KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e ceai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că și-a spus. Pot să iau loc? A? Poftim, poftim! Scuză-mă, eram cu gîndul... dezvelește bătrîna un surîs trist pe obrazu-i săpat adînc pe alocuri de vreme. Nu ți-e teamă, domnule Teofănescu? întreabă ea, aruncîndu-i o privire clară, pătrunzătoare. "Doamne!, așa mă privea și Maria..." Nu e deloc plăcută situația noastră, dar... atît timp cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e teamă, domnule Teofănescu? întreabă ea, aruncîndu-i o privire clară, pătrunzătoare. "Doamne!, așa mă privea și Maria..." Nu e deloc plăcută situația noastră, dar... atît timp cît avem apă și căldură... Ba mie mi-e frică, teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă capul cățelușei. Dacă pe mîine, poimîine ar ajunge la noi, spune ea, mai mult pentru sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă capul cățelușei. Dacă pe mîine, poimîine ar ajunge la noi, spune ea, mai mult pentru sine tot ar fi ceva. Deja, foamea se simte..., deși... alții, în alte condiții... Aveți copii, domnule Teofănescu? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cățelușei. Dacă pe mîine, poimîine ar ajunge la noi, spune ea, mai mult pentru sine tot ar fi ceva. Deja, foamea se simte..., deși... alții, în alte condiții... Aveți copii, domnule Teofănescu? Da. Adică... Mă uit la ăștia mici arată bătrîna cu capul spre copii, absentă la reacțiile profesorului -, mă uit și-mi dau seama că nu te poți numi părinte decît dacă-i ții lîngă tine, dacă-i crești tu, de-atunci cînd nu știu decît să țipe și pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
primii ani, s-a făcut temut; temut și iubit. Venea acasă și-mi spunea rîzînd: "Proștii! Au impresia că mă cumpără..." Îl însoțeam peste tot. Mama și servitoarele stăteau cu Maria. N-am reușit să... Iar cînd a fost cu... Bătrîna se oprește brusc. Continuă să privească în afară cu același interes, încercînd să-și justifice oprirea printr-un gest aiurea, făcut cu mîna, ca și cum ar flutura o batistă: Vorbe!... Vremuri... Ăsta întoarce privirea spre matematician va cunoaște din plin atașamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crește cu dragoste părintească. Uite ce-l mai pupă ăla mic! Se ridică pe vîrfuri ca un ied... Îl pupă și-l bate... Săracii! Iar s-au trezit... Le e foame... Ăsta da! Le poate spune: sînt tatăl vostru... Discret, bătrîna duce mîna stîngă la ochi, să și-i șteargă. Întoarce privirea ca din treacăt spre bărbatul de lîngă ea și, văzînd că o privește încruntat, cu ură, se sperie: Domnule Teofănescu!?... Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe să se înfurie profesorul, atitudinea lui atrăgînd atenția lui Lazăr. Și tuberculoza a făcut ravagii, atît timp cît se umbla cu bolmoaje, pînă ce, studiindu-se, cunoscîndu-se microbul... surîde Lazăr, apropiindu-se de scaunul liber. Permiteți? o întreabă pe bătrînă. Vă rog! face bătrîna un gest delicat. Dacă mai ai ceva de spus, întoarce profesorul privirea spre Lazăr, vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și între patru ochi... Ajunge un spectacol pe seară! Ba eu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesorul, atitudinea lui atrăgînd atenția lui Lazăr. Și tuberculoza a făcut ravagii, atît timp cît se umbla cu bolmoaje, pînă ce, studiindu-se, cunoscîndu-se microbul... surîde Lazăr, apropiindu-se de scaunul liber. Permiteți? o întreabă pe bătrînă. Vă rog! face bătrîna un gest delicat. Dacă mai ai ceva de spus, întoarce profesorul privirea spre Lazăr, vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și între patru ochi... Ajunge un spectacol pe seară! Ba eu cred că nu mai am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbește nici măcar în șoaptă. Letiția a terminat de spălat în bucătărie și, cum nu are cui arăta, s-a întors în sală, găsindu-și un loc pe un colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc nici ca dumneata s-o mai fi căutat... Ba chiar, am înțeles de la ea, îți reluaseși o veche prietenie, o femeie... Zău! Ce rost mai are?! Trebuie să-i dăm dreptate tînărului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai are?! Trebuie să-i dăm dreptate tînărului arată ea spre Lazăr că cel mai bine e să ne gîndim la lucruri plăcute; să ne izolăm în noi înșine și... fără să auzim, fără să vedem, fără să vorbim... Ochii bătrînei vor să recheme splendoarea Veneției, în luna de miere alături de Bujoreanu; Parisul, Londra, Roma... o Europă fascinantă pentru ea, îngrijorătoare pentru proaspătul ei soț, ai cărui ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă gîndește cu glas tare profesorul, dar cînd observă privirea bătrînei întoarsă brusc spre el, aceiași ochi mari, speriați, ca ai fetei ieșită de după paravanele cu lozinci, încearcă un surîs: Și apoi, eram prea tînăr ca s-o fac... Ce mănăstire m-ar fi primit? Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un gest de reabilitare, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un gest de reabilitare, să... Doamne! Bătrîna vrea să mă abată din drum, asemeni zgripțuroaicei din poveste..." O durere ascuțită îi încinge capul, se amplifică la tîmple, mutîndu-se lent, ca o scurgere, spre ceafă, adunîndu-se toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
abată din drum, asemeni zgripțuroaicei din poveste..." O durere ascuțită îi încinge capul, se amplifică la tîmple, mutîndu-se lent, ca o scurgere, spre ceafă, adunîndu-se toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel de scuză, căreia bătrîna nu-i răspunde și se ridică. Durerea din ceafă se împrăștie dintr-o dată în tot capul, ochii prind ceață iar gîndurile lui, obsesive, se adună ca niște săgeți în același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care se smulge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din orice fleac. Doi-trei din ăia, cu colindul, au fost dați afară din facultate, iar după puțin timp, chemați înapoi... Eu însă am făcut un an de șantier, fără drept de apel. Ce ziceți? întoarce el vorba, arătînd în direcția bătrînei cu ochelari credeți că ne dă un ceas cărțile? Tu și pocherul! își repetă exclamația profesorul, făcînd un gest de lehamite. Rămăsese singura acuzație valabilă, care nu putea fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu stăruie decît imaginea iazului secat. Pe lîngă el, în întreaga sală a restaurantului, ca și cum i-ar face lui în necaz, larma și buna dispoziție s-au instaurat definitiv. Andrei umblă printre mese cu canistra și mai toarnă un rînd. Bătrîna cu ochelari a chemat-o lîngă ea pe stăpîna cățelușei să aibă cu cine discuta. Copiii și-au mai potolit foamea, dar observînd paharele ce le-au fost interzise, întind mîinile cu ambiție, ca pînă la urmă părinții să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre care se întinde să-și înmoaie toate degetele, ca apoi să le sugă. Tatăl a luat și el pe celălalt băiat, rugînd-o pe soție să ducă paharele la bar. De unde-o fi știind-o ăsta pe Coca? întoarce capul bătrîna cu ochelari spre soțul ei, arătînd în direcția matematicianului. A zis că-l știe pe Virgil corectează bătrînul. Nu-i chip, dragă, să existe o femeie mai frumoasă se precipită bătrîna spre vecină, care se îngrijește de cățelușă că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o fi știind-o ăsta pe Coca? întoarce capul bătrîna cu ochelari spre soțul ei, arătînd în direcția matematicianului. A zis că-l știe pe Virgil corectează bătrînul. Nu-i chip, dragă, să existe o femeie mai frumoasă se precipită bătrîna spre vecină, care se îngrijește de cățelușă că-i și ies vorbe. Asta-i soarta orașelor mici. Maria Bujoreanu tace. Împarte bucățica de carne în fărîme, hrănindu-și cățelușa, jenată de prezența celor din jur, în ochii cărora vede numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
război, ea arată spre soție cu ceilalți doi mai mari, Coca, la bunici. Pe urmă, bunicii n-au mai dat-o, nici ea n-a vrut, că, de cîte ori venea pe la noi... Și tu acum! îi dă un ghiont bătrîna cu ochelari. Ce te-a apucat?! Erați amîndouă înțepate, îți semăna răbufnește bătrînul. Cînd venea la noi, o rupeai din bătaie. Abia a așteptat să plece în lume, să-și ia serviciu, cînd s-a făcut mai mare. Ce știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]