987 matches
-
despre divinitate era consistentă, iar de aici a încercat să ajungă la existența divină. Se spune că o demonstrație corectă trebuie să respingă toate pozițiile competitoare chiar dacă nu a reușit acest lucru, chiar dacă nu a respins toate tezele, a înlăturat ateismul și teismul empiric, reducând sfera posibilităților la teism sau pozitivism 340. Anselm compară ființele a căror nonexistență este de neconceput cu acelea a căror nonexistență este imaginabilă. Susține că primele trebuie să fie superioare celorlalte, iar construcția acel ceva decât
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este compatibilă cu existența oricărei stări de lucruri concepute pozitiv. 3) Conceptul divinității nu este contingent. Exemplificarea sa ori este imposibilă, ori este necesară. Devreme ce nimic nu este imposibil dacă nu este contradictoriu alegerea nu este între teism și ateism, ci între teism și pozitivism (Dumnezeu este fără înțeles coerent)398. Contingență înseamnă selecție arbitrară și nu o selecție între ceva pozitiv și ceva doar negativ, ci între anumite posibilități pozitive și altele la fel de pozitive, dar incompatibile cu ele. O
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care să nu fie dependentă de nimic altceva. Dacă Sfântul Anselm a încercat să extragă existența lui Dumnezeu chiar din conceptul său, Findlay a încercat să extragă non-existența lui Dumnezeu din același concept. Argumentul a priori a lui Findlay în favoarea ateismului este redat astfel: 1) Ceva poate fi numit Dumnezeu dacă și numai dacă este un obiect adecvat al atitudinii religioase; 2) Dacă ceva este un obiect adecvat al atitudinii religioase, atunci există cu necesitate; 3) Nu este posibil ca ceva
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
avem mai multe argumente decât argumentul ontologic. Avem nevoie de un argument global sau un argument "cumulativ". Argumentul "cumulativ" are în centrul său argumentul ontologic, iar celelalte argumente depind de acesta. Argumentul ontologic este foarte important, el reușind să elimine ateismul și teismul empiric și să ne aducă în fața perspectivei de a considera existența lui Dumnezeu logic necesară sau logic imposibilă. Prin "principiul lui Anselm", s-a arătat că existența contingentă nu este compatibilă cu perfecțiunea, acest aspect fiind repetat în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
surogate la care recurge omul, pe orice treaptă de civilizație s-ar găsi el, decât profunda nevoie metafizică a sufletului, care persistă atât în cazul neștiinței primitivului cât și în cazul rebelilor anticreștini? Dostoievski crede că, în realitate, nu există ateism, iar ceea ce numim astfel nu e decât o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, o posesiune diabolică. Prin negație, ateismul afirmă în chip întors existența lui Dumnezeu. El e o pervertire a inteligenței, în felul demonilor, care cred și ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care persistă atât în cazul neștiinței primitivului cât și în cazul rebelilor anticreștini? Dostoievski crede că, în realitate, nu există ateism, iar ceea ce numim astfel nu e decât o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, o posesiune diabolică. Prin negație, ateismul afirmă în chip întors existența lui Dumnezeu. El e o pervertire a inteligenței, în felul demonilor, care cred și ci în existența lui Dumnezeu de vreme ce lucrează împotriva voinței lui. Dar cu aceasta atingem acel abis al libertății ontologice, care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rămân mai puțin caricaturile diabolice ale afirmației biblice. Căci în toată cultura modernă nu este altă caricaturizare mai demonică decât aceea de a prezenta pe om, din făptură a lui Dumnezeu, fiu natural al maimuței, pentru a justifica toate formele ateismului și ale decadenței spirituale. Din câmpul filosofiei, negația cea mai caracteristică o reprezintă pseudoreligia inventată de Auguste Comte în numele pozitivismului. Cultul Pământului și al Umanității, organizat după imitația ritualului bisericesc, e o încercare de pervertire a spiritului omenesc, abătându-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai prin atitudinea sa de o neîndurată intransigență față de catolicism, de protestantism și de ateism, dar prin stilul și sensul integral al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci a trăi e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei, precum Biserica greco-catolică sau romano-catolică. Acest caz este grăitor pentru ținuta unui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe care, alături de alți reprezentanți de marcă: Irineu Mihălcescu, Visarion Puiu, Nicolae Bălan, Vartolomeu, Nicolae Colan ș.a au înțeles să se opună ateismului puterii comuniste și să păstreze nealterată dimensiunea spirituală a Bisericii. Ultima secțiune a volumului, intitulată Creștinismul și Europa Unită cuprinde studiul lui Radu Carp despre "Controverse teologico-politice în cadrul Uniunii Europene", prin evidențierea drepturilor garantate prin Cartea Europeană a Drepturilor Fundamentale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Rorty: o viitoare civilizație globală a iubirii Chiar Richard Rorty, "filosof sceptic și alergic la religios"4 recunoaște rolul jucat de creștinism în impunerea democrației cu tot cu drepturile și libertățile individuale aferente ei. Rorty se socotește ateu, în varianta anticlericalistă a ateismului și spune că filosofilor contemporani nu le mai este îngăduită decât această variantă care consideră Biserica periculoasă pentru democrație și creditează știința drept cea mai bună furnizoare de explicații asupra lumii. Fără educație religioasă și fără a se fi simțit
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vezi Gauchet), occidentalii pot fi atei tocmai datorită revelației și dizolvării Ființei. Destructurarea hermeneutică a adevărurilor ontologice este o etapă în istoria revelației creștine, arată Vattimo. Dumnezeu se arată slab, lăsându-i omului spațiu de manevră și îngăduindu-i, astfel, ateismul. Menirea creștinului e să creeze condițiile instaurării unei comunități a iubirii. Îndeplinirea acestei meniri presupune eliberarea omenirii de cutumele puterii abuzive și ale ordinii violente. Totuși, Vattimo își delimitează poziția de cea a lui Girard: "Acum eu nu știu dacă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Vattimo, Rorty și Hick sunt optimiști. Caritatea ca expresie kenotică sau legică a iubirii și activismul socio-politic ca sfințenie reprezintă șansele viitorului luminos al omenirii. Toți cei cinci autori își îngăduie o largă libertate față de dogma creștină. Evidentă în cazul ateismului asumat al lui Rorty și în cel al soluției religios pluraliste propuse de Hick, această libertate capătă expresii subtile în celelalte cazuri. Ea se manifestă la Wilson în evidențierea funcțiilor religiei, într-un discurs pertinent despre, gödelian, din afara acesteia. Se
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cunoscător. În varianta lui I.P. Culianu 27, Contra-Reforma a amputat imaginarul uman, lăsându-i omului deschisă doar calea nepericuloasă și reducționistă a cunoașterii materiei. Sintagma poate caracteriza și scrierile autorilor prezentați mai sus. Acoperirea vizează creștinismul ca suport îngăduitor al ateismului (asumat la Rorty, indicat ca posibilitate de exersare a libertății la Vattimo) și al dezvoltărilor non-teiste ale religiozității la Hick, ca principală religie suport pentru evoluția seculară a Occidentului (nefericită la Wilson, generoasă etapă kenotică la Vattimo, din nou) și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
senatorului Faustinus, din ginta Flaviilor, așadar, rudă cu Domițian, și tocmai această origine l-a salvat în anul 95 cînd s-au declanșat persecuțiile împotriva lor. După Dio Casius, motivele pentru care aceste persoane au căzut în dizgrație au fost ,,ateismul și obiceiurile mozaice”. Istoricul roman este foarte clar cu privire la realitățile acelor vremuri, ,,obiceiuri mozaice” și nu creștine așa cum o tot țin plăsmuitorii și scornitorii de istorii iudeo-cretine. Acest episcop al Romei a făcut puterii romane ceva neliniști cu privire la scopurile activității
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ei." Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: "În contra direcției socotită germanizantă "Literatorul" va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei" . Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; "Literatorul" recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o incursiune doctă în istoria de dată recentă a poeziei europene, Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fi considerată un fel de fază a istoriei, cuprinsă și ea în planul lui Dumnezeu, cînd experiența lăuntrică a unei prezențe spirituale poate depăși anumite forme de conformism religios, material instituit. E ceea ce, radicalizînd, Simone Weil sau Nikolai Berdiaev numeau ateism purificator : refuzul chipurilor limitative, legate de conveniențe sau de putere, reduse la sociomorfism ale divinului. Biserica însăși e provocată de laicitate să își reamintească statura ei primă, esențială, acordată de Christos: ea e destinată să rămînă, de-a lungul timpurilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conceptului spre limita lui non umană și sedentarizarea lui? A privi critic (în sensul discernămîntului) ideile despre Dumnezeu, a identifica ceea ce în ele este prea omenesc și ceea ce e divino-uman ține, pentru filozofi ca Berdiaev sau Simone Weil, de un ateism purificator care se refuză transcendentului redus sau adaptat la categorii mundane: putere, dreptate de tip penal, sociomorfism, raționalism rezistent la depășirea de sine. A dinamita asemenea concepții înseamnă a curăța distanța verticală de obstacolele care împiedică dialogul între cei doi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
epocă a necredinței, pentru ce să neglijăm utilizarea purificatoare a necredinței? Cunosc această utilitate în mod experimental, spune Simone Weil. E nevoie de o purificare radicală a ideilor omului despre Dumnezeu, idei care [dată fiind mundanitatea lor] au dus la ateism. E nevoie de critica revelației, de dezvăluirea a ceea ce e aport uman în revelație, susține Berdiaev. Pentru amîndoi, ateismul purificator nu este decît un moment dialectic în cunoașterea lui Dumnezeu 5. El contestă definițiile reductive ale divinului, le dă la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Weil. E nevoie de o purificare radicală a ideilor omului despre Dumnezeu, idei care [dată fiind mundanitatea lor] au dus la ateism. E nevoie de critica revelației, de dezvăluirea a ceea ce e aport uman în revelație, susține Berdiaev. Pentru amîndoi, ateismul purificator nu este decît un moment dialectic în cunoașterea lui Dumnezeu 5. El contestă definițiile reductive ale divinului, le dă la o parte din drum, restabilind astfel atît conștiința unui divin de necuprins în concepte, cît și elanul cunoașterii spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Dumnezeu 5. El contestă definițiile reductive ale divinului, le dă la o parte din drum, restabilind astfel atît conștiința unui divin de necuprins în concepte, cît și elanul cunoașterii spre această țintă : e, ca atare, un moment apofatic . Atitudinea critică, ateismul purificator nu sînt, desigur, monopolul modernității tîrzii. Orice Reformă se revoltă în fața unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
doctrina protestantă conform căreia Papa este Antichristul; dimpotrivă, el a susținut că Papa îndeplinește un serviciu legitim, prin delegarea serviciului de către suveranii care îl recunosc. Această teorie a înfuriat pe toată lumea, inclusiv pe catolici, și i-a adus eticheta de "ateism". În același timp, el a mers atât de departe în susținerea autorității regale încât clericii anglicani vedeau în asta un pericol. Hobbes contesta revelația episcopilor și îi transforma în simpli slujitori ai religiei publice, iar acest lucru îi făcea vulnerabili
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aderase Bramhall și pe care îl făcea responsabil de producerea războiului civil. În 1658, Bramhall a publicat The Catching of Leviathan, scriere care a determinat în mod decisiv atitudinea față de Hobbes, pe toată durata Restaurației. Hobbes era acuzat aici de ateism și de erezia numită erastianism 74. Bramhall a folosit și el un argument ad hominem, spunând că reîntoarcerea lui Hobbes în Anglia cromwelliană (în timp ce Bramhall era încă în exil) demonstra de la sine spiritul subversiv și revoluționar al filosofiei sale. Teoria
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de Biserica Angliei respingeau în egală măsură episcopatul anglican și sectarismul puritanilor independenți. Ei susțineau reglementarea religiei de către magistrați, dar fără episcopi. În acest punct ei nu doreau să fie confundați cu Hobbes, care susținea monarhia absolută și era suspectat de ateism. În consecință, aveau nevoie de un instrument de argumentare care să le permită nu numai să lupte pe mai multe fronturi, dar și să stabilească puncte comune cu oamenii rezonabili din taberele adverse. O astfel de poziție a fost posibilă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din vremea sa, prima bazată pe teologie și a doua pe teoria dreptului natural, reformate amândouă cu ajutorul metodei științifice dezvoltate în Eseu asupra intelectului, Locke își lua astfel măsuri de precauție împotriva adversarilor tory care l-ar fi acuzat de ateism sau de erezie (așa cum făcuseră mai înainte adversarii lui Hobbes, care l-au acuzat pe autorul Leviathan-ului de ateism). Această strategie îi permite lui Locke să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea tratat o
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dezvoltate în Eseu asupra intelectului, Locke își lua astfel măsuri de precauție împotriva adversarilor tory care l-ar fi acuzat de ateism sau de erezie (așa cum făcuseră mai înainte adversarii lui Hobbes, care l-au acuzat pe autorul Leviathan-ului de ateism). Această strategie îi permite lui Locke să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea tratat o reformează și o respinge în același timp. O serie de interpreți ai filosofiei politice a lui Locke au considerat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]