natură într-o ședință de partid, supun elementele spre a i le oferi sărbătoritului". Ca și: "Suveranitatea echitabilă a mito-marxistului bucureștean este "umanismul comuniștilor". După Ion Ianoși, un atare umanism e "articulat și vertebrat". "Articulat și vertebrat" de cine? De partidul comunist român, care, la rîndul lui, nu este numai "articulat și vertebrat", ci investit de istorie să realizeze irealitatea românească unde logocratul Ion Ianoși vorbește, vorbește, deși dacă
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
numai pentru vina de a fi fost ceea ce era, cum au făcut naziștii. În al doilea rînd, ideologia comunistă care se revendică de la idealismul filozofic hegelian, utopiștii sec. 19 și teoriile lui Marx, nu numai că nu era criminală ca atare, ci pornea inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea invoca nici o tradiție filozofică respectabilă, exterminarea rasială devenind pentru el o tehnologie și un scop în sine
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
se autocenzurează. Intervine însă dublul aspect al lui nimeni: profan și sacru. Din punct de vedere profan nimeni este chiar nimeni, adică pustiul, golul. Din punct de vedere sacru, însă, acest nimeni poate fi chiar Haina lui Dumnezeu". Înțelegem un atare punct de vedere, însă nu putem a nu observa că interiorizarea pe care o reprezintă actul scriptic nu intră în conflict cu spiritualitatea spovedaniei, ci o potențează. Solitudinea maximă, realizată de scriitor precum o condiție a substanțializării sale, are un
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află mișcările extremiste, de stînga și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
normalitate. I-au luat locul un comportament agresiv, un limbaj primar și un spirit gregar de neînchipuit înainte. Să fie vorba de o conștiință rea care își pune pecetea pe gesturile și cuvintele omului? în orice caz, dacă prezența ca atare a moralei în politică nu pare să fie necesară și trece neobservată în ochii urmașilor lui Machiavelli, absența ei creează monștri și este imediat remarcată. Fie și în acest mod negativ, morala își face neapărat simțit rostul în politică. Dezinteresații
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]
-
toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
Stănescu a fost evident atins de un oportunism cronic, care-i asigura o largă comoditate pentru sine, dar și o înțelegere pe măsură de la puterea de atunci. El s-a manifestat ca un poet de curte recunoscut și ascultat ca atare în cabinetele 1 și 2". Sau: "Haiduc în lumea cuvintelor, aproape că uită că ele nu sînt doar sau numai concepte". Sau: "Un veritabil narcisist al judecăților în sine; un ludic fără limite se arată poetul odată cu cele 11 Elegii
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
cât se poate de sinceră. Nemulțumiți de slabele performanțe ale aparatelor de aer condiționat, deputații lipsesc din sală și comisii, făcând imposibil cvorumul, dar într-o admirabilă armonie a Puterii cu Opoziția. Ei sunt, cu toții, salariați ai statului și ca atare au cunoștință de anecdota cu țapul comunal care refuza să-și îndeplinească sarcinile. Nemulțumiți de indiscrețiile presei, care-și bagă peste tot nasul, ba mai are și prostul obicei să fotografieze, inși din a căror munculiță se poate, în sfârșit
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
mai deschis canoanele "realist-socialiste", care nu apuseseră încă de tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit pînă la sfîrșitul cîrmuirii comuniste), autorul volumului Geraldine își etala voluptatea asociațiilor libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ștachetă...realistă. În felul acesta d-sa ține a menționa un punct de plecare zero, afectiv și percepțional, precum un soi de alibi al mărturiei: "Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste" (Distanțe). O atare amnezie voită e însă un semnal în răspăr al unei memorii pe care artistul e nevoit a o lua în considerare: "Stai în fața mea. Meridianul zero se tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia din care se confecționează extravaganțele e una comun
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ca reacție și distructivitatea nemotivată, între distructivitate în general și tendințele sado-masochiste, între revoluționar și rebel etc. Frica de libertate apare atunci când eul se dovedește prea slab - sau prea slăbit - pentru a-și mai asuma răspunderea propriilor alegeri, renunțând ca atare la puterea de decizie. Fromm vede în această capitulare o trăsătură inaugurală pentru ceea ce el numește caracter autoritar, sau sado-masochist. Prin acest tip de demers, el se situează într-un dezacord explicit cu teoriile durkheimiste, care purifică sociologia de problemele
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
o vede și continuă să scrie în carnetul lui. De acolo de unde se găsește el, ai impresia că Manuela se plimbă pe figura lui Blanche, făcînd corp comun cu ea. Noaptea se anunță ploioasă, și Manuela s-a îmbrăcat ca atare. Seamănă cu prima apariție a lui Anne Baxter în Totul despre Eva. Aruncă o privire spre cer. (Întoarcere la secvența 8). Esteban o privește fără să fie văzut ; clandestinitatea privirii lui îi creează o senzație de jenă și de impudoare
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
apărută în 2008, sub auspiciile Fundației Române din Montréal. Într-o ipotetică și discutabilă ierarhie a disciplinelor spiritului uman, religia, în toate ramificațiile ei calificabile în timp și spațiu, joacă un rol definitoriu, fundamental, în ceea ce înseamnă existența ființei ca atare. Ea s-a arătat din totdeauna un îndreptar, chiar legic, nu numai pentru morala noastră, ci pentru psihicul pe care îl încorporăm diferențiat, dar care poate să se modeleze în consens, de la gândirea pozitivă, până la fapta plăcută lui Dumnezeu. Ca
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
Basarabie, dulcea Bucovină, înțeleapta Transilvanie, voievodatul Maramureș și mândrul Banat”). A se obserava puterea de sinteză a scriitorului care substanțializează istorie și cultură, cu aerul identificării de esențe ale unor mentalități, a devenirii acestora în timp, instituind personalizări recunoscute ca atare. Sunt tentat să scriu (mai dezvoltat) că, dintre cele zece determinări, doar trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se întîmplă/ prin apropiere/ va trebui să scoți bateriile din scorbura copacului// ramurile își încetează
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
mai ales a celor care ascultă și execută. Aceștia dobândesc un fel de prioritate logică și valorică: declanșează, prin nevoile și revendicările lor, mecanismele puterii; devin, în cazul reformei, destinatarul acțiunilor autorității și, în cazul revoluției, judecătorul puterii înseși. Ca atare, imaginea propusă până acum pentru a reprezenta puterea - cercul - lasă locul alteia - elipsa - care are două centre formate din conducători și conduși. Reflectând această situație, legitimizarea se desfășoară în două direcții și se constituie în două teorii: Machttheorie, justificarea prin
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
patul creat de meșter nu face decât să imite ideea patului care s-ar afla undeva, în altă parte... ...da, întâlnim acest raționament în Republica... ...da, iar artistul imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea fi reprezentat Divinul. Ne apropiem Divinitatea printr-o dialectică și prin filosofie, prin concept, deci
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]