16,324 matches
-
însănătoșit, simțind că, de fapt, iubește statuia nu atît pe Maria. Alexe gîndea că "eu nu sunt făcut pentru lupte. Bătrîna generație din care mă trag și-a secat toată seva și eu cel din urmă vlăstar, ca un arbore bătrîn și putred trebuie să cad învins sub securea ucigătoare a burgheziei". În stare de leșin a fost dus în casa prietenului Zamfir Voilă, care, însurat și cu doi copii, se îngrijea de moșie ca un bun gospodar. Alexe s-a
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
le pui cu ocazia lansării bizare din seara de 5 septembrie a.c. a "crapului îmblănit" și care pe la începutul anilor '90 retrezea în tineret nostalgiile simpatizanților străvechi sau noi ai mișcării naționale de extremă dreaptă... Vă vorbește prin mine Radu, bătrînul analist politic ce vedea în C. Zelea Codreanu, lăsînd laoparte excesele ideologiei, un personaj istoric tragic, sugrumat cu o sîrmă de un plutonier într-un camion cu osîndiți, pe vremea lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
de a-l vedea. De aceea, mi-a venit greu să privesc recenta premieră de la Teatrul Odeon fără să mă gîndesc la aceea de la Brașov și, vrînd-nevrînd, să le compar. Miza spectacolului stă pe relația dintre cei doi frați, acum bătrîni, pe felul în care viața a vrut ca ei să devină, finalmente, un cuplu. Pătrunderea treptată în intimitatea banală a lumii lor, modul de a vorbi, de a-și aminti, de a alunga disperările sau frustrările acumulate, candoarea gesturilor, puterea
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
eroina lui Junji Sakamoto din Chip care va reuși să se metamorfozeze dintr-o troglodită urîtă într-o confidentă agreabilă, hărțuită însă de fantoma surorii opresive, omorîtă cu sînge rece. Cu sînge rece își va suprima părinții și placida fată bătrînă care vrea să-și consolideze astfel friabila căsnicie cu un șmecher fără scrupule: Petite chérie al debutantei Anne Villacèque. Din chiar această sumară și incompletă trecere în revistă se poate constata că "Festivalul nu este cantonat într-un tip anume
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
fără prea multe menajamente, într-un stil neîntâlnit pe Dâmbovița, organizatorii o invită să părăsească stadionul! Urmează obișnuitele bocete, sudalmele la adresa organizatorilor, a Vestului lipsit de suflet (iarăși sufletul!), pumnii ridicați amenințător spre forurile internaționale, declarațiile patetice. Ion Țiriac, vulpoi bătrân, "miroase șobolanul", cum se spune, și îndrugă ceva ambiguu despre necomunicarea între țară și Australia, nevoind, în mod clar, să escaladeze scandalul. Oricât de versat ar fi în astfel de treburi încurcatre, dl. Țiriac va fi rămas, ca și noi
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al cărei echivalent acustic e tăcerea. Pe fundalul tăcerii, elementele peisajului își divulgă artificiul: "Cel mai curat lucru de aici e tăcerea/ adevărata, marea paiață -/ un bătrîn arbore de camfor exilat/ o linie verde sosind mereu și prăbușindu-se lîngă mine/ ca sunetul dintr-un atelier de șlefuit concepte" (Început). Instanță a devalorizării, a trădării originarului, acest "atelier de șlefuit concepte" e, implicit, și o primejdie pentru
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
o conștiință panicată, iar ființa pare a se înzestra cu o stare vegetativă consolatoare: "unde sînt cărțile cocoșii histerici dacă dimineața/ se anunță parcurile sînt ude și anonime într-unul/ absolv liceul și mă îmbib de cognac doamnele pro-/ fesoare bătrîne ale tinereții mele după un sărut casa/ de paiantă își domolește surparea somnul sub lumina/ maternă și fără întrebări cînd revii în oraș lumea/ s-a reașezat o manualele de sticlă apoi ninge și în Teatru/ singur printre catifele stinse
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
o manualele de sticlă apoi ninge și în Teatru/ singur printre catifele stinse primind prin fereastră/ toată viața ta greșită și timidă și foarte tîrziu de plîns" (Locuitor). Delăsarea se scutură ca o mîță, un monument dezafectat e puțin isteric, bătrîna bicicletă produce invidii, arătîndu-se dispusă la bîrfă, viața înconjurată de aparate este ea însăși un aparat prevăzut cu frunzișuri proaspete și clătinîndu-se cu o prostească părere de rău. Impresionează "nu fîșîitul de mătase al despicării/ ci ruperea meschină și atroce
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
copite ridicate ca o binecuvîntare către ceata de femei înconjurîndu-l ca pe un simbol al fecundității.. O mamă tînără își întinde spre el pruncul cu adorație. Țapul îl atinge cu laba stîngă, binecuvîntîndu-l cu o expresie vicleană. Alta, o femeie bătrînă îi arată un copil scheletic... Gri, negru, cărămiziu: pămîntul Spaniei. La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
esențialul. Derrida nu pare a-și regreta marxismele de odinioară. Din contra, elaborează cea mai sofisticată metaforă politologică din cîte am citit pentru a ne sugera tinerețea fără de bătrînețe și viața fără de moarte a marxismului. A doua presupoziție este mai bătrînă decît Derrida și generația lui de marxiști fericiți care încearcă astăzi să ne convingă că s-a opus din răsputeri "marxismului sau comunismului de fapt (Uniunea Sovietică, Internaționala partidelor comuniste și tot ce decurgea de aici, adică multe, multe lucruri
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
N-aș merge atât de departe încât să spun că dl. Diaconescu a distrus P.N.Ț.C.D.-ul și Convenția Democrată de unul singur. Aceste embleme ale speranței românești până prin 1996-1997 purtau demult în sine germenele indeciziei, ipocriziei și neputinței. Bătrâni și bătrânicioși, liderii țărăniști purtau pe chip stigmatul imobilismului încă dinainte de a fi devenit stăpânii țării. Și parcă le stătea mai bine în chip de statui, înțepeniți pe banca opoziției. Pentru că atunci când au început să vorbească, atunci când în avanscenă au
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
prințului cu madam Grand?// Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atâta credință ciudată/ când scris e ca totul să cadă-ntr-o rână;/ spune-mi, servitoare bătrână, bătrână,/ ce-a fost odată ca niciodată?". Manualul de întrebuințare a ziarelor Vădit lucru, mișcările politice ale ultimelor zile îi găsesc din ce în ce mai nepregătiți și pe cei mai încercați editorialiști. Însă, cum editorialistul scrie, dar nu se predă, încercările sale de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
aceea a ține de un déjà vu (sau, de fapt, de un déjà lu), oameni, conflicte, evenimente. Iată ce-i spune lui Jean-Maurice de Montremy pentru L'Histoire: "Intelectualii marcanți din RDG păreau în ochii celor mai tineri niște bonzi bătrîni care întunecau orizontul și monopolizau locurile cele mai bune. Este aproape situația în care se găseau La Harpe, Marmontel sau Thomas, ultimii oameni ai Luminismului, moștenitori direcți ai lui Voltaire, d'Alembert sau Diderot, față cu generația în ascensiune a
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
său fiu, Commodus, temperament nefericit, caracter urît. Împăratul, jucat de Richard Harris, ca un personaj de poveste (dar care personaj al filmului nu e un personaj de poveste?), cu părul de un alb strălucitor și cu o distincție regească - e bătrîn și trist; a cucerit tot ce era de cucerit, și acum, la crepuscul, simte gustul zădărniciei; pentru binele imperiului, vrea să lase puterea unui bărbat puternic și necorupt, Maximus, un general care a condus legiunile romane spre victorie, prin felurite
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
oamenii nu se deplasau decât la vre-un proces ca martori și se duceau fie cu căruțele fie pe jos. Dar erau totuși 32 kilometri. De fapt pe vremea când eu mă duceam la Râmnic, în satul meu erau oameni bătrâni care nu fuseseră niciodată cu trenul iar la Râmnic doar când făcuseră armata. De copii de vărsta mea nici nu mai vorbesc. Deci vă închipuiți că eu eram cineva. Drumul spre Râmnic se putea efectua pe trei căi. Cea mai
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
chiar și la moartea lor, - li se întîmplă totdeauna lucruri cu sens... Sau spectaculoase. Ceremonia de la Crematoriu este foarte austeră... Nimic în plus, față de muzica funebră, Chopin. Fără discursuri. Fără lacrimi. Fără amintiri. Rude, nu sînt... Prieteni doar. Mulți activiști bătrîni de aceeași generație, cu brasarde roșii. Solemni, simpli, muncitori care își găsesc acum un rost, o treabă a lor, de pensionari agitîndu-se... Activiștii generației răposatului. Coroane funerare din toate părțile, și de la centru. În timp ce banda de magnetofon se desfășoară, tînguitoare
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
bursă, dăduse lovitura... Să fi fost o cucerire reală? Nu se știe. La acest lucru, spun sincer, nu mă gîndeam, nu-mi vine în minte, decît abia după apariția, neașteptată, a Henriettei Yvonne Stahl în sala Crematoriului supravegheată de activiștii bătrîni cu brasardă roșie. Era cam spre sfîrșitul ceremoniei. Aceasta fusese surpriza cea mai mare. Era, ca și cum la căpătîiul lui Belu Silber, s-ar fi înfățișat toată boierimea română dintre cele două războaie. Nou-sosita se oprise înaintea coșciugului mic, îmbrăcată toată
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
Ion Buzași N-aș fi crezut că o asemenea temă, Eminescu și Teleormanul, poate constitui substanța unei cărți, o contribuție de biografie eminesciană. Dl. Stan V. Cristea ne-a demonstrat că se poate. D-sa, teleormănean, ne-a demonstrat că bătrânul cronicar avea dreptate când spunea că "n-or ști toate istoricii cei străini, tot mai bine știu ce ai locului". Bănuiesc că ideea acestei cărți s-a născut în timp ce lucra la Dicționarul cultural al județului Teleorman, ca o primă etapă
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
pictînd, de fapt, cu vorbe, unchiul Noieh își punea talesul - nu conta care - și citea Biblia cu voce tare. Și cînta la vioară ca un cizmar. Bunicul îl asculta și visa. Numai Rembrandt ar fi putut spune la ce visa bătrînul meu bunic, măcelar, negustor, dascăl, în timp ce fiul lui cînta la vioară în fața ferestrei, în fața geamurilor murdare, acoperite cu picături de ploaie și de urme de degete. Dincolo de fereastră - noaptea. Numai preotul doarme și, în spatele lui, în spatele casei sale - vidul, spiritele
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
pisica de mare prinsă de Mircea Dinescu într-o vară, la Neptun), paradoxuri din realitatea comunistă, impresiile de călătorie ale lui Hans, prietenul venit din Germania, mostre de mentalitate ante- și postdecembristă, scenete ale căror eroine sunt, pe rând, o bătrână chinezoaică, Madam Capot, o ziaristă, o tânără cu ambiții literare, o pasageră din troleibuz, o valiză ș.a.m.d.; dramolete (episodul Evdochia), fantezii ale hazardului ("conversația" dintre George Arion și o ușă de autobuz), mici miracole ale scrisului și aventuri
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
lor pînă atunci disimulată. Aproape îți vine să crezi că există un regizor, undeva, care le supraveghează. Vezi întîlnirea de la filmul sovietic Călina roșie cu fata care a luat cuvîntul într-o ședință contra mea, mai demult. Acum ea este bătrînă, dar văzîndu-mă cu un rînd mai în față, mă strigă din urmă, mă întreabă de sănătate și îmi întinde mîna. Mă plăcea. I-o întind și eu, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Țin minte că înainte de a intra
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
prinsă între comunism și capitalism; prea tîrziu desprinsă din comunism și insuficient de devreme intrată în capitalism. Sîntem prea tineri pentru a renunța la împlinirea idealurilor care ne-au animat atunci cînd luptam în contra ideologiei comuniste, dar parcă cam prea bătrîni pentru a porni cu suficientă forță la impunerea voinței noastre în condițiile unui capitalism sălbatic, în plină tranziție". Ni se pare discutabilă impresia autorului că generațiile mai vîrstnice ar privi cu scepticism ricanant efortul optzeciștilor (persecuția acestora a venit din partea
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
unor formule precise ale cunoașterii. Japonezi făurind săbii în mijlocul unui ritual, suplinind formula transmisă de vechii fierari. Ritualul a înlocuit mult timp și mai înlocuiește și azi formulele științifice ulterior descoperite. * Rasa albă va fi belită. (De afro-asiatici)... Obsesia unui bătrîn profesor de istorie, supranumit CATO.
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
tuturor promisiunilor. De aceea scena ospitalității are o funcție diegetică de primă importanță reunind răsturnări, opoziții, transformări. Schimburile, darurile și contra-darurile, intră în schema proppiană a unei diegeze care situează actanții, determinînd adjuvanții și opozanții. Diferitele figuri ale gazdei (pitic, bătrîn, zînă, vrăjitoare, căpcăun, ca să le cităm doar pe cele mai frecvente) determină destinul eroului. Dacă ospitalitatea gazdei-zîne îngăduie eroului o reîmprospătare a puterilor, o nouă plecare, un elan pozitiv în parcursul inițiatic, căpcăunul este o figură nu mai puțin interesantă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Marina Constantinescu Cu două excepții, am văzut toate spectacolele puse în scenă de Felix Alexa, de la Pe cheiul de Vest de Koltès, în 1991, la "Casandra" (pentru care a luat și Premiul UNITER pentru debut), la Vizita bătrînei doamne de Dürrenmatt la "Bulandra", Casa Bernardei Alba de Lorca la Teatrul Național din București unde a continuat cu Roberta Zucco de Koltès și Paracliserul lui Marin Sorescu, pînă la Bărbierul din Sevilla făcut la "Țăndărică", Arta Comediei la Teatrul
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]