1,344 matches
-
Ion Scurtu, DR, 1921-1922; Sextil Pușcariu, Ion Scurtu, „Cuget românesc”, 1922, 6; [Al. Lapedatu], Dr. Ion Scurtu (1877-1922). Cuvinte de amintire, Cluj, 1922; Loghin, Ist. lit. Bucov, 212; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 52-55; Dragomirescu, Scrieri, 202-203, 307-308; A. P. Bănuț, Ion Scurtu, LU, 1942, 9; Lupi, Storia, 316; Ciopraga, Lit. rom., 674-675; Bucur, Istoriografia, 126-129; Nicolae Scurtu, Noi date despre primul nostru eminescolog, AFT, 1975, 1; Onisifor Ghibu, Oameni între oameni, îngr. Octavian O. Ghibu, introd. Ion Buculei, București, 1990
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
mai ales după Tudor Arghezi ajung să concureze originalul. El își însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
preocuparea specială pentru viața literară din Transilvania (Caragiale și Transilvania, „Convorbiri literare” și Transilvania, Scriitorii ardeleni și răscoala din 1907, Centenarul Astrei), revenind adesea, uneori nu fără a-i suprasolicita, asupra lui Ion Agârbiceanu, Emil Isac, Al. Ciura, Aurel P. Bănuț, Victor Papilian, Teodor Mureșanu ș.a. Monografia consacrată lui Agârbiceanu are o construcție clasică, îmbinând descrierea minuțioasă a vieții cu aceea a operei, cu accent pe scrieri viabile, precum romanul Arhanghelii, și fiind completată cu un bogat capitol documentar și bibliografic
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
pictoriță și cântăreață; zăpada a-nceput războiul cu soarele și acesta o săgetează cu razele lui de foc; foșnet de mătase al aripilor obosite; fir de ghiocel plăpând; cântec îngânat de vânt; zumzet viu prin zarzări; crengi de floare pline; bănuți de păpădii; cântă florile la soare; păsările aduc cântecul și voia bună; șuvoiuri de lumină blândă; boarea blândă a primăverii; dumbrava plină de lumină; mătăsuri lungi de vânt; bălți albastre și-nsorite de omăt abia topite; glasuri mici de rândunici
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Renașterii române»” sunt tipărite Romanul Adrianei de Hortensia Papadat-Bengescu și Un om supărător de Al. Cazaban. Tudor Vianu colaborează, în 1920, cu Scrisori din Viena. O importanță deosebită se acordă în 1919 comemorării lui Mihai Eminescu. La „Revista presei” A.P. Bănuț discută „cazul Victor Eftimiu”. Cronica teatrală e semnată de Vasile Timuș, iar rubrica „Mișcarea culturală (cărți și reviste)” de D.I. Cucu. Alte rubrici: „Din lumea artelor (teatru-muzică-artă)” , „Știri artistice”, „Mișcarea literară”. L.Cr.
RENASTEREA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289172_a_290501]
-
care nu mă simțeam ca o ființă vie, ci ca o vietate din care se evaporaseră sentimentele, simțirea, ciudata existență în neființă”. SCRIERI: Am ucis albatrosul, București, 1943; Destinul unui artist. Theodor Aman, Craiova, 1973; Călătoria, București, 2003. Ediții: A.P. Bănuț, Scrieri, pref. edit., București, 1974. Traduceri: Louis Bromfield, Delta sălbatică, București, 1944; Béla Szenes, Tudorel, București, 1946; H. Chr. Andersen, Poveștile lui Moș Ene, București, 1948; Charles Dickens, Poveste de Crăciun, București, 1949; Mihály Jó, Păzitorul fratelui, București, 1949; Abel
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele sacrosancte (Epistola ad Corobetium sive De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În Notarul Scurtu ori în Tanda și Manda, se trece nuanțat de la duioșie la ironie. Aurel P. Bănuț va fi avut un model în această proză, după cum D. D. Pătrășcanu este prefigurat în Linda Raia, o schiță amuzantă despre o obsesie nevinovată. Genul de umor trimite la o posibilă înrâurire a lui Mark Twain, scriitor din care la
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
BĂNUȚ, Aurel P. (23.X.1881, Cohalm, azi Rupea, j. Brașov - 28.VII.1970, Brașov), gazetar și prozator. Părinții, Maria (n. Comșa) și Paul Bănuțiu, judecător, se sting prematur, așa încât B. crește sub oblăduirea rudelor dinspre mamă. Învață la Cohalm, Copăcel
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
George Dima, București, 1955; Tempi passati. Evocări, pref. Mircea Zaciu, București, 1965; Scrieri, îngr. și pref. Petronela Negoșanu, București, 1974. Repere bibliografice: Teodor Neș, Oameni din Bihor, Oradea, 1937, 428-437; Călinescu, Ist. lit. (1941), 567-568; Eugeniu Potoran, Umoristul Ardealului: A. P. Bănuț, Tinca-Bihor, 1944; Zaciu, Masca, 358-364; Agârbiceanu, Meditație, 246-250; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 265-270; Vasile Netea, Geneza revistei „Luceafărul”, MS, 1973, 3; Dicț. scriit. rom., I, 238-240. G.D.
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
bunic, curățase un horn să se elibereze fumul în voie, ce venea de la soba unei case, legase din nou un câine-lup care reușise peste noapte să-și rupă lanțul, curățase apa de la fântâna arteziană, dar se oprise, ascultând, cum vorbesc bănuții aruncați în apă. -Pe mine m-a aruncat stăpânul aici ca să-i aduc noroc. Dorința lui arzătoare este să aibă și el o nevastă ca orice bărbat iubitor de familie.Pe mine m-a aruncat o doamnă, cu rugămintea în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în suflet, să-și revadă copiii duși de mulți ani în străinătate. -Aa, fraților mai mici și mai mari, voi faceți mărturisiri? Dar știți că numai în camuflajul nopții ne putem permite să vorbim deschis? -Dar tu ce durere ai, bănuțule mic și galben, cum ai ajuns aici? -Pe mine m-a aruncat o fetiță cu codițe lungi, care dorește din suflet să-i vină tăticul de la război din Afganistan, sănătos și nevătămat... -Eu sunt din străinătate, vorbea apăsat un ban
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
îmbrăcate în brocat negru. Niciodată nu poți ști ce se poate întâmpla și cine are nevoie de tine, se gândea ea, cea mai bună metodă fiind prevenția. Mai trecuse o dată pe la fântâna arteziană, dar de această dată era liniște deplină. Bănuții se culcară și ei. Luându-și un avânt mai mare, zburase spre cerul imens, căutând Scaunul sfânt să predea în ordine toate rugăciunile, aspirațiile pământenilor, până când aceștia dorm și visează. Oul de struț Un struț cu pene albe și picioare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pentru mama. Cu toate acestea, periodic, venea să vadă ce mai facem. Slăbise mult, nu prea avea cu ce să se întrețină. La noi găsea întotdeauna o masă caldă. La plecare, mama îi făcea un pachețel și îi dădea câțiva bănuți. Surda nu cerșea niciodată. Pe mine, mă ruga să îi dau caietele folosite, iar pe mama să-i prăjească semințe de dovleac sau floarea soarelui pe care le cumpăra de la piață din bănuții primiți în dar. Semințele le punea în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
făcea un pachețel și îi dădea câțiva bănuți. Surda nu cerșea niciodată. Pe mine, mă ruga să îi dau caietele folosite, iar pe mama să-i prăjească semințe de dovleac sau floarea soarelui pe care le cumpăra de la piață din bănuții primiți în dar. Semințele le punea în fișicuri făcute din foile caietelor mele vechi. Fișicurile le așeza cu grijă într-un coș de nuiele cu care apoi se ducea la un colț de stradă, în apropierea Școlii Normale și le
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Semințele le punea în fișicuri făcute din foile caietelor mele vechi. Fișicurile le așeza cu grijă într-un coș de nuiele cu care apoi se ducea la un colț de stradă, în apropierea Școlii Normale și le vindea cu câțiva bănuți elevilor, cât să-și cumpere din profit o pâine. Parcă o văd cum venea, mai ales iarna, după o noapte de ger, rebegită și încovoiată de pe unde se aciuase în noapte. Afară abia se lumina de ziuă, când ea bătea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Vasile Popovici Din nou An Nou, an nou-nouț ca oul proaspăt, cu bănuț, ca puiul scos din ou, abia ieșit, cu puf, golaș și isprăvit. Aș vrea să-l pun deoparte, la păstrare, să fie mereu nou, să nu înlocuiască pe-altul vechi. Aș vrea să nu se învechească. Altfel, mă învechesc și
An Nou. In: Carusel by Vasile Popovici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/496_a_869]
-
lor. Au dinamitat și seiful. Nu știe nimeni ce-au scos de-acolo. Vasul transporta aur și l-au luat pe tot. L-au golit. Eu am fost ăla care l-a găsit și nu m-am ales cu nici un bănuț. Da’ a fost o Întreagă poveste. Cică era chiar lângă portul din Havana când a Început uraganul și n-au putut acosta sau n-au primit permisiunea. Căpitanu’ ar fi Încercat să-l bage În port. Așa că am mers mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fără mamă, i-am zis și i-am mai zis și ce să facă cu banii ăia. Îi dai cincizeci de peso lu’ derbedeu’ ăla și mie-mi Întinzi douăzeci, când ai să-mi dai șase sute. Nu mai vreau nici un bănuț de la tine. Știi ce poți să faci cu ei. M-am dat jos din mașină fără un ban În buzunar și nu știam nici unde o să dorm În noaptea aia. Mai târziu m-am dus cu un prieten și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să vă spun. Dar o editură venise la el cu această propunere după ce câștigase cel de-al treilea premiu Emmy al său. S-ar fi vândut foarte bine, Îi spusese reprezentanta editurii, plus că i-ar fi adus și niște bănuți - destul, calculase el, pentru un avans la o cabană de schi În Squaw Valley și totul putea fi al lui cu condiția să predea manuscrisul până la sfârșitul anului. Plin de el după premiile Emmy, Harry răspunsese: „floare la ureche“. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și tu aici?» M-am angajat acolo ca ucenic. Îmi e rușine să spun că, pe atunci, avem doar 3 000 de yeni în buzunar. Erau economiile de la distribuirea laptelui (râde). Acum pot să recunosc. Pe vremea aceea erau ceva bănuți. Trenul din Fukui până în Ueno costa 800 de yeni. Erau banii de pe lapte, pe care îi strâsesem de la douzeci și ceva de familii. I-am băgat în buzunar și am plecat. După aceea am muncit mult timp la fabrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dimineața și împărțea ziarele Asahi și Shinano-mainichi la patruzeci de case. De aceea, în fiecare an primea un certificat de la compania de presă. Uitați, acesta este certificatul. Scria: «Directorul Comercial al ziarului Asahi de la Sediul Central din Tokio.» Strângea niște bănuți și-și sumpăra radio, planor, diverse lucruri. Îi plăceau mult astfel de aparate. Avea mâini foarte dibace și făcea machete din plastic. Noi eram foarte ocupați și s-au ocupat mai mult bătrânii de creșterea lor. Ei fac multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și generală, dar la treizeci și patru de ani a intrat în Aum. Când a avut loc atacul cu sarin de la metrou, făcea parte din Ministerul Apărării și se ocupa cu întreținerea Cosmo curățătorilor. Acum face meditații o dată pe săptămână pentru ceva bănuți. Sigur că duce o viață grea. M-a întrebat zâmbind: „Nu-mi puteți face cunoștință cu vreun elev?“ E o persoană serioasă, calmă, îmi imaginez că este un profesor bun. Fața i se luminează când vorbește despre copiii celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să cunosc o groază de oameni și eu ce făceam? Îi înlăturam. Nu mă puteam stăpâni. Am plecat de acolo și mă întrețineam din slujbe cu jumătate de normă. Am continuat să studiez benzile desenate. Părinții mei îmi trimiteau ceva bănuți, dar aveam optsprezece sau nouăsprezece ani, eram singur, studiam și nu-mi ajungeau. Ești într-un spațiu închis și te afectează din punct de vedere emoțional. Aveam un fel de fobie față de oameni. Mă speriau. Eram sigur că erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]