1,399 matches
-
necesare pentru Myanmar. Nu am primit răspuns, nu Încă... Inima lui Bennie Începu să bată ca a unei mame care-și aude bebelușul plângând În mijlocul nopții. —Desigur, mă ocup de asta cât de mult pot, adăugă ea. Nu Înțeleg, se bâlbâi Bennie. Avem deja vizele pentru Myanmar. Nu putem intra pur și simplu? —Viza este pentru peste cinci zile. Cum ați obținut, nu știu. E foarte neobișnuit, din câte știu eu. În plus, să intri pe aici În Myanmar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ei. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut noi inițiativa. Probabil că nici polițiștii nu au experiență în așa ceva, dar chiar au fost inutili. Când îi întrebam la ce spital să ducem pacienții, se bâlbâiau și stăteau cu stația în mână zece minute să se sfătuiască cu alți colegi de-ai lor. Poliția și-a făcut apariția abia după ce operațiunea de salvare se încheiase. Când deja nu mai era nevoie. Cine controlează astfel de situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le știu, ce-ți închipui tu? Și i le-am spus și lui Utrigúr, cum nu! Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui nume, Audbert simțise cum îl trece un fior. — Utrigúr!... Utrigúr acela? bâlbâi el. — Chiar așa, el însuși: Utrigúr Onegesius. Știi că vine totdeauna la adunare ca să controleze tributurile, nu? — Păi... m-au lăsat să mă întorc fără să-mi spună nimic. Eu... nu înțeleg. — Sigur că nu ți-au zis nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa? Ochii lui Audbert se căscară, într-o expresie stupefiată. — Eu... eu... bâlbâi el pierdut. — Deci? îl încolți Sebastianus. Marcomanul înghiți și, încrețindu-și fruntea, încercă să recite: — „Tatăl nostru, care ești în ceruri. Da... care ești în ceruri. Sfințească-se numele Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochii lui ambuscada. O clipă mai târziu, Audbert fu împins în mijlocul masei de războinici. Iar Gundovek îl întrebă aspru: — Deci? Ce-ai de zis? Ce-ai văzut? Strângând din umeri și rotindu-și ochii de jur împrejur, vizibil înspăimântat, marcomanul bâlbâi: — Eu... eu l-am văzut! — Ei bine, ce ai văzut? Audbert înghiți în sec și privi în jur pierdut. Deschise gura, dar vocea îi ieși sugrumată și nu fu în stare să articuleze vreo vorbă. Privirile a sute de războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a-l ajuta, se zbătea pradă crizei ce-l cuprinsese; spumega și un lichid albicios începuse să-i curgă din gură; aruncă apoi o privire alarmată către chipul lui Cristos; în sfârșit, ațintindu-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului! Abatele, pe care până în acel moment nu-l interesase altceva decât ce i se întâmpla lui Inisius, îl privi surprins, scrutându-l cu ochii săi pătrunzători. O străfulgerare de înțelegere îi străbătu mintea. Se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o pe Lidania. O zări, în sfârșit, și observă că rămânea în spate: trăgea după ea o copilă mărunțică și cu un ten diafan, nu fără ca aceasta să-i opună rezistență; fata întorcea mereu îndărăt privirea rătăcită și părea să bâlbâie cuvinte fără șir. Văzându-l că se apropie, ochii ei se luminară: — Sebastianus! Deci trăiești! El o chemă de îndată: — Hai să mergem de aici! Trebuie să vii cu mine! Hunii vor fi aici în scurtă vreme. Ea se opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mea? în sat e mama mea, ai uitat? Hippolita îi aruncă lui Cilonus o privire cumplită: — Tu ce mai cauți aici? Du-te la postul de pază, la soldații tăi! în timp ce Emerentianus cobora furios scările, Cilonus îl privi împietrit. — Dar... bâlbâi, acum probabil că sunt morți cu toții. Vrei să mă duc să mă ucidă degeaba? Asta vrei? Hippolita nu-l mai asculta deja. îi dădea ordine frenetice lui Clemantius, care ajunsese în fugă pe terasă împreună cu câțiva servitori. — Ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou în stradă împreună cu Dubritius și Rutilius, care trebuia să-l acompanieze la Sangiban. De îndată ce se regăsi în haosul pieței aglomerate, îl văzu venind spre el pe Vitalius, cu o expresie de alarmă ce nu prevestea nimic bun. — Eminentissime... se bâlbâi, aruncând o privire nesigură către Dubritius, Etbinus, băiatul acela care era cu noi... — Da, ce e cu el? Vitalius înghiți în sec. — Păi... a dispărut. — Cum dispărut? Ce înseamnă dispărut? O fi pe-aici pe undeva, nu? V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru 18 ani, îmi par ridicole. Profund sentimental, n-am știut niciodată să-mi exprim sentimentele. Deși vorbăreț, dar am fost un om tăcut în privința sentimentelor. Și când am voit să le exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șeful său care era de nerecunoscut, apoi așezându-se În genunchi lângă el exclamă. „Nu se poate... De necrezut... Domnule inginer, arătați groaznic - ce s’a Întâmplat...!?” „Dacă nu mă Înșel, am fost grav intoxicat cu pește...!” - răspunse Tony Pavone bâlbâindu-se destul de pronunțat. „Cum a fost posibil...!?” - strigă Nando furios, adresînd cârciumarilor câteva Înjurături. „Ar trebui, dați pe mâna poliției!!” „Nu te neăji prietene, peștele a fost viu când l’am cumpărat. Împreună cu Carla l’am pregătit. Curios nu...?” Nando
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care cerânduși scuze Îl introduse forțat la doctorul internist, care de fapt era femeie. Aceasta plictisită, destul de nervoasă de intervenția lui Nando, Îi puse unele Întrebări de rutină: „Ce dureri ai...? De când și În ce mod a Început evoluția simptomelor...?” Bâlbâindu-se Încă destul de pronunțat, Tony Pavone răspunse. „De fapt, nu sunt bolnav. Nu am fost niciodată... După a mea intuiție, am fost „Otrăvit!!”. Doctora holbă ochii la el. Se așeză pe un scaun În fața lui, examinându-l mai cu atenție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl cercetă ea căutându-i privirea. La ora asta te duci la birou?? Ei bine, am să te sun...!” „Ce să căutăm la birou? Te rog, Întrebă-l pe Nando...” „Garantez eu...” - minți el reușind cu greu să nu se bâlbâie. „O echipă de instalatori lucrează la racordarea unei instalații electrice de Înaltă tensiune. Pericolul de electrocutare e extrem de periculos! Noi trebue neapărat să participăm pentru a preântâmpina un accident...!! Ne place, or nu ne place, astai...!” Confirmarea spusă de Nando
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Închise ochii iar când Îi deschise imaginea fetei nu dispăruse, din contră, frumoasa fată Înainta spre el zâmbind. „Bună seara, domnule inginer...Se pare dacă nu mă Înșel, ai Întârziat puțin...!” De emoție Tony Pavone abea reuși să deschidă gura, bâlbâindu-se. „Cer scuze... Îmi pare rău, mici probleme profesionale...!” Se simțea stingher. Pentru prima dată În viața lui era pus În dificultate. Spre deosebire, În comparație cu el, fata se prezentase Întrecând toate așteptările. Îi cuprinse mâna sărutândui-o prelung. „Cât de frumoasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mă idiotule...! Cum poți afirma cu certitudine...? Dacă ai așa o memorie bună uite, registrul de poartă se află alături. Ai putea tu preciza În care zi din luna martie ai mai ridicat materiale din Bază...??” Intimidat, șoferul se apără bâlbâindu-se. “Vai de păcatele mele...! Evident, nu pot preciza, a trecut multă vreme de atunci. Dar dacă scrie În registrul de poartă...!” Tony Pavone interveni hotărât “Sigur mă băiatule, nu poți să-ți aduci aminte dar dacă scrie În registru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te omoară. Știi bine. Amândoi am luptat În război. Tu ai fost partizan. Ai avut o armă. Așa că nu știi? Hohotele de râs, logica sa, râzând și raționând În fața absurdităților lui Sammler, Îl făcură să repete până Începu să se bâlbâie. Dacă te bagi - te bagi. Nu? Dacă nu - nu. Da? Nu? Răspundeți. Raționamentul lui fu cel care Îl descurajă complet pe Sammler. „Unde e Feffer?“, Întrebă și se Întoarse. Feffer, odihnindu-se cu fruntea de autobuz, Își recăpăta răsuflarea. Juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
desenezi. A urmat un moment de tăcere. Apoi Connolly a mărturisit cu șovăială că desenul era un portret al ei. Sheba a dat din cap și i-a spus că ghicise. Băiatul a devenit agitat și a început să se bâlbâie. Într-o încercare stângace de a-l face să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pipei în vatra de foc. Apoi bărbatul s-a ridicat și el: O spun la modul cel mai serios: fratele meu e un om cumsecade. Ahmad a plecat și-abia atunci Irene i-a eliberat mâna lui Drew. Ghidul a bâlbâit repede o scuză ca să scape de-acolo; pe care Irene abia dac-a auzit-o. Se uita la fulgii albi de pe dosul palmelor și la oja care se redusese la câteva pete în dreptul cuticulelor. Mary și-a tras scaunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cotlon, ca să-ți mângâie chipul... Mamă! În ochii tăi, mamă, viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vasta experiență căpătată alături de fel de fel de golani, fiindcă nu-l simțea capabil să o înțeleagă. Titi nu știa decât să-i repete în șoaptă că o iubește, dar când îl întreba care e motivul, acesta începea să se bâlbâie sau să tacă. Nu mai avea timp de pierdut într-un joc care o făcea să se simtă atât de stupid. Trebuia să-i pună capăt. Băiatul apăru în grabă îmbrăcându-se din mers. M-ai chemat? întrebă el trăgându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
arate cît e de fudul. Impresia agresivă pe care o lăsa se datora, cred, ochilor, care erau mult prea apropiați. Ia ascultă! Ești de la serviciul de detectivi, nu? O voce pe care n-o puteai uita prea ușor. Nu se bîlbîia, dar avea un timbru dur; Îți lăsa impresia că i s-a adunat prea multă salivă În gură. Aha! Era vocea de la telefon; care mă solicitase din partea femeii. El continuă să-mi zîmbească, dar eu nu i-am răspuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o vestă maronie groasă. Părul Îi era aranjat ca de obicei, dar pistruii de sub ochi Îi ieșeau mult În evidență și o arătau schimbată - avea parcă un aer mai aspru. Simțeam oarecum nevoia s-o avertizez. Am Început să mă bîlbîi, Încercînd să-mi găsesc scuze pentru vizita aceasta tîrzie. — De fapt, vreau să-ți vorbesc despre cutia de chibrituri de aseară. Am scris și În raport, dar sondajul de la localul Camelia, ca să fiu scurt, este din păcate nul. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întreprindere În apropiere, și totuși sînt atîția care Închiriază locurile cu luna... Cred că am atins un punct sensibil, căci expresia de indiferență a individului deveni rigidă precum cauciucul bătut devreme. Știu și eu... e ieftin... de aceea cred... se bîlbîi el. — Sau poate că parcarea-i atît de aglomerată pentru că sunt indivizi ale căror afaceri Îi obligă să folosească mașinile mai mult noaptea? — Nu știu. N-am avut nici un motiv pînă acum să mă preocupe de asemenea detalii. — Oricum, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai 2000, cu mici inserții ulterioare, marcate în text. La Wassenaar, în Olanda, The Netherland Institute for Advanced Study. Termenul „tiran” are conotații mereu negative, dar sună a cineva spăimos și impunător. Nu este tocmai inspirat pentru caricatura nefericită și bâlbâită de Ceaușescu. Între timp au început să apară mărturiile acelor ani. Am în față, de exemplu, volumul Anii 80 și bucureștenii, editat de Muzeul Țăranului Român și publicat la Editura Paideia în 2003. În 2004 a apărut un volum dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate întocmai. Pe dată, a trimis după tatăl meu, a insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a înștiințat, bâlbâindu-se de furie, că nu se mai punea problema vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că măsurătorul și toți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]