1,402 matches
-
câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj, neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asupra fiului său. — Să n-aud o vorbă! Apoi ieși din dormitorul lui Salam, mergând încet și foarte atent, cu ochii la obiectul din mână. O clipă mai târziu, băiatul îi auzi vocea înfundată vorbind la telefon. Neîndrăznind să se aventureze afară din dormitor, pentru că risca astfel să-l enerveze din nou pe tatăl lui, Salam se așeză în capul patului, mulțumindu-i lui Allah că a fost scutit de bătaie, cel puțin deocamdată. Stătu așa până când, după câteva minute, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
DE SPAȚIU SPECIFICE SECOLULUI XXI O industrie privată globală a turismului în spațiu va concura programele guvernamentale spațiale. Noi resurse de energie vor fi dezvoltate pentru a naviga prin spațiu, ceea ce va accelera exploatarea galaxiei noastre, permițându-ne să ne aventurăm în zone cât mai îndepărtate ale universului. Navete spațiale în miniatură, care vor implica costuri reduse vor explora stelele, cu mult înainte ca oamenii să fie capabili să se aventureze în spațiile îndepărtate ale universului. Forările spațiale vor conduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ceea ce va accelera exploatarea galaxiei noastre, permițându-ne să ne aventurăm în zone cât mai îndepărtate ale universului. Navete spațiale în miniatură, care vor implica costuri reduse vor explora stelele, cu mult înainte ca oamenii să fie capabili să se aventureze în spațiile îndepărtate ale universului. Forările spațiale vor conduce la descoperirea de noi resurse, elemente și materiale, care vor contribui la îmbunătățirea calității vieții pe planeta noastră. Robonauții sau roboții astronauți vor trimite informații înapoi pe Pământ din călătoriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
turiști din Russian Hill la Aquatic Park, la Muzeul Marinei și la Debarcaderul Pescarilor. Zgomotele orei de vârf din San Francisco se furișau În Încăpere, scoțându-i pe toți din reveria lor. — Rose nu e rea la suflet, s-a aventurat Barsam. Când ne-am cunoscut era o fată timidă din Kentucky. Se zice că și iadul e pavat cu intenții bune, a sărit unchiul Dikran. Însă Barsam nu l-a băgat În seamă și a continuat. — Vă puteți Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Marie nu-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci domnului Christophe Marie, antreprenor general al podurilor din Franța, care Începuse construcția sub Ludovic al XIII-lea. Se reîntorsese În bîrlogul lui, unde nimeni altcineva nu se Încumeta să se aventureze. Puținii vizitatori rămîneau la ușă și se uitau În interior de parcă ar fi cercetat un fenomen natural, cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era un talmeș-balmeș de lucruri, un haos, o harababură. Auzise cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Salitov. Ai observat ceva la spatele hainei când l-ai tăiat jos? ă Da, avea niște urme negre, spuse Salitov. De ulei, cred. ă Desigur. Urme de ulei pe spatele mantalei. Dar în față? ă Nici urmă de ulei, se aventură Nicodim Fomici. ă Pe mine nu mă nedumerește lipsa petelor de ulei. Ci... ă Lipsa sângelui! strigă Salitov. ă Întocmai. și chiar dacă el ar fi criminalul, starea hainelor în față mă face să cred că nu l-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nebunie! — Charlie chiar vrea să producă filmul ăsta Împreună cu tine? Întrebă Kitty. — Da. — Da? — Dar Îi e teamă să renunțe la siguranța pe care i-o oferă lumea artei plastice, pe care o cunoaște atât de bine, și să se aventureze În necunoscutul filmelor de artă de lung metraj. Mi-a spus că afacerea asta e o mare mâncătorie despre care nu știe nimic. Am cumpărat câteva cărți de referință despre producția de film, le-am citit și i le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
De ce, atunci? Ridică din umeri și nu zise nimic. N-ar fi fost În stare s-o Înțeleagă. Iar ea n-ar fi putut să-i Împărtășească experiența ei. El Își petrecea timpul cu cei bogați și celebri, pentru el aventura Însemna un tur În jurul Europei În hoteluri de cinci stele Împreună cu prietena lui americancă, retrasă Într-un exil confortabil pe plajele din Saint-Tropez și pe versanții din Les Trois Vallées. În turneele ei cu compania de teatru din București Întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
casa olăriei, tatăl și fiica, în ciuda îndemnului pe jumătate glumeț pe jumătate duios al lui Marçal, au vorbit puțin, foarte puțin, deși cel mai simplu examen al multiplelor probabilități decurgând din această situație sugerează că au gândit mult. Să ne aventurăm să ghicim, prin temerare supoziții, sau prin aventuroase deducții, sau, și mai rău, prin iresponsabile ghiceli, ce-or fi gândit, n-ar fi, în principiu, dacă vom considera rapiditatea și obrăznicia cu care în relatări de asemenea natură se încalcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dovedind astfel că pariul semiologului cu romanul a fost câștigat cu brio. După succesul mondial cu această carte (pentru care i-a fost intentat și un proces de plagiat de către un grec - aceasta fiind una dintre festele semiologiei!), iată-l aventurându-se Într-o Întreprindere romanescă și mai ambițioasă, care a Întrecut cu mult proba inițială. Pendulul lui Foucault e un megaroman, elaborat cu ingeniozitate inginerească, prin adjoncțiunea programatică a diverselor nivele/etaje semantice și stilistice; e un fel de Babel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
străzi, intrînd În comuniune cu sufletul bătrînelor clădirilor. Realitatea nu se potrivea (chiar și noaptea) cu harta sa mentală; În loc să se metamorfozeze În imaginea făurită de secole de artă și literatură, străzile nocturne și (rarii) cetățeni ai Parisului care se aventurau pe ele păreau terne, cenușii și subminate postmodernist de către trecut. Mai și ploua tot timpul și Wakefield de abia de-și putea permite o ceașcă de cafea. După o lună, timp În care contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu o seară Înainte. Diavolul urmărește conversația cu interes: tentativa lui Wakefield de se aventura pe tărîmul responsabilității sociale Îl Îngrijorează Întrucîtva. Oare să zacă În clientul său o Maică Tereza? Asta i-ar pune În pericol victoria, cu siguranță. Opinia Diavolului În ceea ce privește suferința este complexă: o apreciază În starea ei pură, iubește neliniștea, disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
murdară care a făcut o baie Îndelungă la motel și a rămas cu el peste noapte. A lăsat-o la ieșirea de la Second Mesa către Old Oraibi, În Arizona, lîngă o pancartă care Îi avertiza pe albi să nu se aventureze mai departe. Ea i-a dat un turcoaz pe care l-a păstrat și Încă Îl mai are. În cea mai mare parte a timpului a mers singur, iar oamenii din baruri și de prin stațiile de benzină nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Laurence. Capitolul 22 Acum că avea dovada înaintea ochilor, totul era atât de limpede. Motivul pentru care Jack îl disprețuia pe Laurence și Laurence îl ura pe Jack. Faptul că Jack cunoștea atât de bine clinica. Cu Laurence avusese Camilla aventura cu atâția ani în urmă. Și, judecând după ceea ce se petrecuse în ei, continua și acum. Cum putuse Laurence să facă așa ceva? Pesemne că lucrul ăsta încălcase toate codurile deontologice pe care se presupunea că trebuie să le respecte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cherche une maison à louer“ - cu „indicații de regie” în limba română: „cresc”, „descresc”, „uniform”, iar unele compoziții versificate ale lui Tzara conțin secvențe onomatopeice din cîntecele românești de mahala - ex.: „zumbai zumbai zumbai zum”, incluse și în „La Prémiere aventure celeste de Monsieur Antipirine“). Dacă însă Tzara e lăudat pentru că și-a adus aminte de... năzbîtiile lui Vinea, poemul „Crépitements“ al lui Blaise Cendrars — publicat fără acordul autorului! — e respins cu dispreț: „Dar nu mai publicați versuri insipide de Blaise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu aș face În mod normal. Manicură, pedicură, tratamente cosmetice, d-astea. Dar sentimentul de vină a cîștigat pînă la urmă partida și, deși locuiesc destul de departe de biroul meu din Soho, sînt convinsă că, dacă ar fi să mă aventurez pe afară În singura zi În care mă prefac bolnavă, vreun coleg de la serviciu se va nimeri să fie exact pe strada mea. Așa că, iată-mă-s, Într-o dimineață rece de ianuarie, uitîndu-mă la programul oribil care se difuzează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar el nu se mișcă. Mă numesc Antonio, spuse. Ea privi mingea care plutea deasupra spumei, apoi se uită la el. Nu spuse nimic, dar Îi spusese totul. Zâmbi și se aventură În valuri, iar el o urmă. O iubea din clipa aceea. Când Emma, fără ca măcar să știe, Îl alesese, el ieșise din marele nimic, din anonimatul Întregii specii care Îi face pe toți să fie identici unii cu alții. Alegându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dai seama că În subteran se trezește o viață ascunsă. Apa care se scurge din infiltrații picură uneori de-a lungul pereților. Aerul continuă să se miște, Împins de ventilator, să circule prin galerii. Sunt șoareci și șobolani care se aventurează să ciugulească printre liniile de metrou, adunând resturile pe care călătorii le aruncă neatenți de pe peroane: gume de mestecat, bucăți de pâine, hârtii de la Înghețată lipicioase de zahăr, pahare de carton. Și pe lângă ei suntem noi - care coborâm și pătrundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căci a fost anul în care a ieșit duhul negru în mlaștina Icoanei, a izbucnit ciuma și s-a îndrăgostit fatal. Era după o pauză de zece ani, în care stătuse afundat în miezul dulce al pământului, căci ori de câte ori se aventura dincolo de Dunăre era azvârlit într-un buzunar ascuns al lumii, într-un loc în care se trezea de fiecare dată ca dintr-un somn bun, în gângurelile familiare ale glolelor. Întoarcerea la viață era ca o renaștere: se simțea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nevastă cochetă, dar și un chef maxim să trăiască fiecare clipă. De aceea, trebuia să aibă grijă să-l ferească de scandaluri, de buclucuri, de prietenii cartofori și bețivi. Dar în 1939, speriat de posibila izbucnire a războiului, Zogru se aventurase în mii de oameni, încercând din răsputeri să-i influențeze pe politicieni, să-i liniștească pe cei speriați, să mențină o armonie care nu mai avea nici un motiv să nu se destrame. În acest an al agitației generale, abia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pierdeau în imensitatea unor picături argintii ce loveau pământul parcă infinit, parcă plâns din cauza biciuirilor de cerneală. Soarele ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urla după un sân care n-avea să-l hrănească niciodată. Ruddedit stătea jos, lipsită de unica ei fiică, bunică pentru prima oară. Meryt plângea împreună cu stăpâna ei, iar eu m-am strecurat afară, dorindu-mi să nu mă fi aventurat niciodată afară din grădina mea. După grozovia acelei scene, am crezut că mi se va interzice să mai intru în vreo cameră de naștere. Dar Meryt a spus povestea în așa fel încât a reieșit că eu singură eram cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va ajunge la fiul meu. Am adunat plante din grădina mea, bucăți de rădăcini și plante uscate. În timp ce făceam asta, mi-am amintit cum strângeau mamele mele tot din grădinile lor atunci când plecau să trăiască în alt loc. M-am aventurat în piață de una singură și am schimbat majoritatea fleacurilor mele pe ulei de măsline și ulei de castor, pe ulei de ienupăr și pe diverse boabe, pentru că auzisem că în vale nu erau prea mulți pomi. Am scotocit prăvăliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]