5,062 matches
-
își studia vaginul. De fiecare dată când făcea chestia asta, observa că se schimbase. Crescuse. Mai precis, se maturizase. Acum se acoperise cu o tufă de păr ciufulit. Era dispusă de o parte și de alta a deschizăturii, ca o aură de culoarea ghimbirului, nu departe de nuanța dominantă a lui Bull. După partida de sex cu Alan, Bull nu fusese cruțat de o descărcare de sânge, spermă și mucus... și tocmai asta era problema, că trebuia să accepte lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acasă, bucăți din closetele lui aurite pot fi vândute în târg. Eliberare prin ciordeală. Două lucruri înțeleg din aceste imagini. Mai întâi că, deși s-a autozeificat, deși regimul său de dictatură laică a încercat să-l înconjoare cu o aură mistică, Saddam n-a fost decât un șarlatan bestial și atât. Spre deosebire de duritatea ascetică a regimurilor islamist-fundamentaliste, fondate totuși pe niște principii, regimul Saddam a fost o dictatură personală, arbitrară, clădită nu numai pe teroare, ci și pe șpagă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
al V-lea și Bonaparte, cu vikingi și constelații. Monologurile acelea nocturne (care pot și ele, în fond, să contrarieze) se adunau ca niște râuri molcome într-un fluviu binecuvântat, lucind ca arama, dar nu sub razele lunii, ci sub aura de lumină a bunicului meu. Mircea Chiril fusese șef de promoție la colegiul Sfântul Sava (unde, la partidele de țurcă, era poreclit Mitică Centaurul), avusese cea mai mare medie din țară la examenul de bacalaureat (când îl uluise pe Țițeica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu care făcusem un legământ. Cu care descoperisem un sanctuar. Cu care priveam turmele de bizoni. Granițele. Cactușii preeriei. Comoara din lacul de argint. Cred că mai mult și mai mult îmi venea să plâng. Și nu pentru că, așa cum spera Aura Brontozaura, faptul că ea mă trăgea din senin de ureche mi-ar fi fost învățătură de minte. Nu-mi era. Și nici nu mă durea. Și chiar mi-a fost simplu să mă smucesc din mâinile ei de ochelaristă urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut irezistibile. Această fantă din tavan, În forma unui C de la Confidențial, a devenit unul dintre locurile mele preferate. Era o fereastră către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de cazul În care vorbea efectiv cu cineva, murmura tot timpul. M-am gîndit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
toate cele patru picioare ridicate În aer, visînd și aducîndu-mi aminte, sau cîntînd la pian, aducîndu-mi aminte și visînd. Vedeam cum mi se schimbă visele În timp ce le visez. Erau tot mai blînde și mai pline de nostalgie, scăldate Într-o aură vag crespusculară, și nu mai aveam atîtea aventuri extraordinare, ca altădată. Mi-era cumplit de dor de trecut, chiar și de părțile lui Îngrozitoare. Nu uit niciodată nimic din ce mi s-a Întîmplat și foarte rar uit ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
problema de a intra din nou în Parlament, iar în acest sens caută o «locomotivă» electorală. În toiul luptei dintre ramura capitalistă și cea social-liberală din PNL, a apărut varianta Theodor Stolojan. Asupra lui, unii lideri de filiale aruncă o aură mesianică. Stolojan a fost un premier tehnic, venit din rezerva administrativă de cadre a FSN-ului, dar el nu este liderul politic de care are nevoie mișcarea dreptei democratice interesată de consolidarea capitalismului. Pe vremea când a fost pus să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
2000. 5. Carol, Anne; Garrigues, Jean; Ivernel, Martin - Dicționar de istorie a secolului XX, Ed. All Educațional, București, 2000. 6. Cioran, Emil - Schimbarea la față a României, Ed. Humanitas, București, 1990. 7. Codreanu, Theodor - Basarabia sau drama sfâșierii, Ed. Pax Aura Mundi, Galați, 2004. 8. Constantiniu, Florin - O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1997. 9. Dascălu, Dan-Ioan - Personalitatea totalitară, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2002. 10. Dinger, Șerban - Prețul supraviețuirii, Ed. Occident, București, 1999. 11. Florian, Radu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să facă o plantă să se ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau o astfel de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-ți spun de ce... În feng shui, experții n-ar mărturisi niciodată, însă doar așezând un pat într-un loc nepotrivit, poți concentra destul chi ca să ucizi pe cineva. Poți provoca un avort doar prin acupunctură. Poți folosi cristale sau manipula aura, astfel încât să provoci un cancer de piele. O să râdeți, dar există mijloace ascunse pentru a transforma toate chestiile astea new age în unelte ucigașe. În ultima săptămână la cursul de masaj te învață să nu lucrezi niciodată zona de reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dosnice pentru câți bani îți trebuie ca să supraviețuiești. Le spui alor tăi: aveți grijă. Le spui să nu se lase masați de necunoscuți. Sunându-i de la un telefon public, le spui să nu se încurce niciodată cu aromaterapia. Cu vindecarea aurei. Sau cu Reiki. Să nu râdă, dar tu o să pleci în călătorie vreme îndelungată, poate pentru tot restul vieții. Nu le poți explica. Ai rămas fără fise, așa că le spui adio. 3 În prima săptămână am mâncat filé de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat, ce se încăpățâna să nu tacă, făcea ca drumul să-și oprească înclinarea și ea rămânea suspendată în întuneric, incapabilă să se miște. Striga atunci: "Taci! Nu vreau să te mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Își mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai sau 23 August, Îmbrăcați În sutane albe, un fel de salopete de sărbători și luminați de aura aceea a lor care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să reducă la seara banalității legătura ei cu Grațian. Și totuși, nimic vulgar, nimic obscen În gesturile ei. Ceea ce părea a fi rutină, era În fapt un privilegiu de care puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pe scurt, era produsul unei jalnice mistificări. Așa cum Violeta fusese victima unei lamentabile iluzii: geniul lui Grațian În care, el, Flavius-Tiberius, mai credea Încă. Pe vremea aceea, cuvântul „geniu” mai spunea ceva. Cu atât mai mult dacă era Însoțit de aura tulburătoare și dostoievskiană a epilepsiei, un certificat de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bună și o femeie de lume. Mamă a devenit odată cu creșterea copilului. Chiar la Început, după naștere, nu a fost decât o femeie care a născut. E drept că după mulți ani de Încercări și cazne. Ochelarii păstrau pe lentile aura lucrurilor văzute de cei ce Îi purtaseră pentru o vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu puteai pur și simplu să împingi o ușă și să intri nepăsător în așa ceva; ceva fundamental ar dispărea înainte să termini de răsucit mânerul. — E ceva religios, parcă, am zis în cele din urmă. Scout încuviință. — Locurile capătă o aură de sfințenie atunci când sunt lăsate de capul lor o vreme. E ceva ce ține de liniște, poate. — Și ce facem, acum că suntem aici? — Găsim H-urile. — Cărțile care încep cu H? — Romanele. Romanele autorilor care încep cu H. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ioana Bulca, Sergiu Nicolaescu, Ion Dichiseanu, Ștefan Bănica, Ion Besoiu etc. A sprijinit concertele susținute la Moscova și în alte orașe rusești, ale artiștilor: Elena Cernei, Nicolae Herlea, Zenaida Palli, Ludovic Spiss, Octav Enigărescu, Doina Badea, Dan Spătaru, Dida Drăgan, Aura Urziceanu, Al. Jula, Ștefan Ruha, Angela Moldovan, Benone Sinulescu, Marica Munteanu, Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu etc. A menținut contacte strânse cu traducătorii ruși, apărând în anii când a lucrat la Moscova următoarele cărți: "Răscoala" de Liviu Rebreanu, " Ce mult te-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
un calcul simplu, 4 ori cîte săptămîni? Să spunem cincizeci: 4 x 50 = 200 de cărți pe an. Jumătate de secol înseamnă zece mii de cărți. Se zice că-i mult. Se mai zice și că o carte bună are o aură, degajă un magnetism. Te atrage, ea știe cum. Mi s-a întîmplat! Poate am fost "antrenată spiritual" să mi se întîmple: nu pot respira fără o carte bună la îndemînă. În librăria mea, evitam cu precizie cărțile proaste. Însă, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dată, și-a surprins chipul în oglindă dintr-o dată foarte îmbătrânit, nu atât din pricina ridurilor, ci a unei palori ce-o transformau într-o mască a lasitudinii și tristeții ce se așeza în colțuri dure peste ovalul feței, ca o aură de ceară. Așa am să arăt eu cândva! i-a spus ea oglinzii, prefăcându-se că n-o ia în seamă. A urmat o perioadă în viața ei când nu a mai consultat oglinzile. Nu-și amintește mare lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce o înconjurau ca o pălărie, cu acoperișul țuguiat ce nu lăsa lumina să pătrundă nici în cele mai însorite și limpezi zile. Toate lucrurile erau în ordine, la locul lor, numai că fiecare dintre ele purta un fel de aură, mai exact lumina stătea ca un cheag irizată în jurul lor, creând acea senzație de imponderabilitate, cu toate că poziția lor relativă era aparent neschimbată. Și camera ei i se dezvăluia dintr-o dată ca un fel de puzzle spațial în care lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat... Mă ridic leneș și împleticit după câteva minute, ca o continuare firească a oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]