1,423 matches
-
gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă de schimb pentru diverse interese și servicii (La Moși, Cam târziu, Politică și delicatețe, Țal, Boborul!). Expresie a unei predispoziții spre culminații și exces, captată involuntar în mult
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe principiul listării brainstormingului. "Lăsate în libertate", cuvintele și sintagmele aparținând unor sfere lexico-semantice diverse proliferează, nu se mai grupează în propoziții și fraze, ci denotează și conotează imediat, individual și izolat o realitate pestriță, în vacarm continuu. Amestecul de bâlci și carnavalul referențial n-ar putea fi reprezentat mai sugestiv decât prin acest vălmășag haotic al vorbelor. Intenția de inventariere riguroasă a lumii obiectuale și a umanității ce o populează reiese și din manuscrisele conținând fișe de nume reale sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
s-au inspirat, în modul de plasare a personajului în orizontul publicului și în tehnicile narative, din creațiile "zilei" cu succes enorm la public în cea mai grea perioadă a Depresiunii, aducându-și personajul la nivelul unui "fabulos Hercule de bâlci"591: Tarzan al lui Edgar Rice Burroughs, Flash Gordon sau povestea adaptată după romanul When Worlds Collide.592 Steranko identifică trei strategii majore prin care succesul personajului a fost asigurat, elemente inspirate din temele recurente ale literaturii pulp: vizitatorul din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt eu plecat. — Prea bine, Herr Six. Cu asta, ne ură noapte bună și plecă. Și acum, Herr Gunther, zise Six după ce se Închise ușa. Vorbea cu trabucul Black Wisdom Înfipt În colțul gurii, Încât semăna cu un crainic de bâlci, iar vocea lui suna ca a unui copil care are o bomboană În gură: — Trebuie să-mi cer scuze pentru că v-am adus aici la această oră total nepotrivită; totuși, sunt un om ocupat. Cel mai important, trebuie să Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
curățătoriei. Nu era, desigur, fața mea de băiat bun, care cântă În corul bisericii, și nici felul meu optimist de a fi. Cu nasul meu spart și maxilarul proeminent, eram chipeș numai după standardele unui ring de box dintr-un bâlci. Nu-mi Închipuiam nici măcar pentru o clipă că părul meu blond și ochii mei albaștri m-ar face la modă. Voia ea și altceva decât o tăvăleală și, ajutat de inteligența mea practică, aveam oarecare idee cam ce anume. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tine și apoi te scoate de urechi afară pe ușă. Mi-ar fi plăcut să am mai mult timp la dispoziție pentru a ajunge să-mi fie familiar trupul ei faimos. Eram un bărbat care câștigase premiul cel mare la bâlci, doar ca să i se spună apoi că se făcuse o greșeală. Cu toate astea, mi-am spus eu, ar fi trebuit să mă aștept la așa ceva. Nimic nu seamănă așa de mult cu un mitocan de pe stradă ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Că, pătrunzând în femeia pe care-o iubești, ratezi de fapt Marea Pătrundere. Că vulva nu este adevărata intrare și vaginul nu e adevăratul tunel. Savin și Clara, rătăciți unul în altul ca într-o sală a oglinzilor dintr-un bâlci de doi bani, își creșteau copiii, perpetuau iluzia, ratau eliberarea în fiecare clipă a vieții lor, jertfind sexului ceea ce se cuvenea numai minții. Puțini știau că adevărata Ieșire există și că ea-și alege singură amantul, recunoscîndu-l, poate, după singurul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ziua pictezi bine și frumos și sara deja-i neagră pictura, din pricina minăului, ai grijă să nu te înșele la cântar, trebuie să te înveți și tu să cumperi culorile, la amiază să fii înapoi, să nu caști gura prin bâlci la drăcoveniile nemțești și-ntreabă de chir Costachie, numai de la el să cumperi, spune-i că ești băiat de-al meu, auzi, mă!? eu aveam și-o iconiță în buzunarul larg al vestonului, e făcută de mine, o duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la drăcoveniile nemțești și-ntreabă de chir Costachie, numai de la el să cumperi, spune-i că ești băiat de-al meu, auzi, mă!? eu aveam și-o iconiță în buzunarul larg al vestonului, e făcută de mine, o duc la bâlci s-o vând și-mi iau o pereche de ghete, vechi, cum am văzut ultima oară când am fost, că vine iarna, apoi se plânge ucenicul de muncile la care-l supune nevasta meșterului său și mai ales nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unele după altele potrivit pildelor biblice, împărțite pe registre și locuri specifice, studii pentru cap de sfinți și apostoli, studii de sfinte, scrise alăturat numele de către cel cu slabă ținere de minte, Ecaterina, Varvara, Chiriachia, Teodora, mi-au furat la bâlci toți banii, se plânge mai încolo ucenicul, nu mă puteam întoarce la meșter fără vopsele și s-au dus ghetele mele de iarnă, pe bănuții mei de icoane am cumpărat cârmâz și lazur de Persia, mă omoară meșterul în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum circula ca o a doua monedă - cărți cu benzi desenate, exemplare din Life, Reader’s Digest și Saturday Evening Post, pixuri, rujuri de buze și cutii cu pudră, ace de cravată elegante, brichete și cordoane de celuloid, butoni de la bîlci și catarame din vestul sălbatic - o colecție de nimicuri care, În ochii lui Jim, aveau stilul și magia avioanelor de luptă Mustang. Hei, ăsta-i Jim din Shanghai... — Copile, Basie e furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot pe strada Teleajăn, În curtea Fabricii de Mentosan, frații Rățaru joacă lapte gros. Mănânci Mentosan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o Înjurătură, iar Fima, fără să se Întrebe de ce, hotărî În clipa aceea că era de datoria lui să repare nedreptatea și să-l despăgubească pe șofer. Urcă deci În taxi, Închise portiera și spuse: Îmi cer scuze pentru tot bâlciul ăsta. În Kiriat Yovel, te rog. Șoferul, un bărbat gras, cu păr argintiu des, ochi mici și o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
l-ați smucit și cum l-ați rupt cu pânza. Adresați-vă unui specialist de boli mintale. Pentru străini plata în dolariă Evitați singurătatea. Obosit să mai privesc zadarnic alunecarea cenușie a clipelor singurătății mele, intrai în grămada oamenilor din bâlci. Ca să-i văd mai bine și să mă fac văzut de ei, urcai cele patru trepte de scândură, oprindu-mă la rampa cortului. Surâdeam spre grămadă fără să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu tine. Alt tată avuseși tu, Dumnezeu să-l ierte, și altă stofă are un croitor de coșciuge. Dar să fi semănat cu mine, arză-l-ar focul, că la douăzeci de ani eram caporal. Duminica o porneam înspre maidanul bâlciului. Acolo crăpam între dinți semințe de dovleac până se făcea alb pământul. Trăgeam la semn cu pușca și când cădea oblonul de fier, „mireasa” venea de-a-nvârtitelea, clătinându-se pe vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din cărți. Propoziția pare directă și originală. Să fie asta o dovadă că extraterestrul are emoții? Sau doar se preface că le are, ca să fie mai distractiv și să ne facă să ne simțim În largul nostru?“ — Hai să terminăm bâlciul, spuse Barnes. Întreabă-l ce arme are. — Mă Îndoiesc că va Înțelege conceptul de armă. — Toată lumea Înțelege conceptul de armă, ripostă Barnes. Apărarea este o chestiune de viață. — Protestez Împotriva acestei atitudini, spuse Ted. Voi, militarii, vă Închipuiți că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la îndemînă. O astfel de tragedie surdă ca o durere de măsea și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă și dus la bîlci. Te uiți mirat la femeia cu barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat cine știe ce bogăție. Și, încă amețit, observi că însăși noaptea se învîrte în jurul tău pînă se termină totul. Tînărul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Andrei povestește Scufița Roșie, varianta a doua. A fost odaată ca niciodaată, o bunicuuță, tare supăraată. Și-a Împușcat-o lupul. Că plîngea. Textele din această Scufiță roșie pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu inventat de Radu G. Țeposu) a apărut În Cuvîntul, Amfiteatru și Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tembelă, amară, Înduioșătoare, superficială pînă la fundație, barbară, cu mintea pline de clișee din cele mai vechi timpuri și de toate tipurile, automatisme pitorești cum ar fi plăcutul automatism de-a trăi fără scop și neliniștitoare pentru cineva privind acest bîlci de-afară, din ploaie, cel mai exact fiind surprinsă magica trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui Dinu Săraru care nu putea să n-apară. De la-nceput, totuși, o mică deziluzie: publicația-i săptămînală. Așteptată cu-atîta Înfrigurare de toți cei ce simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cenușie, de origine dacică, și la brînză, de aceeași origine, Însă obținută prin coagularea laptelui de vacă, sau, la nevoie, de oaie, mi-am adus aminte de un text percutant dintr-una din revistele pe care le tot citesc pentru bîlciul ăsta al presei. „Între nenorocirile lăsate-n urmă de Andrei Pleșu sînt și aprobările de care s-au bucurat persoane din afara țării, să facă săpături la Sarmisegetuza. Astfel, importante descoperiri arheologice au făcut pași În necunoscut.” Cum ar fi viezurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]