3,362 matches
-
femeie adulată de mulțimile de debili duși cu pluta, ci este Stăpâna pe care o respectăm și În fața căreia ne plecăm. — Sado-maso? — Nu v-am spus că nu este vorba doar despre asta? mă corectă Porcușor, ridicând glasul. Își frecă bărbia acoperită de sudoare; părea un pic excitat. — Este o femeie - În fine, după modul meu de-a judeca lucrurile - pe care Japonia din zilele noastre ar trebui să o adore și să o venereze. M-ar bombăni dacă m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am văzut pentru oară o reproducere după Primăvara lui Boticelli și aproape Îmi dăduseră lacrimile. Eram cuprins acum de același sentiment ca atunci. Simțisem o empatie, o afinitate atât de copleșitoare Încât a trebuit să-mi opresc cu mâna tremuratul bărbiei. „Ceva s-a schimbat“, mi-am spus tulburat și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele ferestre era aprinsă lumina, altele erau cufundate În Întuneric, alcătuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie enervată, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de aproape, am putut să observ că materialul costumului ei nu era de mătase. Avea trăsături ușor ascuțite; atât fața, cât și nasul, bărbia și urechile mă duceau cu gândul la un câine de rasă cu părul lung. Joanna a dispărut pe dată la baie. Zece minute mai târziu, Îngenunchiam la picioarele ei așezate confortabil În fotoliu și Îmi frecam penisul În timp ce-i lingeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o iritare persistentă. Aveam impresia că o distanță din ce În ce mai mare se așternea Între mine și fesele fetei. În același timp mă Întrebam ce se petrecuse oare cu mine și-mi simțeam deja lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stai aici o vreme. — Nu așa se așteaptă toată lumea? am ridicat eu din umeri, uitându-mă la un furuncul cât o piuliță de la roată care se freca de marginea gulerului său unsuros. Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un afurisit de isteț de profesie. Te superi dacă întreb cam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de un artist al poliției de la Serviciul tehnic al Sipo, cu trei trăsături definite clar și foarte puțin în rest: sprâncenele i se împreunau la mijloc și stăteau cocoțate deasupra genelor, ca un vultur care se pregătește de luptă; o bărbie lungă și șireată de vrăjitor și o mustăcioră în stilul lui Fairbanks. Korsch își drese vocea și începu să vorbească, dar pe un ton care era cu o octavă mai sus decât mă așteptam. — Brigitte Hartmann, citi el, în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
urle după încă o sticlă de șampanie. Nu era dificil de înțeles de ce Streicher era temut de ceilalți. Pe lângă gradul său, care era destul de mare, bărbatul era clădit ca un luptător. Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie zdravănă și cu sprâncene aproape invizibile, Streicher era o versiune mai palidă a lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu Führer-ul. Korsch trase ziarul spre el și aruncă o privire la titlu, apoi îl împinse la loc. — Prea multă afurisită de vorbărie, după părerea mea, zise Martin, mormăind apoi ceva ce n-am înțeles. Martin rânji și-și puse bărbia pătrată în palmă: — Arthur Nebe mi-a zis că aveți un psihopat care bântuie pe străzile din Berlin, violând și tăind floarea fecioarelor germane; și mai zice că aveți de gând să aruncați o privire la cel mai infam psihopat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-mi, de ce anume ai nevoie de la mine? — De supravegherea permanentă de către Gestapo a lui Julius Streicher, i-am răspuns. O anchetă complet sub acoperire a tuturor afacerilor lui și a partenerilor săi cunoscuți. Heydrich își încrucișă brațele și își puse bărbia ascuțită în palmă: Va trebui să vorbesc cu Himmler despre asta. Dar ar trebui să fie în regulă. Reichsführerul urăște corupția chiar mai mult decât îi desconsideră pe evrei. — Păi, asta e în mod sigur o consolare, domnule. Am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-o convingi să cumpere una nouă, i-am zis. Am fost sigur că a înjurat în șoaptă înainte de a-mi spune să o urmez. Am mers de-a lungul aceluiași hol întunecat până la ușile duble ale salonului-birou. Frau Lange, bărbiile ei și câinele mă așteptau în același șezlong, cu excepția faptului că acesta fusese retapițat cu un material a cărui culoare nu te deranja la ochi decât dacă aveai o pietricică în ei asupra căreia să te concentrezi. Să ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toată lungimea sa, dintre care unele erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu gura cuiva care suferă de indigestie și bărbia trasă înapoi; dar era mai gras, și în timp ce Reichsführer-ul îți amintea de un șobolan miop, trăsăturile lui Weisthor aduceau mai mult cu un castor, un efect care era accentuat de distanța mare dintre cei doi dinți din față. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
puțin, râse ghidul nostru. — Păi, atunci, am face bine să începem, nu? am zis eu. Ce anume căutați? Ceva de desfăcut sticle... zise Becker. Și acum fii băiat de treabă și fugi de aici, bine? Omul mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul, respiră adânc și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se apropie . -Stai acolo și nu mă atinge, te rog! Aștept să-mi spui și vreau adevărul, oricât de dureros ar fi. După tot ce am trecut, pot suporta încă o durere. Sunt pregătită! A văzut cum lui îi tremura bărbia și i-a spus încet. -Sofi, iubita mea, îmi pare rău că nu ți-am spus până acum, dar nu vei mai rămâne niciodată, însărcinată. Îmi pare nespus, nespus de rău! Copilul era prea mare și intervenția a fost, foarte
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
luăm prosopul să ne ștergem, da? Tăcerea ei a fost răspunsul pe care el, oricum, nu l-ar fi așteptat. I-a ridicat cu forța fruntea ce se lăsase cu hotărâre pe pieptul lui, prinzând-o cu ambele mâini pe sub bărbie. I-a sărutat obrajii și imediat, când ea se aștepta s-o lase să iese din cadă, a sărutat-o pe buze, cuprinzând-o puternic în brațe, cu o mână după ceafă. Nu i-a răspuns la sărut. Din contra
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
exclamat Mișu, privind-o cum clatină capul pe pernă cu ochii închiși. A sorbit ultima picătură, a aruncat sticla lângă pat și s-a întins lângă ea. A simțit-o cum începe iar să tremure sub prosopul tras până sub bărbie, fără să deschidă ochii. S-a întors către ea și a mângâiat-o cu o mână pe cap în timp ce, cu cealaltă mână, își trăgea slipul. Gol pușcă a luat-o în brațe și, încet, încet, a desfăcut prosopul și a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
lui au fixat doar podeaua. Încerca să se ascundă privirilor, după cele două persoane așezate pe banca din fața lui. Auzind vocea Violetei, când a răspuns „prezent” cu hotărâre, a avut o tresărire prin care umerii i s-au ridicat și bărbia i-a coborât mai mult spre piept. A intuit că îl privește și, involuntar, s-a chircit și mai mult. Violeta îl văzuse de când a intrat în sală, dar nu s-a manifestat în vreun fel. Pe fața ei nu
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
să-i atragă atenția, dat fiind mulțimea turismelor de acest fel care circulau pe străzile municipiului. Șoferul, purtând aceiași ochelari de soare cu lentile fumurii, era preocupat să citească un ziar local pe care-l ținea desfăcut larg, peste nivelul bărbiei, cu brațele rezemate de volan. Aparent, căci privirea sa era ațintită asupra Violetei. O examina, din cap până-n picioare, pe măsură ce se apropia de el și până a trecut de mașină și a intrat pe scara blocului. Abia atunci bărbatul a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon și fără să i se adreseze pe nume. Ți-am rezervat o cameră la
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
sticlă erau înșirate tot felul de instrumente mai mult sau mai puțin chirurgicale. Dintr-o sticluță turnă în pahar un lichid albicios. - Bea, puișorule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânuță de copil ce se străduia să-mi ajungă până la bărbie. Țineam gura încleștată. Mă uitam de-a lungul trupului meu, așa dezgolit, și nu-mi puteam da seama de intențiile piticului. Citeam pe fața celorlalți înflorind curiozitatea, alături de-o inexplicabilă surescitare. - Mai bea!, mă îndemnau ei. N-aveam chef
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Dunăre, fără să-i dea vreo importanță lui Sandu, fiind surdo-mut la strigătele sale. Are ochii lungi de 4,3 m și adânciți în orbite, un nas drept de 4 m și niște buze subțiri, cam tot de 4 metri. Bărbia și jumătate din obrajii de pe fața lungă de piatră erau acoperite de barbă cimentată. Înscripția latină de pe gâtul său, Decebalus Rex-Drăgan Fecit, se vedea clar. Puțin mai sus la dreapta, spre locul unde era Sandu, se mai vedeau vârfurile ascuțite
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
a Sarei. După ce pipăia zeci de exemplare, alegea într-un final, una sau două piese. Spre exemplu, o fustă și o bluză. Le mula repede pe ea, răsfățându-se câteva momente cu ele lipite de piept și sprijinindu-le cu bărbia, apoi dispărea după perdeaua separeului, în fața căruia îl punea pe Sinu de pază, ca nu cumva să fie văzută dezbrăcată de cineva. Nici măcar de alte femei. Și în acele minute, cât stătea Sinu de pază lângă separeu, dincolo de perdeluță, parcă
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
castelului. Contele se plimbă agale prin cameră, zvelt, cu umerii lați, părul lung ce-i cade pe spate, mustața ca două țepușe ce ies de sub nas în lateral, fruntea înaltă, sprâncenele stufoase, ochii ageri și pătrunzători, fața gravă și dură, bărbia puternică.) Într-o noapte, cu o ceată de oșteni credincioși, ageri la minte și la braț, am pătruns deghizați în straie păgâne în tabăra turcilor. Le-am dat foc la corturi și i-am încăierat de s-au măcelărit între
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Adina, care, alături de micuța Oana, stătea la capul lui în carul mortuar, printre coroanele de flori, dacă-i lăcrimează vreun ochi. Nu se putea observa, pentru că sta cu capul plecat cu o eșarfă neagră trasă peste față pâ- nă la bărbie. Sofica și Augustin erau de nerecunoscut. Negri ca pământul! Parcă se simțeau vinovați pen- tru atâtea amenințări și blesteme. **** Cum timpul șterge amintirile; ochii care nu se văd, se uită. Sunt atâtea procese psihologice! Dacă n-ar fi uitarea, ce
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]