2,138 matches
-
Beniuc nu ezită a se plînge (o făcuse și Nina Cassian) de "persecuțiile" la care l-a supus "iubitul" său partid. "Judecata" la care l-au supus instanțele acestuia nu era doar inchizitorială, ci și asortată cu viclenia bolșevică a autobiografiilor cerute copiilor revoluției, gata a și-i devora la cea mai neînsemnată "contrazicere", ori pur și simplu prin scornirea unui motiv oarecare: În 1949, ca toți ilegaliștii, am fost judecat, ca să zicem așa, mai curînd decît analizat, în ceea ce privește activitatea mea
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
a lipsit să nu-mi scoată sufletul, m-am ales cu o boală gravă după aceea și am și intrat într-o fază de cercetări mai intense în ceea ce privește trecutul meu. Deduceam aceasta din faptul că mi se cereau destul de des autobiografii, probabil în nădejdea că odată și odată mă voi contrazice de la o autobiografie la alta, ceea ce era foarte greu să se întîmple, avînd în vedere că viața mea a fost în general destul de simplă și niciodată, mai cu seamă în ce privește
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
gravă după aceea și am și intrat într-o fază de cercetări mai intense în ceea ce privește trecutul meu. Deduceam aceasta din faptul că mi se cereau destul de des autobiografii, probabil în nădejdea că odată și odată mă voi contrazice de la o autobiografie la alta, ceea ce era foarte greu să se întîmple, avînd în vedere că viața mea a fost în general destul de simplă și niciodată, mai cu seamă în ce privește munca de partid, n-am avut absolut nimic de ascuns". Sînt de-a
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
versuri, nuvele, povestiri, amintiri. Între acestea, De scârba boilor, Jitarul, La muncă, Straja, La Dunăre se vor narațiuni obiective, cu subiecte din viața satului sau din război. Altele sunt întâmplări triste, cu personaje reale, uneori autorul alunecând spre memorialistică și autobiografie. Paginile despre M. Millo, V. Alecsandri, T. T. Burada, T. Maiorescu, V. Pogor, I. Creangă, M. Eminescu, Ed. Caudella și mulți alții sunt interesante prin unele amănunte de martor ocular. Peste tot abundă textele cu intenții umoristice, cărora le lipsesc
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
Huckleberry Finn, București, 1957, Vorbesc din mormânt, pref. trad., București, 1962, Bancnota de un milion de lire, pref. Dan Grigorescu, București, 1964 (în colaborare cu Petre Comarnescu și Eugen B. Marian), Tom Sawyer detectiv. Tom Sawyer în străinătate, București, 1970, Autobiografie, București, 1977, Wilson, zevzecul, pref. trad., București, 1982; Percy Bysshe Shelley, Culegere de poeme, București, 1951, Opere alese, introd. trad., București, 1956, Poeme, București, 1957, Prometeu descătușat și alte poeme, pref. trad., București, 1965, Nor singuratic, Timișoara, 1995; Ivan Fiodorovici
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică a genurilor biograficului. Numeroasele eseuri critice sau cronici literare care formează
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
texte în versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea și Elegia XXV a nobilului transilvănean George Șincai...., o compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
supusă propriului sistem estetic: antiliteratură, non-stil, poeme fără poeme (pagini albe), grafopoeme etc. În Exist împotriva mea! (1994) programul- manifest al mișcării paradoxiste este anunțat sub forma inedită a unui interviu. Cultivând bizareria și nonsensul, autorul amintește uneori, ca în Autobiografie mică, de Grigore Cugler cu a sa Autobiografie. Volumul este o antologie de versuri - între care ciclurile Seară de antiteatru, Lăsați-mă eu însumi și „teatru”: „Teatrul liric Florentin prezintă în premieră absolută spectacolul de versuri în versuri Aventurile dragostei
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
poeme (pagini albe), grafopoeme etc. În Exist împotriva mea! (1994) programul- manifest al mișcării paradoxiste este anunțat sub forma inedită a unui interviu. Cultivând bizareria și nonsensul, autorul amintește uneori, ca în Autobiografie mică, de Grigore Cugler cu a sa Autobiografie. Volumul este o antologie de versuri - între care ciclurile Seară de antiteatru, Lăsați-mă eu însumi și „teatru”: „Teatrul liric Florentin prezintă în premieră absolută spectacolul de versuri în versuri Aventurile dragostei, piesă într-un act - de conștiință - și cinci
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
al Anonimului, paralel cu cel din prima parte. Cartea e, sub aparențe ludice, o vastă „panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește înțelesul celorlalte volume ale ciclului. Alte scrieri ale lui S. au, dincolo de diversitatea
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
undeva departe și am trecut prin câmpul gol, / Pe mânjii mei azurul șade și Timpul e domol, domol... Și mă revărs în slăvi de boare, ca un descântec nesfârșit, / Am aripi calde peste lume și sunt grăbit, și sunt grăbit...” (Autobiografie). Lui S. i se datorează pionieratul în traducerea liricii lui Ungaretti, Montale, Saba și Quasimodo în românește. Tălmăcește, de asemenea, din Hölderlin, Novalis, Leopardi, Baudelaire și Ezra Pound. Din pricina conjuncturii culturale nefavorabile, multe scrieri i-au rămas în manuscris. Printre
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
țintește concomitent să argumenteze romanitatea poporului român și drepturile sale naționale. SCRIERI: Apologie. Discusiuni filologice și istorice maghiare privitoare la români, Cluj, 1879; Renașterea limbei românești în vorbire și scriere, I-III, Cluj-Gherla, 1879-1885; Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 185; Autobiografie, TR, 1897, 8, 9; Chendi, Scrieri, 152-153; Dumitru Pop, Grigore Silași folclorist, SUB, Philologia, t. IX, 1964, fasc. 1; Viorica Nișcov, Ecouri în România ale activității folcloristice a Fraților Grimm, RITL, 1967, 2; Octavian Șchiau, Grigore Silași, dascălul, TR, 1967
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
1971, 31; I. Negoițescu, „Mirona”, F, 1972, 11; Valentin Tașcu, „Mirona”, F, 1972, 11; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 434-435; Sorin Titel, „Iubiri paralele”, RL, 1974, 45; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 185-192; Emil Manu, Cella Serghi și refuzul autobiografiei, O, 1975, 25; Sânziana Pop, Propuneri pentru paradis, Iași, 1975, 210-219; Encicl. jud., XIV, 422-427; Tudor-Anton, Ipostaze, 145-151; Protopopescu, Romanul, 263-264; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 372-377; Piru, Ist. lit., 441-442; Constantin Ciopraga, Demnitatea romanului de dragoste, CL, 1984, 4; Constantin Ciopraga
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
pătrunderea sensurilor textului, laolaltă cu punerea în lumină cât mai corectă a setului de intenții estetice și de mijloace de expresie caracteristic în egală măsură romancierului și celui care, pentru a se „mărturisi”, recurge la o literatură „personală”, adică la autobiografie și memorialistică. Din această perspectivă, cele două secțiuni ale cărții - Personalitatea lui Julien Green în literatura sa confesivă și Condiția dramatică a eroului în operele de ficțiune ale lui Julien Green - își află o deplină justificare. După cum, tot atât de îndreptățit este
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
aduc date noi, deosebit de interesante, dar totodată și un nou mod de interpretare a dinamicii psihologice a individului. Din perspectivă umanistă, G. Gusdorf notează importanța studiului biografiei individului în scopul cunoașterii vieții sale interioare, subliniind valoarea practică a analizei jurnalelor, autobiografiilor sau a corespondenței. Pornind de la punctul de vedere psihanalitic, se disting două direcții principale de analiză psihobiografică a individului: un aspect exterior și un aspect interior. Din perspectiva aspectului exterior al vieții, psihobiografia apare ca fiind o succesiune de etape
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
transformat”, adică este pe cale sau chiar a devenit deja biografie. El confirmă astfel că, tot evocând amintiri răzlețe, omul fără viață personală își inventează o biografie în funcție de stările lui de spirit (din momentul confesiunii) și de așteptările cititorului (receptorului) său. Autobiografia devine, în aceste condiții, o autoficțiune, dictată unui scriptor devotat, un scriptor decis să ducă lucrurile la capăt, cum este Aurelian Titu Dumitrescu. Există, totuși, și o biografie care poate fi, într-o oarecare măsură, reconstituită. Nu în totalitate, pentru că
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele ei, se descrie viața mondenă, cu șuete, bârfe și intrigi. Naratoarea relatează la persoana întâi, recurgând la autobiografia lui „nenea Mihu”, imperfect sudată cu restul romanului, dar având rostul de a face câteva transparente aluzii la „cercetările” și „reținerile” din anii ’50 ai secolului trecut. Și mai conturate apar asemenea experiențe în Vară vrăjmașă, unde protagonistul, Matei, om
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
în raport cu scrierile lui T., ci în întregul context prozastic românesc, are ciclul Sfârșit de mileniu. „Cronică personală”, potrivit unei specificări auctoriale, istorie a secolului al XX-lea reconstruită „pe calea ficțiunii”, textul se înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de teatru. Creația obiectivă coexistă cu procedee ale romanului de senzație, de aventuri, groază și mistere. Liantul pentru această colosală cantitate de materie eteroclită nu e autobiografia naratorului, personaj între altele, ci istoria „casei” Alcibiade: o saga în context istoric, național, european și mondial. Ordinea succesiunii evenimentelor e, în principiu, cea cronologică, însă, fiind reconstituite printr-o vastă retrospectivă, unele situații îi amintesc povestitorului altele, ulterioare, și
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
1976; O zi în natură, București, 1977; Uneori, plutirea, București, 1977; Biografia debuturilor, Iași, 1978; Respirație artificială, Cluj-Napoca, 1978; Pasaj de pietoni, București, 1979; Semne particulare, București, 1979; Nostalgii intacte, București, 1982; Adaptarea la realitate, Cluj-Napoca, 1982; De bună voie, autobiografia mea, Aarhus (Danemarca), 1986; Optional Future, tr. Marcel Corniș-Pop, Daphne (SUA), 1988; Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual, tr. Vladimir Tismăneanu, Daphne (SUA), 1988; Ultimul turnir, îngr. și pref. Mircea Mihăieș, Timișoara, 1992; Kakistocrația, pref. Nicolae
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
7; Cristian Tudor Popescu, Goma - disidentul ca personaj, Tudoran - disidentul ca om, ADV, 30 septembrie-1 octombrie 1995; Nicolae Manolescu, Tânărul cinquantenar, RL, 1995, 34; Ulici, Lit. rom., I, 116-118; Ierunca, Semnul, 192-197; Lovinescu, Unde scurte, IV, 60-64, 189-193; C. Stănescu, Autobiografia lui Dorin Tudoran, ALA, 1996, 339; Ioana Pârvulescu, Semne de întrebare, RL, 1996, 43; Cristian Tudor Popescu, Dorin Tudoran la „Adevărul literar și artistic”, ALA, 1997, 366; Al. Cistelecan, Dorin Tudoran, CL, 1997, 3; Dan C. Mihăilescu, Exerciții de subscriere
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
o liniște simplă/ e o carte nescrisă/ un spațiu limpede/ o viață clară” (iubito îmi sperii visul). Preocupările din volumul Tatuaje (2003) legate de scrierea poemului („textul scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în URSS, primele impresii ale unui basarabean în România: „iar pe cer pletele tale/ aduceau Piața Roșie din Moscova/ pe Piața Victoriei din București” (poem cu
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
Ghițăscu), cumpără moșii în ținuturile Hotin și Iași. Se statornicește în 1839 la Pociumbeni, unde, „ajuns la liman liniștit”, obținând și titlul de nobil în 1856, se va ocupa tot restul vieții cu agricultura. V. a scris, pe la 1845, o autobiografie rămasă în manuscris, intitulată Istoria vieții mele; avea, tot în manuscris, și un volum de satire și poezii lirice, care s-a pierdut. Artur Gorovei, ajungând în posesia memoriilor lui, le-a publicat în „Gazeta săteanului” (1892-1893) și separat în
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
Moldova și Basarabia, influenți negustori bucureșteni, dascăli greci, țigani robi de pe moșii - o lume cufundată încă în feudalism. Evocarea este făcută cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare. Această autobiografie fără pretenții literare cucerește prin stilul simplu, nelucrat și fără modele, prin sfătoșenie și prin simțul sănătos al realității, caracteristic povestitorului. SCRIERI: Istoria vieții mele (Autobiografie din 1845), îngr. și pref. Artur Gorovei, Râmnicu Sărat, 1893; ed. București, 1908; ed.
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]