1,252 matches
-
cunoscut, la o întâlnire cu tânărul scriitor care eram pe atunci), ajuns apoi instructor de partid la Ceretece din Sectorul 3. Am intrat și, ca în transă, m-am așezat la masa mea de pe vremuri, de sub afișul filmului Reconstituirea, cu autograf de la George Constantin. Am început să scriu. Nu mai beam, dar încă îmi plăcea să intru prin crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam timp să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
om Înzestrat cu spirit fin. Uneori, generozitatea sa Întrecea orice măsură. De fiecare dată când câștiga la Loto-Prono, o parte din sumă o folosea pentru achiziționarea de cărți și de tablouri. Cumpăra, câteodată, de la poeții locului, manuscrise sau volume cu autograful autorului, pentru care plătea sume destul de consistente. Deși se comporta ca un adevărat Mecena, numele lui continua să inspire teamă amestecată cu repulsie. Chiar și Bikinski, cu care Satanovski se intersecta În pasaj sau se Întâlnea la Corso, manifesta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și vă aduc eu băuturile. I-am urmat În sala din spate a restaurantului care arăta obișnuit, dar era legendar și am privit În jur. Fiecare metru pătrat de perete era acoperit cu cărți, concurate doar de fotografii Înrămate, cu autograf, care păreau să aparțină tuturor autorilor publicați În secolul douăzeci. Atmosfera familiară și lemnoasă putea aminti de orice local de cartier, dacă nu i-aș fi recunoscut imediat pe cei câțiva oameni care se adunaseră deja În jurul mesei de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aripi, deasupra orchestrei. În bi blioteci am zărit cărțile rare, colecționate cu pasiune, de-a lungul anilor, de cei doi soți. Pe urmă Ioana ne-a pus sub priviri programul unui concert la Buenos Aires, pe care Maestrul îi scrisese primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului, m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Am stat la o coadă imensă de oameni care așteptau și ei să le vină rândul. Când am ajuns în fața lui, m-a măsurat de jos în sus, apoi s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei și am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez anonimatul, dar nu reușesc totdeauna. 74 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Ce spunea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
niște aripi, deasupra orchestrei. În biblioteci am zărit cărțile rare, colecționate cu pasiune, de-a lungul anilor, de cei doi soți. Pe urmă Ioana ne-a pus sub priviri programul unui concert la Buenos Aires, pe care Maestrul îi scrisese primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului, m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Am stat la o coadă imensă de oameni care așteptau și ei să le vină rândul. Când am ajuns în fața lui, m-a măsurat de jos în sus, apoi s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei și am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez anonimatul, dar nu reușesc totdeauna. Ce spunea Sergiu despre această hotărâre în privința semnăturii tale
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și trebuie să aștepte la nesfârșit. Uneori așteaptă săptămâni la rând numai pentru a li se spune să se întoarcă acasă. Când Majestatea Sa își dă seama că anulează prea multe întâlniri, îi răsplătește pe cei dezamăgiți cu daruri și autografe. Odată, când ploua cu găleata și cei convocați au ajuns uzi până la piele după nopți în șir de călătorie, iar întrevederile lor au fost contramandate, Hsien Feng i-a răsplătit pe toți cu câte un cupon de mătase și satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la Școala generală nr. 5 care, cu multe flori, mai ales crizanteme, au pășit sfioși, în vârful picioarelor, în fostul apartament al scriitorului Octavian Stoica, devenit „Casă memorială”. În biblioteca vastă, cărți rânduite atent, metodic, multe din ele având substanțiale autografe date de mulți scriitori români, unii dispăruți în timp, alții încă în viață, autografe care scot în evidență valoarea deosebită a scrisului lui Octavian Stoica, precum și speranța că ar fi putut ajunge un scriitor deosebit în literatura noastră. Aceste autografe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sfioși, în vârful picioarelor, în fostul apartament al scriitorului Octavian Stoica, devenit „Casă memorială”. În biblioteca vastă, cărți rânduite atent, metodic, multe din ele având substanțiale autografe date de mulți scriitori români, unii dispăruți în timp, alții încă în viață, autografe care scot în evidență valoarea deosebită a scrisului lui Octavian Stoica, precum și speranța că ar fi putut ajunge un scriitor deosebit în literatura noastră. Aceste autografe au fost extrase și multiplicate la xerox, citite și distribuite participanților. S-au rostit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
autografe date de mulți scriitori români, unii dispăruți în timp, alții încă în viață, autografe care scot în evidență valoarea deosebită a scrisului lui Octavian Stoica, precum și speranța că ar fi putut ajunge un scriitor deosebit în literatura noastră. Aceste autografe au fost extrase și multiplicate la xerox, citite și distribuite participanților. S-au rostit cuvinte de cinstire și aleasă prețuire din partea conducerii Muzeului „Pârvan” și a Școlii generale nr. 5 din Bârlad. A luat apoi cuvântul d-na prof. M.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Pentru ziua următoare, cu un taxi ajung la Casa Armatei, la târgul de carte organizat în cadrul „Centenarului Bibliotecii”. Cu această ocazie am oferit câte un volum câtorva persoane, printre care și d-lui Gruia Novac, care mi-a oferit cu autograf două din cărțile sale. Pentru sâmbătă, 18 noiembrie, ziua de naștere a Marianei, i-am telefonat pe la ora 14. Avea casa plină de musafiri. M-am bucurat enorm, încât cu greu am putut să adorm la prânz. Marți, 21 noiembrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
stăruie luminos și călduros pe la ora 11, încât pare nefiresc de cald pentru mijlocul lui decembrie. Revin acasă puțin transpirat, încălzit. Am pregătit un volum pentru d-na prof. Ioana Triculescu din București, veche și bună prietenă a Marianei. Un autograf potrivit persoanei și o scrisoare de trei pagini au însoțit expedierea. În ziua următoare sunt oprit de prof. Ciocoiu de română, abia pensionată. M-a rugat să-i fac rost de un exemplar, despre care a auzit că ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe care o destinasem muzeului, dar familia mea și-a revendicat dreptul, ca o amintire a faptului că mi-am făcut datoria de ostaș aflat sub drapel. Discuții elevate mai mult de o oră. I-am oferit un exemplar cu autograf (puțin cam târziu) și mi-a mulțumit pentru gest. În ziua următoare, pe la ora 10, transcriu un articol pentru Iași după care încerc cristalizarea unui articol cu titlul „Ghetu’ om, săracu”, având ca prototip pe un odios specimen de turnător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dvs., provocarea s-a materializat ceva mai târziu și va fi încorporată acestui volum. Pentru 8 martie 2007 mi-am programat o ieșire în oraș pentru rezolvarea unor probleme curente, printre care și aceea de a expedia trei cărți cu autograf și câteva rânduri, deoarece persoanele îmi erau apropiate. Astfel, am expediat câte un exemplar la București d-nei Cristina Condor și Marianei Tănăsache (fină de botez), precum și la Timișoara, pentru Venera Ion - nepoată de la Buzău. Gata de plecare, sunt vizitat de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot el spunea că ieșirile de felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ceea ce înseamnă că ne așteaptă pe undeva pe la un milion de marafeți. Nu-i rău, nu? — Și ce trebuie să faci pentru cele douăzeci și cinci de procente ale tale? Să vând manuscrisul. Eu sunt umilul, dar respectabilul achizitor de cărți rare, autografe și curiozități literare. Dă legitimitate proiectului. — Și ai găsit un cumpărător? Asta e partea care mă îngrijorează. Am propus să-l vindem direct unei biblioteci din oraș - Berg Collection, Morgan, Universitatea Columbia - sau să-l scoatem la licitație prin Sotheby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ce tot spui? — Uită-te în jurul tău. Ce vezi? — Nu. Asta nu se poate. Cred că glumești. — Eu văd cărți, Harry, tu nu? Văd sute de cărți. Și nu doar cărți, ci ediții princeps, ba chiar și ediții princpes cu autograf. Ca să nu mai vorbesc de ce se găsește prin sertare și în dulapurile de jos. Manuscrise. Scrisori. Autografe. Ne dai conținutul camerei ăsteia și considerăm că ți-ai plătit datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Eu văd cărți, Harry, tu nu? Văd sute de cărți. Și nu doar cărți, ci ediții princeps, ba chiar și ediții princpes cu autograf. Ca să nu mai vorbesc de ce se găsește prin sertare și în dulapurile de jos. Manuscrise. Scrisori. Autografe. Ne dai conținutul camerei ăsteia și considerăm că ți-ai plătit datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă, domnule Dunkel-Brigtman. Ce preferi: arestarea în urma acuzației de fraudă sau existența pașnică de patron de anticariat? Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
De necrezut! Debbie se întoarce la locul ei, dar acum vântul bate din spate, așa că probabil o să aterizăm devreme și nu are nici cea mai mică șansă să vorbească cu Adam. Săraca de ea. Sper să nu-i ceară vreun autograf sau ceva de genul. Mă duc în spate și arunc brioșe nemâncate într-o pungă mare de plastic și strâng bani în plicuri albe de la irlandezi generoși, ca să îi pun în altă pungă pentru UNICEF. Apoi le smulg oamenilor căștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zâmbet emoționat. —O, Doamne! exclamă ea pițigăiat, în timp ce cumpărătorii ce treceau pe acolo se opresc, întrebându-se ce-i cu toată agitația aia. Chiar tu ești. Știam eu. Îmi plac mult toate filmele tale. Ai putea să-mi dai un autograf? Sau stai, aș putea să fac o poză cu...? —Katie, sună telefonul. Vocea tatei mă face să tresar. Cum a putut? Tocmai mi-a distrus visul. Mă ridic refractară. —Alo? răspund eu. —Bună, scumpo. O, nu. E Tim. Și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu i-aș arăta degetul mijlociu. Sau să le iau aparatul de fotografiat și să îl trântesc de pământ. Nu. Nu aș face niciodată așa ceva. Spre deosebire de unele celebrități. — Doar n-o să mănânci toate bomboanele, nu? întreabă un fan dornic de autografe în timp ce-mi vâră un pix în mână. —Poftim? Haide, nu mânca toate bomboanele, că o să te îngrași, hahaha. Mă pregătesc să chem pe cineva de la pază și protecție, pentru că nu prea-mi place atitudinea tipului ăstuia. —Trezește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
destul de ciudat. Mă întreb dacă sunt în barul care trebuie. Până la urmă, au trecut cel puțin douăzeci de minute de când a spus Adam că e pe drum. Poate a fost atacat pe stradă. Poate a fost acostat de vânătorii de autografe sau a fost urmărit de paparazzi. Imaginația mea aproape o ia razna, când sună telefonul. —Hei, unde ești? E Adam. Mulțumescu-ți, Doamne. Mulțumesc mult că nu mi s-a tras iar clapa. Nu aș fi făcut față situației a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]