1,498 matches
-
Leo Hendrick a stilurilor din tinerețe și de mai tîrziu ale lui James, dezvăluind o creștere cu o treime a numărului pronumelor personale din textele de mai tîrziu 442. 7.1.4. Stilul indirect liber ca tranziție de la situația narativă auctorială la cea personală Stilul indirect liber implică un complex de probleme care au fost extrem de controversate chiar de la începutul discuției despre această tehnică, pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Este un fenomen atît gramatical, cît și literar. Prin urmare, nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prin reflectarea realității ficționale în conștiința unui mediu personal sau a unui personaj-reflector, pe de altă parte, se întîlnesc în stilul indirect liber. Aspectul personal al acestei perspective duble este, de obicei, susținut mai puternic de contextul narativ decît aspectul auctorial. Din acest motiv, stilul indirect liber apare între polul naratorului și polul reflectorului pe cercul tipologic, mai aproape de situația narativă personală decît de cea auctorială. Este esențial pentru metoda criticii literare ca fenomenul stilului indirect liber să fie văzut nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al acestei perspective duble este, de obicei, susținut mai puternic de contextul narativ decît aspectul auctorial. Din acest motiv, stilul indirect liber apare între polul naratorului și polul reflectorului pe cercul tipologic, mai aproape de situația narativă personală decît de cea auctorială. Este esențial pentru metoda criticii literare ca fenomenul stilului indirect liber să fie văzut nu într-o propoziție izolată, ci în conjuncție cu alte fenomene din aceeași categorie ale modului narativ, în cadrul unui text mai lung. Această abordare este și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ci mai degrabă ca un continuum de forme și de modificări ale lor. Aceste modificări pot fi prezentate sistematic la nivelul tranziției auctorial-personal. 7.1.5. "Contaminarea" vorbirii naratorului de către vorbirea personajelor O primă etapă în modificarea unei forme narative auctoriale în direcția stilului indirect liber și apoi spre o situație narativă personală se poate observa atunci cînd relatarea naratorului auctorial este "contaminată" de vorbirea personajelor 445. Următorul pasaj din romanul Casa Buddenbrook este un exemplu clasic pentru acest fenomen. Acesta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nivelul tranziției auctorial-personal. 7.1.5. "Contaminarea" vorbirii naratorului de către vorbirea personajelor O primă etapă în modificarea unei forme narative auctoriale în direcția stilului indirect liber și apoi spre o situație narativă personală se poate observa atunci cînd relatarea naratorului auctorial este "contaminată" de vorbirea personajelor 445. Următorul pasaj din romanul Casa Buddenbrook este un exemplu clasic pentru acest fenomen. Acesta a fost deja citat în studii anterioare referitoare la stilul indirect liber: În ziua nunții doamna Stuht din Glockengießerstraße avu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
antique... Asta se petrecea în sufrageria mică446. Aceasta este o contaminare a vorbirii naratorului de către vorbirea personajelor, un fel de citat indirect, care poate fi observat frecvent la romancierii victorieni precum Dickens, George Eliot și Meredith, care preferă un stil auctorial foarte pronunțat. De regulă, aceasta aruncă o ușoară lumină ironică asupra personajelor "citate". Acest element narativ a fost deja utilizat magistral de Jane Austen, scriitoarea care a ajutat stilul indirect liber să se stabilească în istoria romanului englez 447. Voi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
urmare, el era preferatul. Faptul că era și fiul cel mai mare constituia un alt atu important în favoarea lui. Avusese, oricum, un presentiment că AVEA să-l placă mai mult. Știa că era genul ei448. Este vorba despre un narator auctorial care îi relatează cititorului cum membrii familiei Crawford sînt primiți ca oaspeți la Mansfield, dar în relatarea lui naratorul se folosește de numeroase expresii bombastice, care par a fi tipice vorbirii personajelor: "Majoritatea acestor "citate" sînt atît caracteristice, cît și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
6. Diferențierea vorbirii naratorului de cea a personajelor O dată cu diferențierea mai clară a vorbirii naratorului de cea a personajelor în romanul modern, acest element narativ a devenit mai important pentru perspectivă. Citatele din vorbirea personajelor devin mai evidente în relatarea auctorială și sînt mai proeminente, adică elementul personal sporește pe baza elementului auctorial. Astfel, Joyce își începe narațiunea The Dead cu o descriere a celor două surori mai mari Morkan în timp ce își așteaptă oaspeții pentru balul lor anual de Revelion. Nervozitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a vorbirii naratorului de cea a personajelor în romanul modern, acest element narativ a devenit mai important pentru perspectivă. Citatele din vorbirea personajelor devin mai evidente în relatarea auctorială și sînt mai proeminente, adică elementul personal sporește pe baza elementului auctorial. Astfel, Joyce își începe narațiunea The Dead cu o descriere a celor două surori mai mari Morkan în timp ce își așteaptă oaspeții pentru balul lor anual de Revelion. Nervozitatea și grija cu privire la unul dintre oaspeții așteptați sînt exprimate în limbajul lor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai mici ale textului, apoi în unele și mai mari, situația narativă personală devine predominantă, dat fiind faptul că celelalte elemente narative (referința la personaje prin nume sau pronume personal) apar deja în forma personală mai des decît în cea auctorială. 7.1.7. Colocvializarea vorbirii naratorului În afara tendinței spre diferențiere a vorbirii naratorului de cea a personajelor, o tendință opusă poate fi observată în romanul modern, și anume colocvializarea vorbirii naratorului. Această tehnică minimalizează diferențele dintre vorbirea naratorului și vorbirea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vedere sintactic"453. În conjuncție cu stilul indirect liber, o astfel de colocvializare are o funcție semiotică importantă în cadrul continuum-ului auctorial-personal: registrul limbajului vorbit indică mai mult un mediu personal, în timp ce registrul literar al limbajului mai mult un mediu auctorial. Cînd un autor precum Hemingway renunță intenționat la potențialul unei astfel de diferențieri stilistice, poate apărea un efect specific: maniera auctorială a percepției, a gîndirii și a simțirii se poate apropia de cea a personajelor. Distanța narativă internă se reduce
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorial-personal: registrul limbajului vorbit indică mai mult un mediu personal, în timp ce registrul literar al limbajului mai mult un mediu auctorial. Cînd un autor precum Hemingway renunță intenționat la potențialul unei astfel de diferențieri stilistice, poate apărea un efect specific: maniera auctorială a percepției, a gîndirii și a simțirii se poate apropia de cea a personajelor. Distanța narativă internă se reduce. Această colocvializare a vorbirii naratorului este evidentă în mod special în romanul lui Döblin Berlin Alexanderplatz, în care relatarea auctorială și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
maniera auctorială a percepției, a gîndirii și a simțirii se poate apropia de cea a personajelor. Distanța narativă internă se reduce. Această colocvializare a vorbirii naratorului este evidentă în mod special în romanul lui Döblin Berlin Alexanderplatz, în care relatarea auctorială și stilul indirect liber personal, așa cum Günter Steinberg a arătat deja, nu se mai disting stilistic: Are acum secretul ei, mai mult decît înainte, mica bestie, secretul ei cu Franz, și nu se mai teme deloc de ce pune la cale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
partidele de popice. Franz n-o ia cu el la aceste petreceri, Herbert o ia pe Eva, dar Franz spune: astea nu-s pentru tine, nu vreau să te duc printre porcii ăia împuțiți 454. Începutul citatului conține o relatare auctorială, care ca stil nu diferă esențial de stilul indirect liber ce începe după două puncte. Nivelarea stilistică a limbajului auctorial al naratorului și asimilarea vorbirii și gîndirii personajelor de către acesta îi poate da cititorului impresia că o situație narativă auctorială
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
astea nu-s pentru tine, nu vreau să te duc printre porcii ăia împuțiți 454. Începutul citatului conține o relatare auctorială, care ca stil nu diferă esențial de stilul indirect liber ce începe după două puncte. Nivelarea stilistică a limbajului auctorial al naratorului și asimilarea vorbirii și gîndirii personajelor de către acesta îi poate da cititorului impresia că o situație narativă auctorială predomină pretutindeni. Părțile narative auctoriale nu mai sînt percepute ca vorbire și gînduri ale unui narator distant, ci precum cele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorială, care ca stil nu diferă esențial de stilul indirect liber ce începe după două puncte. Nivelarea stilistică a limbajului auctorial al naratorului și asimilarea vorbirii și gîndirii personajelor de către acesta îi poate da cititorului impresia că o situație narativă auctorială predomină pretutindeni. Părțile narative auctoriale nu mai sînt percepute ca vorbire și gînduri ale unui narator distant, ci precum cele ale unui contemporan care trăiește întîmplările la nivelul personajului. Avem de a face cu o altă formă de reflectorizare a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diferă esențial de stilul indirect liber ce începe după două puncte. Nivelarea stilistică a limbajului auctorial al naratorului și asimilarea vorbirii și gîndirii personajelor de către acesta îi poate da cititorului impresia că o situație narativă auctorială predomină pretutindeni. Părțile narative auctoriale nu mai sînt percepute ca vorbire și gînduri ale unui narator distant, ci precum cele ale unui contemporan care trăiește întîmplările la nivelul personajului. Avem de a face cu o altă formă de reflectorizare a personajului-narator, care a fost descrisă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Döblin prezintă un spectru bogat al diferitelor grade de reflectorizare a personajului narator. Efectul exact opus poate fi observat atunci cînd vorbirea și gîndurile personajelor, care sînt redate în stilul indirect liber, sînt ridicate la nivelul stilului literar al naratorului auctorial. Această tehnică apare foarte frecvent în romanul timpuriu și este evidentă în mod special în opera Afinități elective a lui Goethe. Elementul auctorial este accentuat de elevarea stilistică a vorbirii sau a gîndurilor personajelor, care sînt prezentate prin stilul indirect
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gîndurile personajelor, care sînt redate în stilul indirect liber, sînt ridicate la nivelul stilului literar al naratorului auctorial. Această tehnică apare foarte frecvent în romanul timpuriu și este evidentă în mod special în opera Afinități elective a lui Goethe. Elementul auctorial este accentuat de elevarea stilistică a vorbirii sau a gîndurilor personajelor, care sînt prezentate prin stilul indirect liber, exact așa cum elementul personal este accentuat prin colocvializare, după cum se poate observa în romanul lui Döblin. Va trebui să revin asupra acestei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajului sînt inserate în textul narativ, a fost făcut un pas mai departe în direcția situației narative personale pe cercul tipologic. Leo Spitzer și, după acesta, G. Steinberg au atras atenția asupra propozițiilor cauzale care atașează un motiv personal relatării auctoriale. Spitzer vorbește despre "motivare pseudo-obiectivă"456, dar caracterizarea propusă de Steinberg pare mai adecvată pentru această problemă: Propozițiile cauzale cu această funcție de a reda indirect vorbirea aparțin complexului care s-ar putea numi motivație "pseudo-auctorială" sau mai bine zis "personală
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atașează orizontului de experiență și de cunoaștere al personajului ficțional, nu aceluia al naratorului. Pe măsură ce o reflectorizare de acest fel se extinde la cîteva propoziții sau chiar la un paragraf întreg, o situație narativă personală apare și înlocuiește situația narativă auctorială. De asemenea, ultima propoziție a citatului poate fi interpretată ca o declarație de validitate universală, ca o propoziție gnomică a cărei pretenție de validitate universală e pusă la îndoială de faptul că este, prin folosirea trecutului caracteristic stilului indirect, cuprinsă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
validitate universală, ca o propoziție gnomică a cărei pretenție de validitate universală e pusă la îndoială de faptul că este, prin folosirea trecutului caracteristic stilului indirect, cuprinsă într-o conștiință personală. Putem observa aici relația încărcată de tensiune dintre perspectiva auctorială și cea personală, care este greu de definit, dar care este foarte importantă pentru structura înțelesului narațiunii. Această dificultate a fost discutată în capitolul despre perspectivă. Adesea este imposibil de determinat dacă o anumită afirmație este concepută ca expresie a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personală, care este greu de definit, dar care este foarte importantă pentru structura înțelesului narațiunii. Această dificultate a fost discutată în capitolul despre perspectivă. Adesea este imposibil de determinat dacă o anumită afirmație este concepută ca expresie a opiniei mediului auctorial sau personal. În narațiunile aperspectivale limita nu poate stabili deloc. În general, se poate spune că numărul de opere narate aperspectival scade vizibil atunci cînd situația narativă predominantă se apropie de situația narativă personală. Narațiunile cu situație narativă personală sînt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narate aperspectival scade vizibil atunci cînd situația narativă predominantă se apropie de situația narativă personală. Narațiunile cu situație narativă personală sînt de regulă mai clar perspectivizate, fără îndoială, însă o diferențiere absolut lipsită de ambiguitate a convingerilor personale de cele auctoriale nu este mereu posibilă aici. Cîteodată o anumită ambiguitate în această privință poate fi chiar parte a structurii operei. Un criteriu clar pentru distincția dintre viziunea auctorială și cea personală este oferit de două tipuri ale negării verbului "a ști
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
îndoială, însă o diferențiere absolut lipsită de ambiguitate a convingerilor personale de cele auctoriale nu este mereu posibilă aici. Cîteodată o anumită ambiguitate în această privință poate fi chiar parte a structurii operei. Un criteriu clar pentru distincția dintre viziunea auctorială și cea personală este oferit de două tipuri ale negării verbului "a ști" (wissen). Un enunț care cuprinde cuvintele "nu știe/nu știa că" referindu-se la un personaj ficțional care funcționează ca un mediu personal conține întotdeauna o afirmație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]