KorAP: Find »[drukola/base=autonomie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...778 >

19,431 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

democratică. Democratizarea familiei ar putea fi o consecință firească a faptului că societatea contemporană, în ansamblu, s-a democratizat. David Held (2000, p. 178) arăta că, în cadrul democrației, stabilirea deciziilor publice ar trebui să aibă drept fundament promovarea și întărirea autonomiei. În acest context, conceptul de autonomie se referă la capacitatea ființelor umane de a raționa conștient, de a reflecta asupra propriilor persoane și de a se autodetermina. Aceasta implică posibilitatea de a delibera, a judeca, a alege și a acționa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
o consecință firească a faptului că societatea contemporană, în ansamblu, s-a democratizat. David Held (2000, p. 178) arăta că, în cadrul democrației, stabilirea deciziilor publice ar trebui să aibă drept fundament promovarea și întărirea autonomiei. În acest context, conceptul de autonomie se referă la capacitatea ființelor umane de a raționa conștient, de a reflecta asupra propriilor persoane și de a se autodetermina. Aceasta implică posibilitatea de a delibera, a judeca, a alege și a acționa (sau de a nu acționa, după

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Mai mult chiar, poate funcționa ca o modalitate de legitimare a comportamentelor familiale. Aceasta ar permite o libertate mai mare față de legalizarea legăturilor de cuplu, o flexibilitate a relațiilor dintre participanți, astfel încât, pe de-o parte, să fie posibilă o autonomie principială a fiecăruia, iar pe de altă parte, să beneficieze toți de avantajele unei susțineri reciproce. Luarea în considerare la nivel de legi și prin practici adecvate a drepturilor copiilor, preocuparea privind combaterea violenței domestice, alături de diversificarea formelor de familie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
fi argumente în favoarea faptului că: ...familia se democratizează pe căi care imită procesele publice ale democrației; iar o astfel de democratizare sugerează cum viața de familie poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială... Democratizarea în cadrul familiei implică egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare și absența violenței (A. Giddens, 2001, p. 104). Într-un tablou sintetizator, Anthony Giddens arăta că principalele trăsături ale familiei democratice sunt: Egalitate sexuală și emoțională Drepturi și responsabilități reciproce în cadrul relațiilor Creșterea copiilor de către

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
modernizării”, în Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998. Miroiu Mihaela, Societatea retro, Editura Trei, București, 1999. Miroiu, Mihaela, Convenio. Despre natură, femei și morală, Editura Polirom, Iași, 2002. Miroiu, Mihaela, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iași, 2004. Miroiu, Mihaela, Politici ale echității de gen. Ghid pentru învățământul universitar din Europa Centrală și de Est, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Miroiu, Mihaela, Gândul umbrei. Abordări feministe în filozofia contemporană, Editura Alternative

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Oproiu, Ecaterina; Roman, Carol; Scorțaru-Păun, Sofia; Dumitrescu-Bușulenga, Zoe; Faur, Sanda; Șchiopu, Ursula, Cartea fetelor, Editura Politică, București, 1977. Palade, Brândușa, „Dincolo de dominația de gen: regândiri feministe ale autonomiei”, în Olivia Toderean (coord.), Itinerarii contestatare. Studii de teorie politică feministă, Editura Politeia - SNSPA, București, 2002. Pasti, Vladimir, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași, 2003. Pasti, Vladimir, Sociologie politică, Editura Ziua, București, 2004. Pasti, Vladimir; Ilinca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

comitet care gestionează afacerile comune ale întregii clase burgheze". Totuși, nu întotdeauna deținătorii puterii economice sunt aceiași cu ai puterii politice, fapt recunoscut ulterior chiar de marxiști, care acceptă că, în anumite circumstanțe, Statul poate dobîndi un grad semnificativ de autonomie față de diferitele clase sociale. Această concepție a stat la baza Statului comunist, dar nu s-a prăbușit odată cu el. Vorba lui G. Orwell (Ferma animalelor): toți suntem egali, dar unii sunt mai egali decît alții, și atunci ne întrebăm dacă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
4. Sectorul public local Sectorul public la nivelul unei unități administrativ-teritoriale cuprinde instituții proprii (Consiliul județean, primării), agenții, direcții și filiale ale instituțiilor sau regiilor naționale. În condițiile existenței statului național, o comunitate locală sau regională nu poate avea o autonomie deplină, ci doar in anumite grade și în anumite domenii. Astfel, ea se subordonează intereselor Statului național și nu poate decide și pro-duce singură întreaga gamă de instituții și servicii publice. Desigur, majoritatea dorește mai multă autonomie administrativă, dar puțini

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
poate avea o autonomie deplină, ci doar in anumite grade și în anumite domenii. Astfel, ea se subordonează intereselor Statului național și nu poate decide și pro-duce singură întreaga gamă de instituții și servicii publice. Desigur, majoritatea dorește mai multă autonomie administrativă, dar puțini sunt cu adevărat pregătiți să o exercite, iar consecințele pe toate planurile ale descentralizării sectorului public sunt întrevăzute și asumate ca responsabilitate de și mai puțini. Astfel, fără o evaluare clară a mediului economic general și local

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
activității prestate nefiind nicicum în concordanță cu numărul de unități, mai ales că relațiile dintre administrația centrală și cea locală nu sunt pe deplin clarificate, ceea ce complică suplimentar gestionarea corectă a respectivelor activități. În principiu, administrația locală se bucură de autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
concordanță cu numărul de unități, mai ales că relațiile dintre administrația centrală și cea locală nu sunt pe deplin clarificate, ceea ce complică suplimentar gestionarea corectă a respectivelor activități. În principiu, administrația locală se bucură de autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in special datorită precarității mijloacelor aflate la dispoziție. Chiar pachetul legislativ amintit poate fi caracterizat drept ambiguu, incoerent, lacunar și conservator. În triada reformei: stabilizare macroeconomică schimbare instituțională restructurare microeconomică, veriga cea mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
naționali, de stat și/sau privați, interni și/sau externi. O descentralizare reală și efectivă nu poate avea loc fără un sistem al impozitelor și taxelor locale bine articulat, în corespondență cu activitățile de finanțat. Nu se poate vorbi despre autonomie financiară dacă veniturile proprii nu reprezintă cel puțin 40% din totalul veniturilor bugetului local, potențialul fiscal local fiind echilibrat printr-un sistem adecvat de subvenții, fără a introduce rigidități și controale excesive din partea statului. Ca principale surse proprii se remarcă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
din bugetul central a fost grevată de birocrație și corupție și utilizată, de multe ori în interese politice sau de afaceri. Aceasta a limitat performanța economică în sectorul public, a generat risipă și ineficiență. După apariția Legii nr. 189/1998, autonomia financiară a crescut, dar și activitățile de finanțat la nivel local s-au multiplicat, administrațiile locale fiind efectiv sufocate de arierate și covârșite de probleme. O descentralizare și o autonomie reale și efective se impun, în primul rând, pentru asigurarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
generat risipă și ineficiență. După apariția Legii nr. 189/1998, autonomia financiară a crescut, dar și activitățile de finanțat la nivel local s-au multiplicat, administrațiile locale fiind efectiv sufocate de arierate și covârșite de probleme. O descentralizare și o autonomie reale și efective se impun, în primul rând, pentru asigurarea eficienței economice a sectorului public, pentru simplificarea procesului decizional și a traseelor fluxurilor financiare, ca și pentru lăsarea la dispoziția autorităților locale a pârghiilor și mijloacelor necesare pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Franța bunăoară, sistemul administrativ subnațional este strîns controlat de către prefecți. Aceștia au o putere de control a posteriori, asupra cheltuielilor programate de către comune sau departamente. Dar și aici, începînd din 1982, se desfășoară un proces de descentralizare, de creștere a autonomiei decizionale a autorităților locale, mai cu seamă în anumite domenii (sănătate, servicii sociale, echipamente ș.a.). Astăzi, harta administrativă a Franței cunoaște trei eșaloane locale (regiunile, departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La fiecare nivel regăsim un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mai vizibilă, autoritățile sau comunitățile locale și regionale dobîndind tot mai multă putere de decizie, înțelegîndu-se că astfel se produce o mai eficientă alocare a resurselor și o mai echitabilă distribuție a veniturilor. Economiile naționale au pierdut doze mari de autonomie în favoarea unor entități și/sau instituții suprasau sub-naționale. Ciclul economic al afacerilor a devenit tot mai independent de ciclul politic național. Comunitățile și autoritățile locale au început să iasă din captivitatea programelor naționale de asistență și de sub dominația iluziilor egalitariste

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prevăzute în Constituție, Guvernul deține importante atribuții de control direct asupra nivelurilor inferioare. În multe țări, regionalizarea a constituit un prim pas către decongestionarea puterii statale, către apariția și extinderea conceptului de self-government. Din punct de vedere economic, descentralizarea și autonomia locală implică administrarea serviciilor publice de către organisme și autorități locale și alocarea în mod corespunzător a resurselor financiare, potrivit unei partajări clare a responsabilităților și a patrimoniilor. Puterea de decizie este conferită de către alegători reprezentanților aleși, în cadrul legislației existente, beneficiind

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
autoguvernarea, cît și delegare de competențe de putere, din partea guvernului central, prin deconcentrare (crearea de reprezentanțe locale ale ministerelor și altor autorități centrale), sau prin devoluție (transferul deciziei și execuției către autoritățile locale), cu un suport legislativ adecvat. Descentralizarea și autonomia presupun atît libertatea autorităților locale în formularea propriilor politici, cît și competențe de natură legislativă, de execuție și control. Se contează, astfel, pe o mai mare eficiență în alocarea resurselor, pe o calitate mai bună a serviciilor și pe un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Dacă se doreș-te, deci, instituirea unei economii concurențiale inclusiv în cadrul sectorului public, ea trebuie să țină seama inevitabil și de particularitățile, de specificitățile regionale. Astfel, descentralizarea sectorului public se realizează prin acordarea de competențe superioare autorităților locale în materie fiscală, autonomie decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pot avea inițiative, pot întreprinde acțiuni în domeniu în măsura în care legea nu prevede altfel. Este o lipsă de precizie a responsabilităților, iar libertatea acordată comunităților este de multe ori iluzorie în absența unei acoperiri corespunzătoare cu resur-se financiare (cazul României). Astfel, autonomia rămîne la nivel de principii, intenții și simboluri. Potrivit acestei doctrine, principiul solidarității și spiritul comunitar exced cooperarea voluntară a indivizilor, iar organizarea guvernării respectă aceste priorități, astfel încît sarcinile fiecărui nivel de guvernare nu sunt clar delimitate, apărînd suprapuneri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ori complexe. Accentul cade pe cooperarea voluntară între indivizi, interesul public nefiind altceva decît o sumă a intereselor individuale. În modelul anglo-saxon, guvernarea locală este considerată mai mult o instituție economică, decît una politică, iar responsabilitățile sunt mai bine precizate. Autonomia nu este consacrată doar ca principiu, ci în mod efectiv, puterea de decizie a autorităților locale fiind substanțială, ceea ce poate duce la constatarea unor per-formanțe superioare față de organisme similare din țările continentale. Reglementările sunt mai clare, iar intervențiile și controalele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
puterea de decizie a autorităților locale fiind substanțială, ceea ce poate duce la constatarea unor per-formanțe superioare față de organisme similare din țările continentale. Reglementările sunt mai clare, iar intervențiile și controalele guvernului central mai reduse, mai rare. În sistemele cu o autonomie ridicată, cum sunt cele federale, libertatea decizională a autorităților locale este desigur mai ridicată și ea este susținută prin reglementări legale clare și prin resurse financiare obținute prin impozitare directă. Aceste autorități își definesc singure politicile de dezvoltare, sau în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a autorităților locale este desigur mai ridicată și ea este susținută prin reglementări legale clare și prin resurse financiare obținute prin impozitare directă. Aceste autorități își definesc singure politicile de dezvoltare, sau în acord cu guvernul central. În sistemele cu autonomie limitată, autoritățile locale acționează ca agenți ai guvernului central în executarea politicilor specifice, iar reglementările și controalele sunt mai extinse. Majoritatea impozitelor se duc către bugetul central, bugetul local finanțîndu-se din impozite și subvenții. Principiul de bază în acest caz

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Cu acest termen, înțeles în sens larg, denumim instituțiile administrative permanente, inclusiv Banca centrală, ce are drept atribuții pregătirea și executarea deciziilor economice ale autorității politice, numărul și organizarea lor fiind extrem de diferite în funcție de țară, inclusiv în ce privește gradul lor de autonomie față de guverne și de partide. 4. Tribunalele, diferitele organe ale puterii judiciare, în măsura în care ele sunt însărcinate să vegheze la respectarea legislației cu caracter economic, ca și a altor legi specifice. 5. Autoritățile locale și regionale, în special în țările cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]