1,607 matches
-
europeană” la începutul anilor ’90 și apoi în volum). Confesiuni violente e o carte-interviu: o seamă de mărturii („literare, politice și biografice”, subiective, și, de aceea, controversabile) formulate într-o suită de convorbiri cu Constantin Iftime se articulează într-un autoportret, într-o autobiografie selectivă, operă de memorialistică și profesiune de credință totodată. Nu credem că se pot stabili deosebiri prea mari, nici de valoare și nici de substanță, între romanele lui Nicolae Breban, variațiuni minime pe aceeași temă. Având coordonate
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
rupturii, neîmpărtășind iluziile și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc cu o poetică anticalofilă, a dizarmoniei, care o plasează
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
1981; Proiecte de trecut, București, 1982; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr. Dan Duțescu, pref. D. Micu, București, 1982; Alte întâmplări din grădina mea, București, 1983; Ora de nisip, București 1983; Coridoare de oglinzi, București 1984; Stea de pază, București, 1985; Autoportret cu palimpsest, București, 1986; Orașe de silabe, București, 1987; Întâmplări de pe strada mea, București, 1988; Poezii, pref. Eugen Simion, București, 1989; Arhitectura valurilor, București, 1990; Poeme fără Arpagic, pentru cititorul cel mai mic, București, 1991; 100 de poeme, București, 1991
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite cu diamante. Omul legii și-aduse aminte de copilărie. Ca ș- atunci, el se lipi de fereastră să absoarbă mirifica priveliște. Dintr-o dată vântul stătu pe sloată. Nemișcată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu lăsa impresia unui om ieșit din comun care se plimbă țanțoș, ca un negustor cu ochelari de soare. Da, zău că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
două ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, 122 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător 1. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acest joc? — El l-a jucat de două ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
viu. Dar nu l-am terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eu!... Citește, hai, citește, să mă încălzesc. Citește invitația pentru la noapte, hai, citește... Într-o zi ca asta, primăvara, ați început Alegoria Prudenței? Un bărbat foarte în vârstă, în profil, privind spre stânga. Profilul dumneavoastră, sunt sigur. Numai două autoportrete se cunoșteau, cel de la Berlin și cel de la Luvru. Ăsta ar fi al treilea, Colecția domnului Francisc Howard. Vândut apoi lui Legatt. Deci, un bătrân privind spre stânga. Apoi, în centru, un bărbat la maturitate, văzut din față. Apoi, profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a înfășurat-o într-o batistă, i-a dat-o unei prostituate... Nu mai spune, nu mai spune!îl întrerupe Teofana strâmbându-se la auzul unei asemnea cruzimi. Stai să vezi! Șade două săptămâni în spital și pictează vestitul tablou „Autoportret cu urechea bandajată”. Ce să mai spunem despre cei care și-au folosit inspirația, inteligența în scopuri distrugătoare ca inventatorii bombei atomice și a altor arme de ditrugere în masă. — Datorită ei la 6 august 1945 orașul Hiroshima a fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se vede drept purtător al unei vibrații necruțătoare, al unei superiorități nocturne prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care, căutându-și chipul, se mulțumește cu narcoza unui autoportret idolatru. Dar, în șoaptele acestei picturi de vitrină se frământă agonic hidoșenia ne-omenescului. În viziunea ateului, ferocitatea animalică desprinsă din jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toată dezordinea lui pe care, prin vers, o ordonează măcar relativ și temporar, fiindcă polii acestui univers sunt prozaicul și arta, între care caută punți sau, prin creație, încearcă să atenueze, cathartic, ofensiva banalului asupra spiritului. Volumul începe cu un Autoportret - dar aduce și alte poeme-artă poetică, dovedind intensa preocupare a artistului pentru domeniul nobil pe care îl slujește -, unde se exprimă neîmpliniri ale eului și reiterează, totodată, limitele de care se izbește, în general, insul sensibil, preocupat de sine și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou nu l-ar reține: “Confecționăm autoportrete artistice impec abile”. Cetățeanul cu haina impecabilă ca și pantalonii, se întoarce grav, apasă pe mâner și, după două minute de effort prin împingere, intră. Bună ziua. Cu ce ocazie la noi ? Vindeți pește ? Nu. Ați venit cu asigurările, cu impozitul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
marile ade văruri metafizice, scrutează fără slăbiciune sau milă dede subturile fenomenului uman pentru a-i proclama hidoșenia. Un profitor al cumplitului“ (un profiteur du terrible), cum scria Cioran în 1957, în eseul său despre Joseph de Maîstre (în fapt, autoportret sadea) și „gândirea reacționară“, cu care se deschid Exercițiile de admirație. Și tot acolo, un adevăr străvechi, dar care se cuvine reamintit periodic: „Fiecare epocă înclină să creadă că, într-un fel, ea este ultima, că odată cu ea se încheie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui. Eliminase toate bilele cu excepția celei albe și întrebă: Ce crezi, Duncan? — Bun. Dar îmi plăcea cu mai multe bile. Drummond se încruntă la tablou, luă un ferăstrău dintr-un sertar și tăie partea cu masa de biliard. Puse apoi autoportretul pe consola șemineului și zise: — Acum ce zici, Duncan? — Aproape de perfecțiune, dar mai puțin valoros. — Fă ceaiul, Janet, spuse Drummond. Luă o ramă aurită de sub dulap, o măsură, tăie cu ferăstrăul capul portretului și-l fixă în ramă. îl atîrnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
următoarei lui cărți, cel care semăna cu un dirijor și care se apleca asupra unui manuscris precum Otto Klemperer asupra unei partituri. François Îi spusese: „Dumneavoastră vă compuneți autobiografia cu cărțile pe care le alegeți spre publicare. Catalogul editurii este autoportretul dumneavoastră. Numai Dumnezeu știe ce efect o să aibă cartea asupra Înfățișării dumneavoastră!“. Nu anunțase că va vorbi În cartea aceea despre tatăl lui, pentru bunul motiv că era departe de a bănui el Însuși una ca asta. Contractul prevedea „următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
moluște a muzeului din Geneva, dar el a fost nevoit să refuze, gîndește-te că nici nu-și isprăvise studiile secundare!“. Aș fi vrut să le spun soților Piaget că instalasem un muzeu În camera mea, un muzeu care ținea de autoportret, ca orice colecție care se respectă, dar n-am cutezat s-o Întrerup pe doamna Piaget. PÎnă la urmă am povestit că la vîrsta la care domnul Piaget Își scria primele studii despre moluștele din lacul Leman, eu devenisem critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare în muta, seculara căutare de totdeauna, și până la cele din urmă hotare. El caută apa din care bea curcubeul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
marcanți ai FSN a fost spontană, că denumirea FSN fusese mediatizată prin postul de radio „Europa Liberă”, de unde și opțiunea pentru ea, dar și fiindcă „voiam să salvăm națiunea” (p. 16). Iliescu nu uită, în acest context, să-și facă autoportretul de „disident”: prima dispută și ruptură cu Ceaușescu a avut-o în 1971, după vizita acestuia în Coreea de Nord, vizită în urma căreia Iliescu a criticat societatea coreeană dezumanizată. Din cauza acestei reacții, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism”, retrogradându-l și sugerându
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în 22 decembrie nu au ieșit masiv pe străzile capitalei doar muncitori, ci și studenți și intelectuali (dar aceștia nu se potriveau, probabil, cu teoria „muncitorească” a lui Ion Iliescu). Un rol aparte în cărțile lui Ion Iliescu îl au autoportretele emfatice de „disident”: nu orice fel de „disident”, ci unul trimis la „reeducare” de către Ceaușescu. Or, Ion Iliescu nu a fost, totuși, un persecutat al dictatorului (nu a fost arestat sau anchetat; nu s-au făcut presiuni asupra lui, nu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
însuși le oferă. Textele lor teoretice, la fel de bine ca și celelalte (distincția între ele este, practic, prea puțin relevantă), ne înlesnesc accesul la acea imagine (construct identitar) pe care ei se străduiesc să o impună. Sinele - imagine literară, poetică, fictivă, autoportretul, de cele mai multe ori idealizat, constituie, în fapt, referința lor ultimă. Iată ce nota, în acest sens, Gh. Crăciun: În spațiul scrisului nu cred că e cu putință, orice ai face, să te desparți de tine. Până și cele mai pretins
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
putut spune de ce nu încercase asta până atunci. Poate din teama de a înfrunta, în ce-l privește, vârstele morții. Sau poate pentru că, el fiind cel care avea puterea aceasta, se credea deasupra ei. Acum se hotărâse să-și facă autoportretul. Ar fi putut să-l deseneze din memorie, ca și cum și-ar fi fost propriul mușteriu. Și, pictându-se astfel, din memorie, ar fi activat toate puterile mâinii și prevestirile desenului. Dar pe el nu-l preocu pau toate astea. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]