2,756 matches
-
autor de scenarii radiofonice. Simetria e, desigur, discutabilă, ca orice schematizare, pentru că există elemente comune de la o etapă la alta. Dar e evident că perspectiva socială a prozei lui Sorin Titel se deschide promițător spre ultimele romane. De asemenea, pactul autobiografic și regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
spre ultimele romane. De asemenea, pactul autobiografic și regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele cărți (confesiunea, mărturia autorului despre sine și despre creație) se răzbună, iese la suprafață în ultimele. Povestirile și romanele scurte din anii ´60 sunt mai mult un fel de ,studii" narative, cu un epic
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
Cioran, cum figurează în toate enciclopediile din Franța, țara de adopție în care și-a publicat majoritatea operelor, s-a născut la 8 Aprilie 1911 în comuna Rășinari de lângă Sibiu, „un mic paradis”, cum l-a numit în însemnările lui autobiografice în care mărturisește că la vârsta de 10 ani când a trebuit să plece la Liceul din Sibiu, a făcut o criză de disperare care i-a rămas în amintire tot restul vieții. Tatăl lui, protopopul ortodox Emilian și mama
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sună mai bine în românește decât Sorgul roșu, de pildă, dar este la fel de apropiată de original pe cât este traducerea apărută la Humanitas? Mă îndoiesc. Volumul este unul atipic și din prisma conținutului. Pe coperta a patra citim următoarele: „O carte autobiografică și un portret insolit al Chinei contemporane”. Da și nu. Textul este autobiografic dintr-un anumit punct de vedere - faptele relatate sunt reale și fac parte din experienț ele de viață ale lui Mo Yan, dar complet surprinzător este faptul
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
apropiată de original pe cât este traducerea apărută la Humanitas? Mă îndoiesc. Volumul este unul atipic și din prisma conținutului. Pe coperta a patra citim următoarele: „O carte autobiografică și un portret insolit al Chinei contemporane”. Da și nu. Textul este autobiografic dintr-un anumit punct de vedere - faptele relatate sunt reale și fac parte din experienț ele de viață ale lui Mo Yan, dar complet surprinzător este faptul că autorul ocupă un loc complet marginal în povestea pe care o istorisește
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
diferiți unul de altul, având totuși o însușire comună: mitomania. Gary și-a inventat un pseudonim, Malraux, o biografie, Kosinski, un destin. Evreu polonez, cel din urmă (1933- 1991) s-a remarcat în anii 1960 prin romanul Pasărea bălțată, povestea autobiografică despre un puști evreu pe care, în timpul ocupației, țăranii polonezi care i-au oferit adăpost l-au terorizat în fel și chip, spânzurându-l de o bârnă și asmuțind un câine asupra picioarelor lui sau vârându-l într- un sac
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
mult că Deliberatio nu putea fi scrisă decât în perioada episcopatului său, adică după anul 1030, când Cenadul devenise reședință episcopală. Între secetoasa vară 1044... Pentru a răspunde la întrebarea când a fost scris tratatul Deliberatio avem la îndemână însemnările autobiografice diseminate prin întreg cuprinsul scrierii gerardiene. Două astfel de notații, una din capitolul liminar, alta din capitolul II, ambele vorbind despre același fenomen meteorologic, pot indica cu precizie momentul când a început Gerard lucrul la tratatul său. În cele două
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
Târg! Cine vorbind? Tocmai eu! Ajută-mă, îngerașule, să ajung diseară, pe Spătarului 26, încă viu. Și, à propos (à propos de ce ?). „Infama memorie” a spus Pucu acolo, în „sala oglinzilor”, spre gloria ficțiunii și azvârlirea în bolgii a pactului autobiografic, adică a noastră, a ăstora, memorialiștii, iar eu i-am zis în gând degeaba!, nu mă prinzi tu pe mine, că memoria mea e vai de capul ei! Impresii de la Târg ? Spun numai una. Hotărât ca, dacă tot am venit
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
reale pe hârtie să deschidă calea imaginației, invenției și astfel să producă false memorii. Asumându-și riscul, scriitorul identificat cu realismul magic publică, în 2002, Vivir para contarla (A trăi pentru a-ți povesti viața), titlu ce sugerează specificul discursului autobiografic, având în vedere toate conotațiile verbului a povesti (relativizarea veridicității, intervenția ficțiunii, oralitatea). Ce anume și cum citește făuritorul universului macondian? Mai întîi, ca elev în Cartagena de Indias, cărți precum Contele de Monte Cristo, Comoara din insulă sau O
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
romani, bizantini, arabi, cruciați și otomani, deschide noi sensuri, deloc ignorabile în zilele noastre, „când înțelegem că istoria noastră și istoria lumii au fost scrise de aceeași Mână”. După cele mai recente apariții în română la Humanitas Fiction în 2011 (autobiograficele, de „exorcizare a demonilor personali”, Aleph și Walkiriile), , reia basmul descoperirii Orientului prin lentila cruciadelor (cărora le este datorată, de altfel, inclusiv descoperirea filosofiei grecești prin intermediul culturii arabe). Ecourile cruciadelor sunt din ce în ce mai pomenite în contextul „barbariilor moderne” de astăzi și
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
perspectiva incertă a naratoarei are ceva provocator. Nu e limpede cine narează: copila, femeia prin ochii puberei sau o altă instanță, gata să defrișeze distanțele dintre autoare și naratoare? Rezultă texte hibride, ce pot fi considerate deopotrivă autoficțiuni și fragmente autobiografice. Discursul este dominat de incompatibilităț ile cu lumea rurală șvabă, de teroarea tatălui nostalgic după trecutul nazist, de portretele unei mame fără personalitate, dar care impune autoritar o viețuire în minciună. Cert e că de la această primă carte la cea
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
de comunicare. Cartea lui Ion Brad se poate citi în primul rând, ca un roman epistolar de dragoste, înfățișând o perioadă de opt ani, ani de zbucium, 1947-1955, cum îi numește și prietenul său Dumitru Micu în cunoscutul său roman autobiografic, Timpuri zbuciumate , Editura Vestala I.O., București, 2001. Povestea lor de dragoste începe în Blaj, „orășelul școlilor”, unde amândoi sunt elevi: el la Liceul de Băieți „Sf. Vasile”, ea la Liceul de Fete „Sf. Ecaterina” și înfiriparea sentimentului de dragoste
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
de epistolă sentimentul dominant ce-l exprimă. Ca și-n celelalte volume de memorialistică epistolară, comentariul scrisorilor, prin acele ample adnotări, aduce interesante și utile informații de istorie literară contemporană. În aceste adnotări alternează comentariul personal cu fragmente din romanul autobiografic amintit al lui Dumitru Micu, cu scrisori ale aceluiași, cu lungi epistole ale lui Mircea Zaciu ce cuprind ironii și linii de portret sarcastic, anunțând corozivul său Jurnal ; de asemenea, informații inedite despre Ioanichie Olteanu ( ni se vorbește de un
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
contem- poraneitate, vizibile în scriitura strălucind într-o manieră oarecum salonardă, în pedanteria visătoare, în mentalul livresc cum o probă de aristocrație a spiritului se coroborează în volumul de dialoguri orchestrat de Monica Pillat și cu un șir de preciziuni autobiografice. Cu o cochetă melancolie, Barbu Cioculescu își recuză apartenența la o generație. Nu pare a-și găsi locul nici în „generația pierdută” a unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Mihai Crama, cu atît mai puțin în cea a scriitorilor
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice, mici nuvele ratate care denotă un surprinzător aer eminescian. Că Ștefan Petică atinsese, la 1900, punctul maxim al dezvoltării sale spirituale o dovedesc nu doar volumul de versuri din 1902 ori poemele în proză asupra cărora ne-am oprit, ci
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
cartea drept ceea ce este ea de fapt - un uriaș exercițiu retoric, întins pe sute de pagini, prin care autorul a încercat să dovedească posibilitatea de a scrie literatură în limba română. Pretextul diegetic care pune în scenă eșafodajul retoric este autobiografic, dar e vorba de o autobiografie fără nici o urmă de obiectivitate și care nu poate fi luată drept izvor istoric: asistăm doar la o laudă de sine a autorului, dincolo de limitele rezonabile, la un fel de autoelogiu jenant și uneori
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
însă mare parte a cunoștințelor lui Cantemir par a fi rodul observației directe. Doar astfel a putut el imagina animalele fabuloase, uneori în registrul bufon (Struțocămila), alteori în cel grotesc sau neliniștitor, doar astfel a avut el ideea construirii romanului autobiografic sub forma unei uriașe fabule. În prima secțiune, unde animalele viețuiesc într-o junglă fantastică, iar certurile, invidiile și conflictele violente ne plasează într-o lume de coșmar, notăm neașteptatul talent cantemiresc de a se juca cu animalele, de a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
cu sensibilitatea sa tumultoasă, cu temperamentul său năvalnic. Pe de altă parte, Dinescu e un poet al fervorii simțurilor, al expresiei nemediate a propriilor trăiri. În poemele sale, și cu atât mai mult în poemul Privighetoarea secolului XX, inserția elementului autobiografic este cât se poate de evidentă și de elocventă. Poetul își clamează, într-un discurs liric necontrafăcut și dezinhibat, stările afective, orgoliul, frustrarea, jubilația rostirii și deziluzia în fața alcătuirilor precare ale realului. Ideea lirică dominantă e aceea că poezia modernă
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și își trage, probabil, seva din documentarea pe care a făcut-o când a scris De la curtea Spaniei la ghetoul italian: Isaac Cardoso. Lucrurile care i se întâmplă lui Ravitch, cel care ascultă povestea despre Isaac, sunt în bună măsură autobiografice. Întâlnirea cu ghicitoarea din povestire, Gerda, s-a petrecut în realitate, mărturisește doamna Yerushalmi, soția autorului, într-un interviu acordat revistei The New Yorker. -Știi, spuse ea cu o undă de timiditate, „că pot să mă uit în ochii tăi
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
nume de personaje sau împrejurări. Astfel, presupun, cu mare probabilitate, că numele lui Burduja-Vodă provine în proza sa, de la cel al localității Burdujeni, de lângă Suceava, unde se născuse Elena Papatănase. De asemenea, interesul pentru mahalaua Grant provine tot din împrejurări autobiografice distilate în literatură. Proza lui Al.Ștefanopol îl înscrie printre scriitorii înzestrați și merituoși care nu și-au recăpătat locul pe care îl merită în literele românești. Uitarea în care se găsește este motiv de mirare și de întristare.
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
piesă de teatru “Egoistul” în regia lui Radu Beligan, distribuția alcătuită din Radu Beligan, Simona Bondoc/Carmen Stănescu, Damian Crasmaru, Tomi Cristin/Marin Moraru, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu/Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriș. O piesă autobiografica, o viziune lucida, putin cinica, despre viața și moarte, despre iubire și căsnicie, despre părinți și copii, despre sănătate și boală, despre prietenie, egoism în primul rând dar și generozitate. Și despre teatru și dramele lui contemporane. Un umor exploziv
Teatru Iasi [Corola-blog/BlogPost/95011_a_96303]
-
perspectiva proiecției omului în zoomorf. Să recunoaștem că este un joc biologic fascinant pentru imaginația epică și expresivă. Al treilea roman al lui Sorescu n-a fost finisat și a apărut postum: Japița, 2000. S-a născut cu urme adânc autobiografice și de (ne)prelucrare literară. Ignorat de comentatori, el este un fragment care poartă marca autorului. Face parte dintr-un proiect epic rural, care a fost zădărnicit sau numai amânat de ciclul poetic bulzeștean, La Lilieci, realizat în mai multe
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
poetului filosof, l-a ajutat să își continue munca și să o pună la adăpost, în așteptarea unor vremuri mai bune, aceste manuscrise fiind ulterior publicate de Dorli Blaga, fiica sa. Impresionant este gestul Elenei Daniello de a copia romanul autobiografic al lui Blaga „Luntrea lui Caronˮ, „pentru a avea un exemplar de rezervăˮ, în cazul că romanul ar fi fost confiscat de securitate. Antonia Bodea a dat citire unui eseu critic pe marginea cărții, pornind de la aserțiunea că ultima muză
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA, ÎN ȘEDINȚĂ SPECIALĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373735_a_375064]
-
anii trecuți de Nicolae Florescu), scoasă în 1951 de Constantin Amăriuței și Virgil Ierunca, al doilea fiind singurul redactor cu începere din 1954 și care menționează că Mircea Eliade a publicat acolo fragmente din Jurnal și un extrem de interesant Fragment autobiografic, în care „s-a străduit să explice și să-și explice coexistența, deseori conflictuală, în opera sa a scriitorului cu savantul”. Sub egida „Fundației Carol I”, întemeiată de Emil Turdeanu, împreună cu George Ciorănescu, a apărut revista Ființa românească, având un
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
a dat și mie încredere”, spune Dorian Boguță. De atunci a mai jucat în filme precum „Francesca” și „Portretul luptătorului la tinerețe” și se pregătește acum să înceapă, din postura de regizor, filmările la „Urma”, o nouă peliculă cu accente autobiografice pentru care a primit finanțare de la CNC. „Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani” Cei mai grei au fost anii de început în București, când nu îl
Drumul spre succes al actorului Dorian Boguță: „Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani” () [Corola-blog/BlogPost/338211_a_339540]