1,983 matches
-
spațiului situat între cele 2 incizuri superioare și mediale pe apofiza odontoidă poate realiza un aspect de pseudartroză verticală. Superpoziția arcului posterior al lui C1 pe baza apofizei odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura (efect „Mach”). Atlasul poate fi sediul unei dehiscențe pe arcul său anterior sau pe cel posterior. Pe radiografie se vede o linie clară verticală cu extremitățile corticalizate. Masele laterale ale atlasului pot fi sediul unor pseudolacune fiziologice sau ale unor mici calcificari ce
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura (efect „Mach”). Atlasul poate fi sediul unei dehiscențe pe arcul său anterior sau pe cel posterior. Pe radiografie se vede o linie clară verticală cu extremitățile corticalizate. Masele laterale ale atlasului pot fi sediul unor pseudolacune fiziologice sau ale unor mici calcificari ce nu trebuie confundate cu mici fragmente post-traumatice. Apofiza odontoidă a axisului se poate dezvolta incomplet, cu aspect final hipoplazic. Uneori poate lipsi. Alteori, baza sa poate rămâne separată
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
de microtraumatisme. Mecanismul durerii este iritarea ramurilor posterioare ale nervilor rahidieni cervicali ce inervează apofizele articulare posterioare. Clinic Cervicalgiile comune evoluează intermitent, mai mult sau mai puțin timp și pot iradia spre coloana toracală înaltă sau suboccipital (nevralgia Arnold, sindromul Atlas). Episoadele dureroase acute realizează torticolisul banal clasic. Durează câteva zile. Antrenează o poziție antalgică în lateroflexie-rotație, cu redoare și contractură musculară. În afara episoadelor acute, examenul clinic este sărac. Pot fi constatate anomalii ale curburii cervicale. Durerea la nivelul epicondilului poate
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
niciodată semne de compresie medulară. Diagnostic radiologic Radiografia AP centrată pe C1-C2 cu gura deschisă: este cea mai valoroasă radiografie pentru că permite punerea diagnosticului. Evidențiază pensarea articulară și osteocondensarea, eventual și prezența osteofitelor la nivelul articulației artrozice. Masa laterală a atlasului poate fi distrusă sever, antrenând în acest caz o netă deviere a poziției gâtului, uneori ireductibilă. Pot fi vizibile aspecte de subluxație laterală și rotatorie C1-C2 cu excentrarea apofizei odontoide. Această localizare artrozică se asociază frecvent unei artroze rahidiene marcate
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
subluxarea anterioară atloidoaxoidiană: este atingerea cea mai frecventă, clasică, a coloanei cervicale în PR. Pe radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, se vede o distanță mai mare de 3 mm între marginea posterioară a arcului anterior al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
coloanei cervicale în PR. Pe radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, se vede o distanță mai mare de 3 mm între marginea posterioară a arcului anterior al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
se pune pe baza examenului radiologic (radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, dinamică, în flexie și extensie) și pe baza examenului CT (arată pe secțiunile transversale ale coloanei distanțarea posterioară a apofizei odontoide față de arcul anterior al atlasului). 2) subluxarea verticală ascendentă a apofizei odontoide: se manifestă prin ascensionarea vârfului apofizei odontoide cu mai mult de 7 mm față de linia Chamberlain sau cu mai mult de 4,5 mm față de linia MacGregor. Frecvent se asociază și o subluxare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
este dată de distrugerea articulației atlantoaxoidiene și de distrugerea articulațiilor occipito-atlantoidiene. Are risc vital prin compresiunea bulbară pe care o poate da. 3) subluxarea atlantoaxoidiană posterioară: este rară. Interesează doar 6% din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și față de axis. Sunt rezultatul unor leziuni articulare complexe, fie fractura bazei apofizei odontoide, erodată masiv de procesul inflamator cronic, fie fractură patologică a arcului anterior al atlasului. Subluxația atlantoaxoidiană posterioară interesează doar cazurile de PR cu
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și față de axis. Sunt rezultatul unor leziuni articulare complexe, fie fractura bazei apofizei odontoide, erodată masiv de procesul inflamator cronic, fie fractură patologică a arcului anterior al atlasului. Subluxația atlantoaxoidiană posterioară interesează doar cazurile de PR cu evoluție prelungită. 4) leziuni cervicale rare în cadrul evoluției PR: Afectarea coloanei cervicale în cadrul PR poate interesa și părțile ei mijlocie și inferioară sub forma unei artrite interapofizare posterioare, putând cauza alunecarea
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
intracelulari nepigmentați - care cauzează febra de Texas la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate. La Congresul Internațional de Zoologie din Londra (1900) acești paraziți sunt clasificați în genul "Babesia". În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un "Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos". A editat timp de mai mulți ani Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București. Victor Babeș, datorită formației sale științifice de bază, a creat concepția ce poate fi denumită "patomorfologia procesului infecțios", sinteză
Victor Babeș () [Corola-website/Science/297357_a_298686]
-
Dinastia almohadă (, din arabă الموحدون, transliterat al-Muwaḥḥidun, “monoteiștii” sau “unitarienii”) a fost o dinastie musulmană marocană fondată în secolul al XII-lea care a dus la înființarea unui stat berber în regiunea Tinmel în munții Atlas, în jurul anilor 1120. Mișcarea a fost începută de Ibn Tumart din tribul Masmuda, urmat de Abd al-Mu’min al-Gumi între anii 1130 și 1163, când acesta a murit; almohazii i-au învins pe almoravizi, extinzându-și aria de influență peste
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul Magrebului. Mișcarea almohadă a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp, Marocul și majoritatea Magrebului și Spaniei (Andaluzia) se aflau sub dominația almoravizilor, o dinastie berberă cunoscută sub numele de Sanhaja. Încă de la o vârstă fragedă, Ibn Tumart a plecat
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
acest Mahdi de mult așteptat. Această afirmație a reprezentat o declarație de război la adresa statului almoravid. La sfatul adepților săi, Omar Hintati, o căpetenie proeminenta a Hintata, Ibn Tumart și-a părăsit peștera în 1122 și a urcat în munții Atlas, pentru a organiza mișcarea almohadă printre triburile Masmuda. Pe lângă tribul său, Hargha, Ibn Tumart și-a asigurat susținerea triburilor Ganfisa, Gadmiwas, Hintata, Haskura și Hazraja. În jurul anului 1124, Ibn Tumart a ridicat o fortăreață în Tinmel, în valea Nfis, în
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
a organiza mișcarea almohadă printre triburile Masmuda. Pe lângă tribul său, Hargha, Ibn Tumart și-a asigurat susținerea triburilor Ganfisa, Gadmiwas, Hintata, Haskura și Hazraja. În jurul anului 1124, Ibn Tumart a ridicat o fortăreață în Tinmel, în valea Nfis, în munții Atlas, un complex fortificat de nepătruns, care a servit ca centru spiritual și militar, fiind sediul central al mișcării almohade. În primii opt ani, rebeliunea almohadă s-a limitat la un război de gheria de-a lungul vârfurilor și a ravenelor
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
complex fortificat de nepătruns, care a servit ca centru spiritual și militar, fiind sediul central al mișcării almohade. În primii opt ani, rebeliunea almohadă s-a limitat la un război de gheria de-a lungul vârfurilor și a ravenelor munților Atlas. Pierderea principală a fost transformarea drumurilor și a munților care treceau la sud de Marrakesh în locuri nesigure, amenințând ruta către orașul Sijilmassa. Imposibilitatea de a trimite destui oameni pentru a-i disloca pe almohazi, autoritățile almoravide s-au împăcat
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
tip adunat , gospodăriile găsindu-se dispuse de-a lungul rețelei de drumuri în mod grupat . Cea mai mare paret a moșiei se găsește situată în afara vetrei satului , adică la câmp. BIBLIOGRAFIE 1. Anuarul meteorologic al I.N. M.H. București, 1970; 2. Atlasul climatologic al României; 3. Biroul statistic al judetului Argeș- comuna Slobozia; 4. Date hidrologice de la stația Slobozia; 5. Enciclopedia Geografică a României,( 1980 ), Editura Științifică și Enciclopedică, București; 6. Geografia României, vol.5, ( 1997 ), Editura Academiei Române, București; 7. Monografia geografică
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în 1714, și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în 1714, și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ, acoperind aproape 20% din suprafața să. Numele oceanului, care se trage de la mitologia greacă, înseamnă "Marea lui Atlas". Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest, si Europa și Africa, în est. Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, și prin Pasajul Drake în sud. În plus, este legat artificial de Pacific prin Canalul Panama. Linia
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
de stele Vega, Deneb, Altair).Un alt desen stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă, a fost găsit la grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă, a fost găsit la grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
1595. Munca lor a dus la producerea la 1601 a globului lui Jodocus Hondius, care a adăugat 12 noi constelații sudice. Mai multe astfel de hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta, Câinii de vânatoare etc.)
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta, Câinii de vânatoare etc.)
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
printre altele, ca element al arsenalului misionarilor de evanghelizare și convertire la creștinism al amerindienilor. Deși această versiune ilustrată a legendei a fost prima dată utilizată în 1581 de către preotul catolic Diego Durán, care a dorit să ilustreze lucrarea sa "Atlas de la Historia de los Indios de la Nueva España e Islas de Tierra Firme", fiind ulterior adoptată și de alții, nu a fost utilizată ca stemă a Mexicului decât mult mai târziu, în timpul Războiului mexican de independență.
Stema Mexicului () [Corola-website/Science/310687_a_312016]