1,057 matches
-
spectaculară a conflictului în genere, care mizează pe predispoziția publicului de a gusta confruntarea și de a-și desemna un favorit al competiției. În această ipostază de "cititor fictiv", naratarul trimite nu doar la "cititorul concret, istoric, ci la unul atemporal, universal și, implicit, cunoscător al obiectului, un cititor receptiv, adecvat momentului narării"77. De asemenea, acest destinatar, deseori marcat în textul polemic prin formulări lipsite de echivoc, ca, de exemplu, la Arghezi "cititorul știe", "cu îngăduința cititorului", "cititorul, firește, mirat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acuzația că am scris versuri banale ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este activată în reprezentarea mentală a cititorului atemporal, prin indici de natură tehnică (sublinierea grafică a cuvintelor incriminante) sau pragmatică (exemplu enunțul performativ, sub forma solicitării imperative, din finalul scrisorii: "Vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nasul episcopilor". Cortina cade în timp ce o voce din "off" rostește baritonal: "Numele domnului fie lăudat". Întregul text pare scris pentru a fi jucat oriunde și oricând, în genul comediilor stradale care ridiculizează malformațiile unei lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru impunerea propriului cod axiologic (de altfel, poetul inserează, deseori, secvențe discursive care pot fi integrate în viziunea sa de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă ars poetica și ars polemica argheziene), competiție al cărei învingător va fi desemnat de lectorul atemporal în baza virtuților deopotrivă artistice și persuasive ale textului său. Cu toate acestea, ar fi nedrept să reducem scriitura polemică a oricărui autor doar la stil. Istoria culturii, în general, și istoria ideilor literare, în particular, se știe, au dat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reveni însă în analiza strategiilor polemice, vizează, fără îndoială, un lector real (empiric), care, la momentul publicării textului, era perceput ca martor-spectator al confruntării și ca potențial partizan, odată ce a fost persuadat. Dar textul se adresează, totodată, și unui destinatar atemporal, selectiv, care se apropie de textul polemic din rațiuni, cel mai adesea, estetice și/sau documentare. Prezența lui, în text, este, astfel, activată ori de câte ori el participă în calitate de partener solidar la reconstituirea cât mai fidelă, în baza unei anumit grad de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
impactul noilor media, iar orizontul său de așteptare, precum și gustul său estetic s-au modificat substanțial. De aceea, cel puțin în ceea ce privește publicistica scriitorilor, și ne gândim la cea argheziană, în special, putem lua în considerare doar percepția unui lector inițiat, atemporal, pentru care proza jurnalistică, evident, contextualizată, constituie oricând o provocare intelectuală și o delectare estetică. În viziunea Ștefaniei Mincu, acest receptor imponderabil se situează, la modul ideal, pe același nivel empatic cu autorul discursului, conștient permanent că este atras într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o abordare lucidă a fenomenului religios, prin apelul la un procedeu retoric facil, și anume aplicarea unor atribute mistice ("sacru", "total", "divin", "cosmic") unor noțiuni dintre cele mai vagi, mai imateriale, pentru "a produce un efect surprinzător, o atmosferă misterioasă, atemporală, ireală".381 Într-un rechizitoriu devastator pentru un om de știință, fie aceasta și mai puțin rigidă decât a științelor naturii, Dubuisson susține că "sincretismul lui Eliade preia, deformează, simplifică, amestecă fără a justifica vreodată opțiunile; se mulțumește să invoce
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
instituția eroizării civice nu este separată de politizare, de funcția manipulativă a puterii, depinzând de autoritățile cetății și de riturile publice de consacrare, "prin care se acreditează simboluri vii".443 Eroul concentrează valorile integratoare ale unei comunități, aparținând unei structuri atemporale, continuă Borbely pe linia lui Roger Rollin, el este "figură a exteriorității, a consacrării publice", într-un "regim spectacular de sanctificare a simbolurilor de apartenență comunitară", fiind manipulat la etajul superior, oficial, al ideologiei, "ceea ce face din el o instanță
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
desăvârșire factorul uman aderent la mit. Robert Segal, Theorizing about myth, p. 137. 146 Ibid., p. 72. Pentru lumea occidentală, cea care și-a exportat eficient propriile imagini mitice, el identifică trei mari generatoare de limbaj metaforic: catedrala (pentru palierul atemporal), castelul (pentru palierul temporal) și orașul (pentru palierul folcloric). Toate acestea pornesc de la experiențe contextuale, comparabile cu ale șamanilor (deși nu preotul este șamanul occidental, el rămânând doar un funcționar, ci călugărul). Din păcate, deduce Campbell, religiile actuale se blochează
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
op. cit., p. 18. 739 Phillipe Souchet, op. cit., p. 16. 740 Ibidem, p. 7. 741 Să ținem însă seama de clasificarea eroului operată de către Philippe Sohet și Vicky du Fontbaré: eroul-zeu (perfect, total dedicat Binelui, independent, asexuat într-un univers masculin, atemporal), eroul ca centru al unei familii "de hârtie" (monolitismul eroului se fisurează și apar și alții, intermediari între eroul perfect și oamenii normali aici găsindu-și locul și savantul) și eroul fracturat (ambiguitatea este plasată în el însuși, principiile sale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
da autograful pe o viitoare carte Și apoi le voi transmite că n-am niciun chef să mor. 07 iulie 2011 Lângă tâmpla ta Dintr-o inadvertență temporală Te văd primindu-ți vlaga prin perfuzii Și-mi ești departe și atemporală, Supusă unor cinice infuzii. Tot chinul tău îmi e tortură mie, Tu ești recompensată în durere, Iar uneori în stres sau agonie, Resentiment, dispreț profund și fiere. Martirizată, te întorci umilă, Să nu cumva să depășim bugete, Să nu cumva
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bocet la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că nu mai poți. 15 septembrie 2011 După cules sângele viei s-a vărsat în butoaie sunt pregătit sufletește pentru o transfuzie atemporală cu vin de buturugă am condus vara la gară de azi vreau să umblu pe șapte cărări o să cânt despre amor nebun printre frunzele scuturate lăutarii lumii bat în poartă și îmi îngână de inimă albastră la ora când cade
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de extaz etern, rafinat - aș fi zis că e imposibil. Viața mea de dinainte de Stacey fusese petrecută privind înainte sau înapoi: plăcerea o simțeam întotdeauna anticipând sau amintindu-mi ceea ce părea a fi o ocazie plăcută, privită dintr-un punct atemporal. Fiecare secundă din existența mea de acum e una pe care aș alege-o destul de bucuros să fie ultima din viață, dat fiind că oricare dintre ele echivalează cu o viață de fericire. Când sunt cu ea, mă minunez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă cam așa: „Ei, puștiule, nu prea știi încotro, nu?“. Piciorul de lemn nu se vedea, putea fi doar bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor, care părea atât de atemporal, încât vârsta lui trebuie să rămână în afara oricărei aprecieri, își exercita pe neobservate, dar cu o stăruință neostenit prietenoasă, supravegherea nu numai asupra noastră, cărora oricum, conform ordinii interioare bătute în cuie pe ușa camerei, ne era interzisă orice „vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-Tu...”-spunea ea-„...vrei să fii aidoma Cosmosului. Și stăpîn și bucuros de căldura celei de alături. Dar, asta nu se poate, dragul meu. E visul puiului!“. Zile și luni miraculoase se condensează azi, văzute din spital, căci fericirea e atemporală. Dar, deodată, între cei doi, venită din neant, a apărut o spaimă. Peste un prag, dulceața este toxică... Din păcate, evidența mă obligă să recunosc că omul suportă greu, și-n cantitate limitată orice fericire. La un moment dat, o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată adeseori de tărâmul primitor, și binecuvântat, de la Vrancea. Aici până și ploile țes
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o Încontinuu În cercuri mici. Îl auzi pe Reggie strigînd: „Iat-o!“ Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
măgar lângă cristelniță. Catedrala St David e unul dintre puținele locuri care mă fac să Încremenesc. Și aici, În naos, Îmi dau seama cât de neobișnuit și cât de incomod chiar mi se pare acum să stau nemișcată. Catedrala e atemporală, pe când viața mea... viața mea nu e altceva decât timp. Richard i-a luat pe Emily și pe Ben să exploreze magazinul de cadouri. Rămasă singură, Îmi simt buzele formând niște cuvinte pe care nu le aude nimeni: „Ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cuprins lucrări din creația a opt compozitori din generații diferite, pline de sevă, contraste ritmico- Aurel Stroe armonico-timbrale și anvergură conceptuală: 3 Piese pastorale pentru flaut, pian și percuție de Aurel Stroe - o alternare de forță primitivă și puritate aurorală, atemporală, cu incrustații de joc popular, colinde din folclorul copiilor, cantilene modal-exotice, cu treceri rapide de la flautul traversier, la flautul-bas și la piccolă, fără însă ca omogenitatea și substanța discursului să aibă de suferit; Elegia I, Myriam Marbe, ”In memoriam”, de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
1901 and the 11th woman to take the literature award" (uk.reuters.com). Incapacitatea de a transpune textul în română se manifestă prin topica nefirească (din nou, atributul izolat antepus), prin aberația folosirii unui perfect compus pentru un enunț descriptiv atemporal ("a fost"), precum și prin derutantul doar: toate, elemente doar aparent echivalente funcțional în cele două limbi. În plus, într-o singură frază, aceeași realitate pare a fi desemnată în trei feluri diferite: "Nobelul pentru literatură" este desigur "distincția literară", dar
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
fapt, un sistem care își avea originea în Europa. Introducând demersul teoretic al lui David Noble (vezi bibliografia), George Lipsitz evocă lumea ideală, excepțională pe care o visau teoreticienii timpurii ai republicanismului în Europa, dorința de a găsi un spațiu atemporal, neviciat de nedreptățile sociale acumulate de-a lungul timpului în Lumea Veche (Lipsitz în Noble: xii). Atunci când așteptările europenilor pentru un paradis terestru, combinație de nou Eden și de nouă Atlantidă, nu își găseau corespondență în realitate, reacția lor putea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
reprezentare-joc"? (Orice s-ar zice, din istorie nu poți ieși, ci doar să spui despre ea toate trăsnăile de pe lume!). Cu asemenea sofistică, reformatorii învățământului românesc postdecembrist au eliminat din programele de liceu criteriul diacronic în studierea literaturii, în favoarea celui atemporal, tematic (introdus, altminteri, și în studierea istoriei), încât elevul are acum dreptul să încurce epocile, să le ignore, localizând cu seninătate pe Marin Preda în secolul al XIX-lea și pe Caragiale în zilele noastre, fiindcă, nu-i așa?, nenea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]