874 matches
-
Făcusem prea multe descoperiri urâte într-un timp scurt și nu am deloc calități de stoic De altfel, trebuie să-ți spun că, dacă dau la o parte unele exagerări, portretul pe care mi l-ai făcut pe baza celor auzite e real. Mai bine zis, a fost real. N-am suportat să fiu contrazis și mi-am înmulțit dușmanii cu o mare ușurință. Am supraevaluat și posibilitățile mele și răbdarea Inchiziției. M-am bizuit prea mult pe steaua mea norocoasă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse cu țâțele. - Da matale? se linguși președintele. - Nu vezi? Țiganca îi râse în urechi și răsuflarea ei caldă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să omit nici un detaliu. Când am tăcut, a început prin a-mi da asigurări: — Nu e vorba aici de o mărturie de care voi face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celebra poartă pe deasupra căreia un călău tocmai arunca o funie. Tumanbay păru surprins, dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci mulțimii: — Spuneți Fatiha de trei ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel Iertător, cel Milostiv, stăpânul zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ciocan de șine și bate ușor într-o șină.) Ei? Auziți? Auziți cum sună? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud, îmi pare rău, dar nu aud nimic... HAMALUL: Sună altfel... Vibrează... Fiți atent... (Bate de trei ori; ecoul amplifică puternic sunetele.) Auziți? S-a format ecoul. Noi n-am avut niciodată ecou, aici... Niciodată. E pentru prima oară când avem ecou... (Bate din nou.) Ce frumos sună! Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am văzut, am văzut și câteva picături de apă care s-au prelins acolo, pe linia orizontului... HAMALUL (Lovind cu ciocanul în șine.): Ia ascultați cum sună... (Lovește.) Auziți? (Se aude ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi rănit sau obosit.): Ia să văd! Ia să văd! Aaaa... (Strigătul său este prelungit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce? CASIERUL: Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
domenii, de la beletristică la filozofie și la studii științifice, abordând teme extrem de diverse. Unele Îmi erau familiare, ca domeniu măcar, dacă nu ca problematică, după cum câțiva dintre autorii lor Îmi erau cunoscuți din lecturi sau, de ce să nu recunosc, din auzite. Erau și unii ale căror nume nu-mi spuneau nimic. Majoritatea o alcătuiau Însă personalități de pantheon, de top mondial, dacă preferi, marii clasici ai fiecărei ramuri și crenguțe ale spiritului uman, ca să comit eu o palidă metaforă arboricolă. Neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
expatrierea sa drept Încă una din nenorocirile aduse de Revoluția din 1917. Numai În România opera lui Nabokov n-a putut să pătrundă În cei cincizeci de ani de comunism (deși elita intelectuală o cunoștea din traduceri franțuzești și din auzite). O jumătate de secol fără Nabokov - iată o situație rușinoasă și regretabilă. ALEX. ȘTEFĂNESCU . Drumul Spânzuratului (În fr. În orig.). Menționăm că notele din subsol aparțin versiunii românești (n. r.). . Formă. (În fr. În orig.). . Jos armele! (În germ. În orig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel pe care toată viața ÎL iubise și îi slujise... E de prisos să spun cât de mult mă impresionară cele auzite. Imediat, mi-am amintit de dorința pe care mi-o mărturisise și mi-am spus: „Da, Doamne! Cu adevărat, Tu știi și le vezi pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sinaia s-a apucat să-l înjure în gura mare. Cunoștea multe, se știau din școală. Râse în barbă. A doua zi am ieșit la raport. ― Dintr-un spirit de echitate, presupun. ― Bineînțeles. N-am făcut decât să reproduc cele auzite. Aveam și martori. ― Apoi? ― În toamnă, l-au pus pe liber. Pensionat la 39 de ani... Toma lucra repede. Făcu o pauză: Ați fi procedat altfel? Cristescu nu-i răspunse. Simțea un nod în gât. ― Am să vă dau un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tine. Am două bucăți de cozonac și un brăduț frumos. Cine știe, poate Moșul va ști că stai la mine și... poate vei primi și un cadou. Poți să stai la mine cât de mult dorești! Copilul, surprins de cele auzite, rămase fără cuvinte. Nimeni nu îi mai spusese așa ceva. Deodată, îl cuprinse un fior... Nu știa prea bine ce înseamnă asta, dar nu era un fior de groază sau frică, ci era unul de fericire, ceva ce nu mai simțise
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
ministrul de interne nu mai e albatros, atunci nici comisarul de poliție nu mai e papagal-de-mare, Cel mai sigur e că papagalul-de-mare nu va mai fi comisar, Orice se poate întâmpla, Da, să-mi trimiteți chiar azi o altă fotografie, auziți ce vă spun, N-o am, Dar o veți avea, și chiar mai multe, dacă e nevoie, Cum, Foarte ușor, ducându-vă acolo unde se află ele, în casa protejatei dumneavoastră și în celelalte două case, doar nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ia în calcul, în mod natural, și modalitatea aproximativă, prin care crede el că și le-ar putea împlini. (Fiindcă, altfel, speranțele n-ar mai însemna altceva, decât niște simple iluzii, corect?) Astfel, dânsul cunoștea foarte limpede, însă doar din auzite, un anumit loc mai aparte, un adevărat locșor secret pentru majoritatea lumii, unde se vindeau, la prețuri întrucâtva satisfăcătoare și atractive, stupefiante. Totuși, Șerban încă se afla - ca să zic așa - abia în faza de coacere și nimic, privitor la asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fel de curiozitate. Mă abțineam. Antecesorii dumitale-reia el firul - trei, câți s-au perindat în ultimul an de când e director tovarășul Sima, era să ajungă la pârnaie. Încercam deci să stau cât mai rezervat, să nu mă mir la cele auzite, ca să nu mă creadă prăpăstios. Încuviințam printr-o schițare pozitivă cu capul, ceea cea însemna că-i acceptam liniștit afirmațiile, dar nu animam prin dialog, discuția. Mai clipeam din când în când ușor din pleoape sau strângeam din buze a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
observ pe fața ei nici cea mai mică urmă de invidie, cum m-aș fi așteptat să fie din partea oricărei femei când se vorbește cu ea despre o altă femeie. Dădea impresia ori că habar n-ar avea de cele auzite, ori că ea însăși ar fi trecut prin asemenea clipe. La urma urmei, Relia era convinsă că poate exista și o iubire platonică, spunând ades că între un bărbat și o femeie, iubirea nu e obligatoriu să se concretizeze întrun
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fața, o pușcă într-o mână și o spadă lungă în cealaltă. Se opri în tindă. — Sunt morți, spuse. îl privi cu neîncredere. — Morți? repetă prostește. Toți? — Toți. — Cine i-a omorât? — Eu. Se apropie, fără să dea crezare celor auzite. — Tu? întrebă, clătinând din cap ca și cum ar fi respins ideea. Vrei să-mi spui că tu, fără ajutorul nimănui, ai omorât doisprezece soldați, un sergent și un ofițer? încuviință cu naturalețe: — Dormeau. Abdul-el-Kebir, care văzuse murind mii de oamenii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o sudoare rece îi iese din fiecare por al trupului, dar, încercând să-și păstreze calmul, răspunse: — Familia targuí-ului. — De cât timp se află aici? — De o săptămână. Razman se întoarse spre el, parcă nevenindu-i să dea crezare celor auzite. — O săptămână? repetă îngrozit. Vreți să spuneți că timp de o săptămână ați ținut închise niște femei și niște copii ca să moară de căldură în infernul ăsta, fără să vă anunțați superiorii? — Radioul este stricat. — Minciună... Acum am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se gândi el și Încercă să simtă ură pentru cei care-i ruinaseră speranțele. Îl distruseseră și pe el o dată cu ei. L-au lăsat Într-o casă goală, care nu-și putea găsi locatar pentru că fantomele de odinioară se făceau auzite uneori prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din urmă fantomă. Dacă o față s-ar fi zgâit pe fereastră sau o voce s-ar fi făcut auzită la etaj sau un covor ar fi scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aveau adus și pus dinainte. Apoi, la umbra câte unei căni cu vin fiert, frumos mirositor, se apuca, împreună cu câte careva de pe alături, la sporovăit. Care - crâmpeie din viața proprie; care - crâmpeie din viețile altora; care - din trăite; care - din auzite. și tot așa. Badea Minciună, ca bun cumpărător ce era, sta și asculta.Câte odată intervenea și el, cu câte ceva, în discuțiile multe ale acelora, mai ales ale acelora care, între timp, serviseră câte mai multe cănițe de vin fiert
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o omorâse pe Purúa și care ne-a făcut să trecem prin atâta suferință și prin atâta rușine. Blestemata să fie! — Nu pot să cred! bâigui în cele din urmă Roonuí-Roonuí, care încă părea să se îndoiască de sinceritatea celor auzite. Am ținut-o în brațe în ziua când s-a născut și am văzut-o crescând... A fost mereu o fetiță dulce și drăgălașa... Ei bine, în acele două zile s-a transformat în ființă cea mai perversa care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lichideze pe noi. — Du-te naibii! zise el, întorcându-se spre bărbat. O iau puțin cu chirie... Vă dau un kil de cafea... — Nu. Un kil jumate... — Vă spun că nu. Nu e de vânzare și nici de închiriat. — Dar, auziți... numitul Lucas se apropie prudent. Asta nu e drept! Dacă ar fi o femeie..., o albă, aș înțelege. Dar nu e decât o indiancă. Și, culmea, o „sălbatică“, o yubani care micșorează capete. — Fratele ei mi-a încredințat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de sticlă. Acolo sus vrea să fie Rainer și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]