1,442 matches
-
fiind "comercial", "gadgetic" și "ușor". Alături de un Apollinaire, ghicitorul mediologic ("tipografia își încheie în mod strălucit cariera în zorii noilor mijloace care sînt cinematograful și fonograful"), cîți Georges Duhamel avem somitate a perioadei interbelice, care scria despre cinema, artă de bîlci și odraslă a café-concertului și parcurilor de distracții: "Este un divertisment al iloților, o pierdere de timp pentru analfabeți, creaturi mizerabile copleșite de nevoile și grijile lor (...) un spectacol care nu cere nici un efort, care nu presupune o înlănțuire a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu este pentru mine. Tot din acea perioadă îmi amintesc că eram în vizită în satul natal la o mătușă. Casa era la strada principală, eram doi trei copii la gard, aveam și un fluier din tablă zincată cumpărat de la ,,Bâlciul” care tocmai poposise în sat. Pe stradă mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de jur împrejur de mai multe ori
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Pardaillan cu Jean Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul nostalgic. În vacanța de vară mergeam noi în satul natal, mai făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
După vreo 20 de ani, sătenii își aminteau de cel care, de fapt, doar renovase biserica după cum cereau vremurile, dar pentru ei "o făcuse”. La fel și casa parohială la care, pentru a ajunge, am fost nevoit să trec pe la bâlciul care, după cum spuneau localnicii, nu mai este ca altă dată (predominau jucăriile electronice ieftine, stofele și tricourile colorate, aparatele electrice de tuns iarba peste tot și peste toate, se auzeau manele. Repede am plecat de acolo, pe același drum. Văzusem
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
apoi, dacă tot vrei să joci la un singur cap, cum să câștigi jucând la capul lui Ciuvică? (Jurnalul Național, 29 octombrie 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Dna Zoe Petre numește cu exactitate câteva dintre simptomele acestui „pitoresc bâlci al deșertăciunilor” care se dovedește a fi scena politică autohtonă („indulgența complice”, „voioasa empatie față de iscusința și de venalitatea flagrantă”, epidemia „schimbărilor la față”), se declară „stupefiată de cantitatea de energie - și de venin - oricând disponibile când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
calomnie și la manipulare. Explicația am dat-o, în câteva rânduri, deși nu aș fi avut nici o obligație să o fac. Din păcate, nu o explicație se aștepta de la mine, ci dezvăluiri palpitante, cancanuri, incriminări și recriminări, mă rog, tot bâlciul la care se pretează multă lume. Robert, eu nu sunt multă lume; eu sunt doar Dorin Tudoran, și nu veți avea de la mine bâlci. PUR-ul a avut o șansă reală de a crea o anume breșă. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o explicație se aștepta de la mine, ci dezvăluiri palpitante, cancanuri, incriminări și recriminări, mă rog, tot bâlciul la care se pretează multă lume. Robert, eu nu sunt multă lume; eu sunt doar Dorin Tudoran, și nu veți avea de la mine bâlci. PUR-ul a avut o șansă reală de a crea o anume breșă. Ar fi putut să-și asume riscul de a merge singur în aceste abia terminate alegeri, să folosească un neașteptat capital câștigat la vremea alegerilor locale, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără îndoială. Iar marea distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu clovni care ademeneau lumea, barăci cu tot felul de curio zități - femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
doi discută despre vreme, despre cărți... Raț'ai dracu' de 'telectuali, complotați, uneltiți, criticați, "pe la spate" și la telefon vorbiți de cărți! Falșilor, nenorociților! Las' că vă prindem noi! Am dat înregistrarea pentru "Dispoziția" de pe margine Tov... verificați cine este! "Bâlciul deșertăciunilor", început în 1974 cu acel schimb "amabil" de mesaje între Săvescu și "Cooperatori" prin intermediul descoperirii lui Graham Bell, a continuat "voios" și în anii următori, înregistrările nefiind interesante pentru eventualii cititori, deprinși cu "literatura" de bună calitate și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-am povestit odată cum am ajuns de m-am așezat în Pungești. După ce m-am întors din armată în 1880 , am muncit și eu în gospodăria părinților, dar în zilele de sărbători cutreieram satele și târgurile apropiate, la jocuri și bâlciurile ce se țineau pe timpul acela. − Vreau să te întreb ceva, bunicule: mata ne-ai spus că cutreierai satele la jocuri, că mergeai la târguri și bâlciuri, da’ eu știu că toate sunt la distanțe mari, nu cred eu că mergeai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
părinților, dar în zilele de sărbători cutreieram satele și târgurile apropiate, la jocuri și bâlciurile ce se țineau pe timpul acela. − Vreau să te întreb ceva, bunicule: mata ne-ai spus că cutreierai satele la jocuri, că mergeai la târguri și bâlciuri, da’ eu știu că toate sunt la distanțe mari, nu cred eu că mergeai pe jos, ci cu căruța; − Aveți dreptate, dragii mei. Pe vremea aceea toți gospodarii țineau câte o pereche de cai cel puțin , ba chiar erau unii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ață, care evoluau pe scena improvizată dintr-o lădiță, iar textul ce-l debitam (versiune sporită a madamei Fârlifus) era o parodie după romanul Ultimele zile ale Pompeiului. Ideea marionetelor mi-au sugerat-o probabil nu numai niscaiva spectacole de bâlci, ci și un spectacol extraordinar pe scena Teatrului Național, dat de o formație italiană în turneu continental: marionetele aveau mărime aproape naturală și cântau o operă de Mozart. Atmosfera antică îmi era familiară și datorită romanului Quo vadis? de Sienkiewicz
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care face parte din plasma întreagă a creației lui Caragiale. Acuma, ca să revin la întrebarea pe care mi ați pus-o : nu cred că sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dracului femeie. O văd eu că nu calcă bine. Azi vorbește cu unul, mâne cu altul. Unu-i spune cuvinte de cultură. Altul s-a găsit cu altele, până ce într-o bună zi i-a infiltrat amor. Deva Opera (biserica) Bâlciul. Muzica de cameră. Lăutari dela Deva. "Ce te ții așa măreață? Parcă n-aș ști cine ești!" etc. Morile la stradă, pe apa Cernei, alăturea de prăvălii. Patriarhalism. Servitorul dela școala normală, care a apărat zestrea școlii, când a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de toate clișeele. Finalmente, recurgerea la formulele sacralizate e singura soluție pentru a îndeplini norma de o pagină, dar - lucrul dracului! - nu prea reușim să ni le aducem aminte. Colarea lor în fraze se transformă într-un mic spectacol de bîlci. Excedați de „greutatea sarcinii”, la apropierea finalului - alcătuit, cum ni s a cerut, „în forță” - scoatem tot felul de strigăte pitorești ori de cîte ori descoperim varianta oportună. Părem doi inși ce joacă poker pe chibrituri. Ambalat și el în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de aur... de Domnica Gîrneață, dar mai ales de faptul că „temutul critic” Al. Piru a venit „tocmai de la București” să oficieze evenimentul. Și alții mi-au spus că sînt intrigați - mai mult: consternați - de participarea Profesorului la un asemenea „bîlci” (s-a produs îmbulzeală, s-au distrus vitrine, s-au iscat certuri între cumpărători). Pe mine, gestul său nu m-a scandalizat, din contră, i-am savurat abilitatea și umorul. De la primele vorbe, Al. Piru s-a pus sub pavăza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Meridiane literar-artistice”, pe care o „supervizează”, devenită un poligon de încercare pentru inși ce n-au calități de traducători. Am citat cea mai recentă gafă: cineva (într-un text de Raymond Aron) a tradus pe „tête de turc” (obiectul de bîlci) „cap de turc”, în loc de „cal de bătaie”, lovind în „turbanul” revistei, la care el, G., ar trebui să țină cu „ambîț”! * Dificultățile lucrului în cultură nu-s, cum s-a acreditat părerea, numai de natură materială (scăderea sumelor pentru achiziții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu voi fi niciodată un „profesionist”, dacă principala caracteristică a acestuia e lipsa de credință în lucrul făcut. „Profesioniștii” fac ceea ce fac pentru că-i (zic ei) musai să facă. Scriu articole și versuri, pictează tablouri, compun cîntece ca să participe la bîlciul anumitor zile. La fel ca lăutarii, circarii, artizanii, pickpockeții și prostituatele. Între păcatele „profesioniștilor”, cel mai grav e, după mine, „pedofilia” literară, plastică ș.a.m.d. Iată în ultimul număr al revistei, alături de țambalagii de ocazie, sînt publicați cu „poezele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus, cu ochii scânteind de mânie, că nu are de gând să mă mai revadă vreodată, pentru că nu l-am dus la teatru decât pentru a-l da în spectacol, pentru a-l arăta publicului așa cum se arată fiarele la bâlci. Domnul de Sauvigny i-a răspuns, potrivit cu ce-i povestisem eu în ajun, că eu am vrut să cobor grilajul. Rousseau a susținut că am făcut-o fără mare tragere de inimă și că de altfel coafura mea strălucitoare și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
le-am putea spune ignobile. Primul impuls era întotdeauna mare, al doilea - mic și josnic. Spiritul îi semăna cu punga: una dintre băieri o ținea generozitatea, cealaltă zgârcenia. Geniul său, făcut totodată pentru scena lumii și pentru o scenă de bâlci, reprezenta o mantie regală îngemănată cu un veșmânt de arlechin. Era omul extremelor, omul care, după 1. Bizareria care a infectat întregul caracter al lui Napoleon se regăsește și în ceea ce urmează să spun. Același om care primise în dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta”, păstrat și în franceza veche cu același sens de verbul mostrer. „Monstrul este ceea ce se arată - cu degetul, la bâlciuri etc. Și, deci, cu cât o ființă este mai monstruoasă, cu atât trebuie mai mult expusă”, completează Michel Tournier. Prin urmare, de monstruos se leagă faptul de a expune, de a arăta cu asupra de măsură. Caragiale, în acest caz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
afle cum Caragiale devine „contempo- ranul nostru”, apelând la metafora oglinzii, trebuie să țină cont de acest prim efect specular pe care oglinda operei îl oferă. Cum spuneam, el nu este decât primul dintr-o serie. Asemeni acelor oglinzi de bâlci care fac amuzamentul curioșilor, oglinda operei este una deformatoare, este o oglindă strâmbă, în care ceea ce este „onorabil”, expresie burgheză corespunzătoare virtuților echilibrului clasic, se încarcă de subversiunile versatilității, copiii devin asemeni adulților prin pretențiile și atențiile care li se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură a uimirii, curiozitatea populară care face deliciul unor numere de bâlci. Avem din nou mecanismul optic care transformă exercițiul privirii într-o percepție a alterității radicale rescrisă sub semnul monstruosului, scena repre- zentării sociale într-una de menajerie. Naratorul se simte asemeni animalelor din menajerii care suportă o dublă formă de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întalniri dintre exploratorii europeni și indigeni. Pipăitul face parte dintr-un ansamblu gesticulativ al experimentării alterității maxime. Gestul copilului indentifică în acest străin o formă de alteritate contradictorie, fapt care con- duce și la expunerea sa asemeni unei curiozități de bâlci. Regresia la primitivitate devine astfel semnificativă, sub masca provincialului se află instincte mai vechi. La bâlci, cu formele sale improvizate de circ sunt expuse nu numai animale exotice, dar și monștri, curiozități biologice, ata- visme. Personajele de bâlci care intră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]