4,354 matches
-
de timpuriu. Pare că se insinuează un „complex bacovian” în prozele lui Rareș Tiron, în sensul tratat de mine în cartea despre George Bacovia: într o vreme când tinerețea ar trebui să se orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil că am spânzurat prea multe pisici, atunci când eram mic... Glumesc, firește. Dar, într adevăr, de un amar întreg de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
închipui cam cât de nepotrivit a ales dânsul să procedeze și cam cât de greșit și-a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în fața unui scriitor de primă mână, un creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în The Exorcist al lui William Friedkin), în contextul nipon, argumentul ar porni de la credința că spiritele celor morți în mod violent (onryo) nu reușesc să treacă definitiv în lumea de dincolo, ci se mențin într-o regiune cosmică indefinită, bântuind lumea materială în încercarea de a se răzbuna. Nakata dă ca exemplu Povestea fantomei lui Tokaido Yotsuya (la origine, piesă de teatru kabuki din perioada Edo), dar mă văd nevoit să punctez că instanțe similare pot fi selectate, fără efort
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
caz, și pentru celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de zombie și de monștri inspirați de Frankenstein (celebrul roman de tinerețe al lui Mary Shelley), personaje pasibile de ridicol și pretabile la parodii ale genului, în timp ce Japonia este bântuită de fantome devorate de impulsul răzbunării, care aspiră la statutul ales de eroi tragici. Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române: Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon Era aceeași voce. El era încântat. Și totuși . Murasaki Shikibu Slavă Domnului, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
preferată în timpul liber este "să doarmă". Oricare dintre români (europeni?), cred, ar muri de rușine înainte de a da un astfel de răspuns, care te-ar transforma imediat în obiect de "bâză" (în cazul unui popor al cărui imaginar colectiv este bântuit de Bulă) sau de dezaprobare (în cazul altor popoare, îmi închipui, cu un simț al gravității mai accentuat). Asta, bineînțeles, dacă acela care a răspuns astfel nu a avut în intenție, el, să-și bată cumva joc de tine, lucru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în stăpânire peisajul corporal urieșesc altfel decât țesând o întreagă mitologie a uimitorului corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând dragoste cu străini, au fost literalmente "rupte" de mădularele lor gigantești. Desigur, aceste înfiorări de spaimă nu le domolesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rămâne nevăzut. Este mai bine să lași asemenea locuri într-un clarobscur ambiguu și să eviți să precizezi granița de la care începe curatul sau mai puțin curatul". Iată însă că nici pentru mine nu a funcționat pe deplin, din moment ce sunt bântuită de repulsii neconștientizate, care îmi codifică până și simplul mod de folosire a toaletei. Mi s-a părut că, mai convingător chiar decât Tanizaki în sprijinul teoriei mele în fașă, ar fi un sondaj prin care s-ar dovedi că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și tendoanele care străbat, ca o rețea organică, cele câteva kilograme de carne slabă nu pot elibera nici un fel de substanțe ale bunei dispoziții; chimia însăși capitulează în fața îndemnului sobru și semiascetic la studiu și la muncă susținută, care-i bântuie pe niponii de toate vârstele și clasele sociale. Nu-mi rămâne decât să sper că mcdonaldizarea va lovi și aici (și germenii acesteia se văd deja în cei câțiva adolescenți supraponderali), că bogatele pizze în stil american, uriașele fripturi cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la izvorul Acero, urmând prescripțiile lui Guadalmedina, o puternică doză de oțel ce se dovedise letală. Dar departe de a abuza de situația aceea, cum negreșit ar fi făcut majoritatea foștilor soldați puși pe liber și deveniți mardeiași ordinari, care bântuiau prin preajma Curții după vreun beneficiu ori niște dubloni, Diego Alatriste păstra distanțele, recurgând la conte numai În ocazii ca aceea, de o absolută și disperată urgență. Pe de altă parte, n-ar fi făcut asta nici atunci, dacă instinctul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că eu însumi aș putea provoca întâmplări. Dar ele cer un obiect, pe cineva sau ceva care să fie implicat în întâmplările propriu-zise. Și nu m-am putut hotărî niciodată. De când sunt membru al Uniunii Suedeze a Jurnaliștilor am fost bântuit mereu de această idee Cum poate să provoace cineva evenimente mari și importante? Fapta care le declanșează ar trebui s-o comit eu însumi. Sunt obligat să acționez. Aș face-o cu bucurie. Mi-o cere etica profesiei. Numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de piață: firme multinaționale, organisme interna-ționale, dar și rețele teroriste și mafiote. Acești actori au modificat profund datele politicii și economiei mondiale, în ciuda ponderii cres-cînde a Statului în economie. Dar, în acest caz, nu cumva ne pierdem regulile și ne bîntuie anarhia? Această contestare are în vedere inclusiv mari funcții tradiționale concedate Statului, cum ar fi moneda, ocuparea și chiar securitatea, ceea ce diluează acțiunile guvernamentale. Progresul tehnologic este, în parte, responsabil de aceste evoluții, consideră Susan Strange 36, dar nu ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
făcut-o, mintea lor s-a dus la cutremur -, că asupra localității a năvălit, venind dinspre miazănoapte, o haită de lupi albi. Câteva zeci. Poate o sută; mai mulți; cine să mai aleagă și să numere albul pe alb? Mai bântuiseră, cândva, niște sălbăticiuni asemănătoare prin părțile acelea, se apropiaseră și de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându-se într-un alt viscol. Într-o urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi, cunoscător ca nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
simplitatea, și credința. Un artist uriaș care vorbea și atunci cînd tăcea, care simțea vraja cuvîntului și vulnerabilitatea liniștii. Un artist care s-a frămîntat pentru ca miracolul să se întîmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie. Mă bîntuie tristețea. Și nu pot să plîng. Împietriți, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra orașului. Ceva din irepetabilul frumuseții pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil... n Fotografiile sunt preluate din volumul "Regele scamator. Ștefan Iordache" al Ludmilei Patlanjoglu, Ed. Nemira.
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
Dar nici o coincidență de lăsat la o parte. În definitiv, ce mai puternică, mistuitoare întîlnire a luminii cu nimicul? Într-o variantă la Variations nocturnes, Schefer spune că ziua e treaba tuturor, noaptea doar a unora. De-adevărat, în nopțile bîntuite de vise rele cu sclipiri frumoase ale avangardei nu-ți bagi lesne nasul. Din cînd în cînd, la răspîntiile anului, doar pentru prieteni, în ele se aprind lumini.
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
rejectează "mașinismul", socotind că "e poate mai mult decît o simplă eroare economică și socială", chiar "un viciu de-al omului, comparabil cu dependența de heroină sau de morfină". În consecință, niște tentacule artificiale, întinse spre un spațiu al nimănui, bîntuit de stihiile verbului. O "tehnologie" a producției literare care l-ar degreva pe autor de o implicare în materia trăirii, o experiență radicală a spiritului ce-și tatonează limitele. După cum dadaismul, suprarealismul, lettrismul au ilustrat o avangardă în stare de
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
în-tin-derea registrului său patetic." Spectacolul cu Nebunul de Al. Mace-donski îi prilejuiește lui Șerban Ciocu-lescu o definire succintă a personalității insolite a poetului, intuind și elementele autobiografice metaforizate în subiectul piesei: "Autorul Nopților și al Rondelelor era încă din tinrețe bântuit de două sindroame îngrijorătoare: delirul grandorii și mania persecuției. Nu era totuși un paranoic, dovedindu-se capabil de rezistență morală eroică, atunci când ochiul public sau numai indiferența l-a ținut atâta vreme în margine. A îndurat mizeria morală, prea strâns
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
vaporului, Nausikaa, cititorul informat va exclama: „Ah, ne aflăm într-o paradigmă joyceană! Scriitorul american intenționează, cu siguranță, să dea o replică faimosului roman din 1922, al irlandezului!" Un critic abil ar putea să găsească similitudini cu Ulysses-cartea care a bântuit subconștientul scriitorilor din anii '20 și '30 —, de la identificarea unei perechi Bloom-Dedalus, la noaptea Walpurgică din finalul cărții, unde nu lipsesc nici vizita la bordel, nici beția agresivă și nici nesfârșitele patinări pe conturul cuvintelor, percepute ca simple jucării care
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
sunt puse în această producție sub șapte lacăte stilistice. Imaginea realului, ca o componentă ori chiar motivație ultimă a creației, e abhorată. În pofida tuturor neconvenționalismelor care, de facto, prezidează configurarea ficțiunii, arta n-ar putea fi considerată decît drept convenție: „Bîntuie, de cîteva decenii, o obsesie printre oamenii de teatru, aceea a «spațiului neconvențional». Cu cîteva excepții, este vorba de-o contrafacție a naturaleții. Nolens, volens, teatrul e o convenție. Altminteri, după ce cade ultima cortină peste o piesă-n care se
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
dedesubt, nu-ți pot răspunde, draga mea Iolanda, decît că mult mai compatibil cu proviziile (de apă sau, din contră, de lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau care se repetă, în amfilade
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
în cireș înflorit se prefăcu// respiră - mi-au zis/ și "eu" am devenit "noi"/ și degetele noastre au început să joace frenetic/ dansul vieții și al morții în deșertul de cenușă" (59). Poeziile lui Mircea Petean alcătuiesc un spațiu magic, bântuit de nostalgia originarului, animat de o "naivitate" profund spirituală.
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
trenul, se ducea și la doctor: nu numai în Sibiu, la laboratorul de analize al doctorului Albert Zink, pentru a controla dacă este sau nu contaminat cu "Treponema pallidum" presupus dătătoare de geniu, ci și în Paris sau în Dieppe. Bîntuit de simptome algice precum o casă veche de stafii, filosoful a făcut repetate tentative să probeze, în fața instanței supreme, adică a doctorilor, că ele sînt semne cuantificabile ale unor maladii reale, care au nume și - spera el - și tratament. Marea
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
ei știu cum, mințile de la alienare. De la uniformizări de tot felul. Una peste alta, nu s-a schimbat, vai, mai nimic. Prin politica unor manuale se manifestă, în continuare, aceeași diabolică acțiune de năruire de minți. Că umbra lui Gheorghiu-Dej bîntuie manualele de limbă și literatură română din primele clase primare, subiectul tînguirii mele. Cam toate semnele societății noastre disprețuitoare față de educație și cultură sînt suficient de alarmante ca să deduc că saltul nu poate să fie fantastic, ca în basme, nici
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
traducător. Ce nu reușește viața, reușește întâmplarea mascată în experiență culturală: participând la Budapesta la un simpozion al traducătorilor lui Thomas Mann, Gabriel plonjează într-un univers misterios, ascuns între coridoarele întunecate ale unei lumi stranii. La Budapesta, în mijlocul nevrozelor bântuite de fantome, și apoi la Sopron, la granița austriacă, își va descoperi rădăcinile. Cartea e alcătuită sub forma unui dialog multistratificat al limbajelor și cuvintelor, în încercarea disperată de a construi o gramatică identitară. Desfăcându-se asemeni unor palete parțial
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]