1,332 matches
-
minijupă sau bluejeans, ori ceva ce n-avea să fie demonstrat niciodată, cum ar fi că sunt drogați, legionari sau tocmai au cumpărat te miri ce cu bani falși, destul ca asupra lor să se abată o ploaie de lovituri, bâte, cauciucuri cu șurub în vârf ori ghionturi și lovituri de picior. Uneori câte unul mai milos îi potolea pe ceilalți, alteori numai Dumnezeu se milostivea să-i oprească ori, pur și simplu, oboseau și, văzând că victima zace ca o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se dezvinovățească sau să se apere, se plictiseau. Apoi cel căzut era ridicat de mâini puternice, astfel încât nici măcar să nu mai atingă pământul. Câte unul venea din spate și, socotind că nu fusese destul, îi mai trăgea o lovitură de bâtă ori de picior. Fotografiile și imaginile filmate care au rămas de-atunci arată că, adesea, cel lovit nici măcar nu mai reacționa, primele lovituri fiind îndeajuns de puternice pentru a amorți corpul cât să nu le mai simtă pe următoarele. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei aveau dreptul să alerge, erau justițiarii, toți ceilalți care fugeau erau vinovați, fuga lor era oprită, de parcă, fugind, s-ar fi lovit de o ușă de sticlă. Oricât de repede ai fi fugit, se găsea în calea ta o bâtă să-ți zdrobească genunchii sau să-ți rupă șalele. Poate că părea drogată, nu dormise toată noaptea, rămăsese în sediul Facul tății de Arhitectură să ridice baricade. „E degeaba !“, spusese Alexandru, privind amândoi pe fereastră, la detașamentele încolonate care veneau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
treziseră în mijlocul unei forfote înfricoșătoare. Nu mai erau muncitorii încolonați de adineaori, aceștia de acum erau îmbrăcați în altfel de salopete, purtau caschete, pe obrajii lor urmele de cărbune se amestecau cu tuleiele nebărbierite și, mai ales, erau înarmați cu bâte, cu un fel de furtunuri de cauciuc, cu tot felul de unelte, altminteri folosi toare la casa omului, dar rotite amenințător pe deasupra capetelor. Înarmați. Împotriva cui, Alexandre, vru să întrebe, dar nu mai era lângă ea, unii îl țineau de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de unelte, altminteri folosi toare la casa omului, dar rotite amenințător pe deasupra capetelor. Înarmați. Împotriva cui, Alexandre, vru să întrebe, dar nu mai era lângă ea, unii îl țineau de brațe, îmbrâncindu-l, în timp ce alții îl loveau din spate cu bâtele. Mai văzu doar cum se frânge în genunchi, dar ei continuau să-l târască și nu știai de ce îi căzuse bărbia în piept, dacă într-un gest disperat de apărare ori pentru că nu mai era în stare să-și țină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de cruce, gemu. Se auzi o înjurătură și Rada văzu bastonul ridicat, gata să lovească. Atunci se priviră, omul în uniformă și ea, cu strigătul înțepenit în gât. Nu a priceput niciodată ce putere dobândise dintr-odată privirea ei, dar bâta ridicată deasupra tărgii a coborât moale și polițistul a strigat, prin ferestruică, spre cabină : „Întoarce, nu mai mergem la morgă ! Ia-o spre Urgență, că a înviat mortu’. Și după aia la secție, pe Ana Ipătescu, pentru nebuna asta“. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a merge la Hagienuș spre a-l proclama "canalie", "perfidus et impudens senex", "horridus fraudator", "mendax ignommiosus"1. De aceea preferă să plece singur pe jos, în prada celei mai vii și comice agitații, izbind cu bastonul, gros ca o bâtă și răsucit, în trotuar. Agapa de care îi vorbise Gaittany și asupra cîreia în aceeași dimineață făcu aluzie și lui Saferian era într-adevăr plănuită pe seară, în grădina hotelului "Continental". Cu puțin înainte de a emite teribilul strigăt către servitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de un centru exclusiv universitar și administrativ. Tinerii ar trage cu toții într-acolo, iar pensionarii, care îndeobște încurcă, ar rămâne în București. Cutremurul a rupt coloana vertebrală a Bucureștiului. Uneori, iarna, cerbii se înfundă în zăpadă. Țăranii îi vânează cu bâta; le dau una peste șira spinării și apoi îi așteaptă să moară." În tren, la fumat pe culoar, în dezbatere volumul III din ediția Platon. Noica insistă să fac eu prefața la Euthydemos. "Mie, dialogul acesta nu-mi spune nimic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin extensie, miner. Nuanțele nu au ce căuta în asemenea situații. Nu avea nici o importanță că pe 13 iunie ratasem, cu câteva minute doar, ocazia de a lua cinci bâte în cap în biroul meu de la Humanitas.Văzuți de departe, eram scăldați cu toții în aceeași aură de barbarie. Același fenomen de identificare, la altă scară, l-am trăit în urmă cu câțiva ani la Târgul internațional al cărții de la Frankfurt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vină zilnic beat acasă. MARIEDL: Păi, mulți dintre sfinți s-au ivit dintre oameni a căror față a fost ascunsă lumii în vremea tinereții. ERNA: Vremea tinereții? Hermann acuși face patruzeci. MARIEDL: În fiecare zi poate să primească omul o bâtă care să-l dea peste cap și numai vezi că-i sare nasturele. ERNA: La Hermann e vorba de mai mult de-un nasture, doi, la el ar trebui să sară în aer o fabrică întreagă de nasturi. Nu poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lor, fără a putea să-și conserve hrana.<footnote Gerhard E. Lenski, Power and Privilege: a Theory of Social Stratification, 1966 McGrawHill Book Company, pp. 96-100. footnote> Dar și În aceste momente, omul „producea” instrumentele sale de procurare a hranei (bâte, apoi sulițe, arcul cu săgeata), instrumente de producere a acestora (pietre culese și selectate după forma lor pentru a curăța mai ușor lemnul, blana animalelor etc., apoi producerea de pietre șlefuite, ceea ce a generat „revoluția neoliticului”), sau unele arme primitive
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
calculul hârtiei. În lumea agrestă a lui Preda, ciomăgeala e un act curent, care rezolvă radical conflictele. Niculae Moromete, copil încă, lovește cu măciuca un alt copil care voia să-l sperie, deghizat în fantomă. Acesta se răzbună tot cu bâta. Fratele mai mare al lui Niculae, Achim, organizează un duel între acesta și adversar în care primul își ia revanșa. Începerea ostilităților este trâmbițată de fratele-arbitru astfel: „Repede-te în el, ...pe mă-ta de urât!” Un tânăr, Birică, fură
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
inițial, revine în forță și îl bate pe Năstase, un jandarm îl bate pe Țugurlan. Țugurlan bate în final jandarmul și îi confiscă pușca. Un pândar trage un cartuș de sare în Achim Moromete. Acesta îi crapă capul cu nelipsita bâtă și îi distruge pușca. Ilie Moromete privește impasibil cum fiul său Paraschiv își bate sora. Aceasta protestează, iar tatăl o lovește în cap. Ulterior, Ilie își pregătește meticulos un ciomag și își bate fiii care pregăteau o trădare a intereselor
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
proverbe”. Se 88 publica proză politică și beletristică, rubrici de informații, poșta redacției, bibliografie, publicitate, cugetări etc. Adesea ziarul era acid și apăreau articole ca acestea: Prefectul de Tutova la bara justiției”; „Avoca t al statului gazdă de hoți”; „Regimul bâtelor”. De aici probabil explicația unor semnături în ziar: Ivan, Nia, Bran, Dimi, Stan, I.M.D., Ianoș, Dela Contrans, Costea ș.a. Costea semnează versurile următoare care probează că în mai bine de o su tă de ani n‐am făcut pași prea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta este un evident travesti parodic al primei scene mitologice. Subiectul mitului este transferat în realitatea prozaică. Perseu este înlocuit de țăranii cu arme rudimentare" (în op. cit., pp. 508-509). 130 "While the act and form of parody are
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a inițiativei sale imbecile, rezultate obținute pe vechiul principiu, „unde dai, și unde crapă". El a dat cu bâta-n baltă în California și gestul sau a fost urgent luat în seamă de talibanii din Mazar-iSarif și Kandahar care au încercat, cu mijloacele lor de simpli talibani, să onoreze cum se cuvine gestul pastorului american, care acum pentru ei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în... masonerie. Propunerea lor din start, este crearea unei construcții exacte a acestei lumi și controloarea ei eficientă. Cine nu încape în această lume, cu voie sau fără voie, cu forța, cu vorba, cu bombonele, cu oarece pomană, sau cu bâta, tunul și racheta de croazieră, se cheamă imediat că este naționalist, neonazist, comunist, fundamentalist, legionar, taliban, terorist, torționar, nebun, psihopat, nevrozat etc. și trebuie distrus fizic. Se trece sub tăcere, că în fapt omul acela nu voia decât să fie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mine, așa că am început să inventez eu, pas cu pas, o metodă revoluționară de slăbire, pe care o voi breveta la OSIM ca, Dieta măciucilor. Da, da, Dieta măciucilor, ce vă mirați așa? O s-o numesc așa deoarece măciuca (alias, bâta, ghioaga, reteveiul), joacă un rol primordial în derularea cu succes a acestei diete noi, în domeniu. Iată, la prima mână, conținutul dietei: Luni: dimineața, o sută de grame răbdări prăjite în ulei de motor nr. 5, fără pâine, zahăr, doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
know you no reverence? KENT: Yes, șir, but anger hath a privilege. CORNWALL: Why art thou angry? KENT: That such a slave aș this should wear a sword, Who wears no honesty. Such smiling rogues aș these, Like rats, oft bîte the holy cords atwain Which are too intrince ț' unloose; smooth every passion That în the natures of their lords rebel, Bring oil to fire, snow to their colder moods; Renege, affirm, and turn their halcyon beaks With every gale
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
my counterfeiting. LEAR: The little dogs and all, Tray, Blanch, and Sweetheart see, they bark at me. EDGAR: Tom will throw hîș head at them. Avaunt, you curs. Be thy mouth or black or white, Tooth that poisons if it bîte; Mastiff, greyhound, mongrel grim, Hound or spaniel, brach or lym, Or bobtail tike, or trundle-tail Tom will make hîm weep and wail; EDGAR: Să judecăm cu drept. Dormi sau veghezi, vesel cioban? Oile tale-s în grîu. Un suflu numai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
doilea prezintă imagini și piese specifice păstoritului (doniță pentru muls oile, budaie cu capac, ceaun, mestecător jintiță, hârzob, răvag de caș, tipare pentru caș, scafă, leasă pentru scurs cașul, cazan de fier în care se încheagă cașul, cușbă și pirostrii, bâtă pârlită, clopote pentru oi, foarfece de tuns oi, glugă ciobănească, crintă, linguroaie, buciume, costum de cioban cu saricăă. Dintre ocupațiile secundare am prezentat: albinăritul, vânătoarea și pescuitul. Toate cele trei ocupații au avut condiții prielnice de dezvoltare în județul nostru
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
de o rachetă de croazieră, de un tun, o mitralieră, de o pușcă sau măcar de un pistol, ci de mult mai ecologicul par, adică un produs natural din pădurile noastre, un produs neaoș din categoria reteveiului, ciomagului sau a bâtei, însă cu mult mai consistent în ceea ce privește grosimea și greutatea, calități care-i pot conferi un procent de reușită a acțiunii cu mult mai mare, apropiat de sută la sută. Inițial, cred că lui Băsănău îi scăpase forma aceasta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dacă erai praf la limba română, te inspirai pe alte căi decât casca bluetooth invizibilă sau fițuicile minune scrise pe un bob de orez. Noi o făceam mai românește: „Băi, tu știi ceva? Zi-mi și mie, că eu îs bâtă!”. Noi veneam la școală pe jos cu trăistuța în spinare și cu voioșia pe chip. Sincer să fiu, parcă era mai bine așa. Asta, spre deosebire de vremurile pe care le trăim acum. Deseori, în fața școlii unde vezi parcat un Logan și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să- i facă felul celui de al treilea, fiindcă, nu numai că avea oi mai multe, și mândre, și al naibii de cornute, ci și fiindcă l-au mirosit că era suficient de blegoman, încât să nu pună mâna pe bâtă și să le crape capul de cum apăreau de după colțul stânei. Dar credeți-mă domnii mei, că am suficienți ani ca să fi văzut la viața mea de ce este în stare poporul acesta, când are un conducător ferm, hotărât și de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lefter decât înțeparea lui cu o lovitură de spadă în numele mai știu eu căror principii etice, care erau la modă pe timpul bunicilor lor. Iar dacă adversarul mai face „gât”, se pot folosi în mod eficient niște haidamaci plătiți înarmați cu bâte americane de import, sau chiar din pădurile noastre de fagi, câți or mai fi rămas de pe urma exploatării nesimțite din ultimii douăzeci de ani. Mi-a stârnit ieri nostalgia filmelor de altădată vederea în programul zilnic la televiziune că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]