2,363 matches
-
2 linguri de amidon de porumb. Adăugați acest amestec la supa de măceșe pentru a o îngroșa. Fierbeți la foc iute 3 minute, amestecând constant. Adăugați o cană de vin alb înainte de servire. Dacă o serviți rece, decorați cu frișcă bătută și felii de lămâie. Hrană pentru supraviețuire Florile tinere de floarea soarelui pot fi fierte în apă și consumate ca varza de Bruxelles. Măcinați semințele de floarea soarelui sau adăugați-le la pâine, supe și prăjituri pentru un plus de
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova acesteia, observă că - potrivit gustului fantezist al francezilor - partea superioară a etravei era vopsită în verde și sculptată în forma unei enorme tulpini aplecate, care în loc de țepi, avea niște cuie de aramă, bătute ici și colo; la capătul ei, se vedea un bulb cu foile simetrice, de un roșu strălucitor. Iar pe bordaj, Stubb citi: Bouton de Rose, adică boboc de trandafir - căci acesta era numele romantic al parfumatei corăbii, scris cu litere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip? un băiețaș înalt de cinci picioare, cu o mutră fricoasă, de cîine bătut? A sărit odată dintr-o barcă. Nu l-ați văzut? Nu? Nu face nimic, umpleți-vă la loc cupele, căpitanilor și să bem spre rușinea tuturor fricoșilor! Nu numesc pe nimeni. Rușine lor! Puneți-vă picioarele pe masă!... Dar ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zi cineva fuge și altcineva încearcă să-l prindă. Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau, erau mutilați, răniți de geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate aceste împrejurări explică de ce „conștiința socială” a lui Marlowe e în profundă suferință: ce fel de raporturi poți dezvolta cu o lume care se destramă de îndată ce o atingi? Detectivul ar putea nici să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lumi demonizate. Faptul că deznodământul romanului se petrece într-un loc abandonat, unde ruina domină totul - o trimitere evidentă la prăbușirea morală a oamenilor - conține o simbolistică a cărei semnificație nu mai trebuie probată: Era un drum strâmt de pământ bătut, mai mult o cărare, ca intrarea la o fermă de la picioarele dealului. O poartă largă de cinci stinghii era dată la o parte, sprijinită de o buturugă, și arăta de parcă nu mai fusese închisă de ani de zile. Drumul, străjuit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
zi cineva fuge și altcineva încearcă să-l prindă. Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau, erau mutilați, răniți de geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate depind de locul unde te afli și de palmaresul personal. Eu unul nu aveam așa ceva. Și nici nu-mi păsa. Alunecând într-un hău fără sfârșit, stors de energie, percepându-și singurătatea nu doar în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de Marin Jianu 5, care în februarie 1950, însoțit de o comisie de medici de la DGP, a făcut o vizită medicală generală tuturor deținuților. În timpul acestei vizite, Jianu a trecut și pe la camera 4-spital, unde l-a văzut pe Bălănescu bătut și l-a întrebat ce a pățit. Acesta i-a răspuns după cum a fost învățat de Țurcanu, că a căzut pe gheață la closet și s-a lovit la cap. Râzând, Jianu i-a dat indicații prim-gardianului Ciobanu: „Să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din „comitetul” agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
intoxicările și fabulările predominând din cauza exagerărilor comise de agresori, care cereau materiale cu orice preț. În ceea ce privește distrugerea fizică și psihică a deținuților, putem observa că ea era urmărită pe mai multe planuri. În primul rând, erau mutilați fizic, victimele fiind bătute până nu mai puteau fi recunoscute nici de prietenii lor cei mai buni. Apoi li se distrugea prestigiul de care se bucurau în ochii colegilor, fiind umiliți prin fel și fel de chinuri, pentru ca, în final, să își piardă și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
producă în mod deliberat, însă acest lucru este adesea neclar chiar părinților. Adulții, în general, consideră că au dreptul să-și pedepsească propriul copil sau pe cel avut în grijă. Tot în categoria abuzului fizic se încadrează și sindromul copilului bătut (battered child syndrome), în care copilul se prezintă la centrul de urgență plin de vânătăi de diferite culori și răni (semne rotunde de arsură cu țigara, în formă de frunză de la radiatoare, tăieturi de lamă, fracturi rău vindecate etc.). Acest
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dată în 1962. De atunci, profesioniștii din centrele de primire și camerele de gardă ale spitalelor pentru copii au fost instruiți să recunoască acest sindrom la micuții aduși cu „răniri accidentale”. În 4% dintre cazuri este vorba de sindromul copilului bătut. Abuzul fizic aduce mari prejudicii dezvoltării copilului. Abuzurile puțin grave (tăieturi, vânătăi sau chiar bătăi care nu lasă urme) pot fi la fel de distructive ca și abuzurile mai grave dacă sunt repetate. Scuturarea unui copil s-a dovedit a fi generatoare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi, își scoase pardesiul și-l puse deoparte. Pentru a reveni la chestiunea de la care am pornit, morala acestei parabole este că modalitatea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tuturor acestor cruzimi” (în Fischer, 1994). În sfârșit, relatând niște circumstanțe similare, Levi (1958/1987) scrie: „Am suportat cu toții noua primejdie (bombardamentele) și noile greutăți cu aceeași indiferență, care nu era o resemnare, ci mai degrabă inerția obtuză a animalelor bătute, care nu mai reacționează la lovituri”. Aflarea veștii că propriul copil are o boală mortală sau pierderea soțului/soției sunt alte circumstanțe dureroase ce pot antrena, după cum a remarcat Bowlby (1980/1984), o „fază de amorțire”. Sentimentele sunt parcă „ferecate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și când ajunge, coboară pentru câteva minute, revine însoțită de un bărbat pentru a continua cursa spre aeroport, pentru ca, la un moment dat, ajungând pe o stradă mai întunecoasă, taximetristul să simtă în gât ascuțișul amenințător al unui cuțit. Jefuit, bătut și speriat, șoferul își revine cu greu din cumplita încercare și se grăbește să anunțe prin stație tot ce i s-a întâmplat, cerând spijinul colegilor. Nimeni însă nu se grăbește să-i sară în ajutor. Taximetristul nostru pățește exact
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Cu talent, răbdare și multă pricepere, jurnalistul va reuși să iasă cu bine din orice încercare. Surse evazive și ostile David Randall (1998, pp. 76-79) abordează această situație și oferă mai multe sfaturi tânărului ziarist: Fiți insistenți. Nu vă dați bătuți niciodată. La început, oamenii (cu excepția politicienilor) se codesc mult până să accepte interviul. Motivele sunt mai puțin importante: jenă, vinovăție, teamă, lipsă de chef etc. Nu de puține ori, se întâmplă ca interlocutorul să dorească, prin refuzul său de moment
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
s-o Încerc. Nu pot să nu țin cont de importanța acestui fapt. Dacă am avut dubii În legătură cu decizia mea, dacă m-am gândit uneori să mă Întorc, să fug Înapoi la părinți și la Clinică și să mă dau bătut, ceea ce m-a oprit a fost extazul privat dintre picioarele mele. Știam că mi-ar fi fost luat. Nu vreau să supraestimez latura sexuală. Dar pentru mine a fost o forță importantă, În special la paisprezece ani, când ai nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
seara asta. Culoarea începea ușor să-i revină în obraji. Credea că recăpăta controlul. Răspunsul era destul de bun. Într-adevăr... dat fiind că nu am fost în văzul lumii mai toată ziua, mulți ar fi presupus că m-am lăsat bătut și că am rămas acasă, renunțând la luptă. Unii așa au făcut, zise el. Au plecat, văzând că nu te găsesc. Unii, într-adevăr, așa au făcut. Alții, au rămas. Și totuși... ceva nu se potrivea. Cuvintele sale se potriveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se clintească deloc. De fapt, părea să nu pară conștient că timpul trecea. Secundele parcă fugeau pe lângă mine, minutele se scurgeau amețitor de repede, iar eu începeam să mă simt din ce în ce mai prost, literalmente. Când eram gata să mă dau bătut, o șoaptă se auzi lângă urechea mea dreaptă: Vladimir! Prea concentrat ca să-mi dau seama ce fac, m-am luat după acea șoaptă ce aparținea vântului, probabil, căci nu era nimeni în spatele meu, și i-am dat nume celui din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe obraz, nevenindu-i să creadă că aici ni se despart drumurile. Ceva îmi spune că asta nu e ultima oară când ne vom vedea, prietene! I-am pus mâna pe umăr și i-am urat "drum bun" și "cale bătută". Din toate părțile veneau cei chemați de el. Unii mai aveau doi pași, alții abia coborau de la etajul unu. Mulțumesc! Du-te acum! Am fugit către primul punct de acces în subteran și l-am lăsat acolo, în fața ușilor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zid compact de oameni. Procesiunea solemnă, care adună în jurul Marelui Altar al Păcii preoții, magistrații Cetății și poporul, este pe punctul să înceapă. — Să ne grăbim, spune Nero scurt. Distanța până la ziduri nu e mare, dar pare imposibil de stră bătut. Unii îl recunosc pe fiul adoptiv al împăratului. O șoaptă ca un val străbate primele rânduri. Câteva saluturi răsună ici și colo, mulți încearcă să le facă loc. După câțiva metri sunt nevoiți să se oprească. Trece un grup de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi răspund eu în cele din urmă, e bine. ― Ce mai e nou? spune mama, care mereu încheie conversația așa. ― Nimic, mamă, repet eu replica mea obișnuită. Te sun săptămâna viitoare. ― Bine, și bravo cu regimul. Să nu te dai bătută. Închid telefonul și-mi scot poza din geantă. Având grijă ca Sophie și Lisa să n-o vadă, fac ceaiul pentru toate trei, după care mă duc sus să mă întind în pat. Mă tot uit la poză, pentru foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unul la care nici nu vreau să mă gândesc, unul de care sper să reușesc să uit. Nu merge, cu cât încerc mai tare să nu mă mai gândesc la asta, cu atât mă gândesc mai mult. Bine, mă dau bătută. Noaptea trecută am fost la Mondrian Hotel: un imens refugiu minimalist de marcă de pe Sunset Boulevard. E un loc pe care Brad a insistat să-l văd, deși eu nu prea mă dau în vânt după locuri închise, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
manevrezi chestia asta nenorocită? Lauren îmi explică și fac așa cum îmi spune: apăs butoanele de care îmi spune ea. ― Alo? ― Tot eu sunt, spune Lauren. ― Rahat. Stai așa, să mai încerc. ― Alo? ― Nu, tot eu sunt. ― Of, eu mă dau bătută. E probabil cineva foarte plictisitor, pentru Brad. O să-l ignor, tu continuă să-mi spui ce s-a mai întâmplat. Și Lauren face întocmai. Ce n-ar avea cum să știe Jemmima este că persoana care încearcă să sune este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]