871 matches
-
de două ceasuri la Cosmic Diner odată încheiat, am hotărât să îmi însoțesc nepotul înapoi la magazin și să-mi împlinesc dorința chiar în după-amiaza aceea. Am plătit la casă, apoi m-am întors la masă și am lăsat un bacșiș de douăzeci de dolari pentru Marina. Era o sumă absurd de mare - aproape de două ori cât masa însăși - dar nu-mi păsa. Doamna inimii mele mi-a adresat un superb zâmbet de mulțumire, iar vederea încântării ei mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv). După recenta închipuire a tăvălelii noastre din miez de noapte, eram ceva mai reținut față de ea decât de obicei, dar rămăsese chestiunea bacșișului revoltător de mare pe care i-l lăsasem ultima dată când fusesem aici și ne-a luat comanda toată numai zâmbete, știind (cred) că îmi cucerise inima pentru totdeauna. Nu-mi aduc aminte o vorbă din ce ne-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Da. Pentru nevastă-ta. Ce-i rău în asta? Marina mă servește în fiecare zi la prânz. E o fată foarte drăguță și am vrut să-mi arăt recunoștința. Îi las și bacașișuri când achit nota, nu? Consideră colierul un bacșiș mai gras. — Nu e bine. Cu femeile măritate nu te joci. Nu mă joc. Doar i-am făcut un cadou, atâta tot. Sunt destul de bătrân ca să-i fiu tată. — Da’ o sculă ai, nu? Și coaie mai ai, nu? — Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Multe dintre aceste cuvinte au intrat în mod firesc în limbajul curent datorită relațiilor politice și administrative curente în acele vremuri și au dispărut în bună măsură, la fel de firesc, atunci cînd aceste relații au încetat și ele. Lefegiii au plecat, bacșișul a rămas... Dincolo de aceste detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Primar Robescu, domnul director al Teatrului Național, Petre Grădișteanu, Palatul, Prefectul Poliției, Caton Lecca, directorii de la celelalte ziare, chiar de la cele cu care aveau război. Nicu făcea comisioane la Universul, pentru cinci lei pe lună, încasați la fiecare întâi, plus bacșișurile, pe lângă leafa lui obișnuită, de comisionar. Avea de dus mai ales pachete cu tot soiul de lucrușoare care se vindeau chiar aici, îngrămădite claie peste grămadă jos, la administrație, și sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rupt de oboseală, umblase pe jos toată ziua, prin zăpadă, vizitiul nu-l lăsase să se suie în tramvaiul cu cai fără să plătească bilet, iar el nu voia să-și risipească averea din buzunar - zece bănuți, adunați numai din bacșișuri. Dar relatarea ciocnirii cu picioarele străinului îl înviora. Simțea că și el a devenit dintr-odată un om important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru care poveștile comisionarului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
probabil tatăl. Se mai împlinise parcă, dar capul încadrat de părul negru acoperit cu o glugă de catifea și mătase era același. Singura birjă - ca de-obicei, pe ploaie, nu găsești nici una - a venit la el, fiindcă era renumit pentru bacșișuri. Le-a lăsat-o lor, înclinându-se politicos și într-o clipă au fost sus. Tatăl a mulțumit cu simplitate, iar fata a dispărut imediat sub coviltir. I-a fost rușine să-i mai rețină. Nici de data asta n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în zilele de lucru și nu-i era permis să-l aprindă. Atunci dă-mi voie măcar la latrină, că p-asta n-o ncălzești, spuse Fane și începu să danseze de pe un picior pe altul strângându-și coapsele zdravene. Bacșișul nu poate să lipsească, dacă-i îndeplinești cuiva o cerere atât de urgentă, așa că băiatul îi dădu voie să intre: — Înainte și la stânga și iar înainte! Îți foarte mulțumesc, Jeane! Când se întoarse, după două minute, Fane avea un aer
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iasă din ea afară și să fugă într-un tunel de cârtiță unde el n-o mai poate ajunge. * Când reveni acasă, după serviciul care fusese obositor, cinci comisiuni și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea pe-o frecătoare cu niște șerpi ondulați, care-ți gâdilau palmele dacă-i mângâiai, dar îți făceau bătături dacă spălai cum trebuie. Mama a pus cămășile și batistele la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse el În englezește stewardului-șef. Individul fusese chelner În Londra și casierul nu rostea niciodată În franceză un cuvânt mai mult decât era necesar. — Evreul ăla, spuse el, ți-a lăsat un bacșiș ca lumea? — Ce crezi? Șase franci. — I-a fost rău? — Nu. Bătrânului cu mustață - lui i-a fost rău tot timpul. Și vreau zece franci - am câștigat pariul. Era englez. — Lasă-mă. Puteai să-i tai accentul cu cuțitul. — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de unul singur. Ura de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu un gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar Myatt cunoștea prea bine ruta pentru a se lăsa păcălit. Grupul, ghici el după aerul acela de hărțuiți cultural, aparținea vagonului de dormit pentru Atena. Când dublă bacșișul, conductorul cedă și lipi pe geamul compartimentului o etichetă cu „Rezervat“. Cu un suspin de ușurare, Myatt se văzu singur. Privi fețele care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva În mintea lui, auzea Întotdeauna vocea fetei spunând: „Te iubesc“. Ce glumă bună, se gândi el. Ce glumă bună. Își consultă ceasul. De-acum nu mai urma nici o oprire timp de șapte ore și el Îi dăduse conductorului un bacșiș. Se Întrebă dacă nu cumva se obișnuiseră cu genul acesta de lucruri pe trenurile care mergeau pe rute lungi. Când era mai tânăr, citea povestiri despre mesageri regali seduși de contese frumoase, care călătoreau singure, și se Întreba dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Norocel să ne cînte? a fost întrebat taică-su. Cît dați? Păi, să zicem două sute? Două sute de lei erau cîștigate cu spoitul lingurilor în trei zile. Două sute cincizeci, glumește tatăl talentatului copil. Fie cum spui. Norocel a venit plin de bacșișuri și de atunci era invitat pe la petreceri. Întîi ca o curiozitate, dar mai tîrziu ca maestru. Ceva nu-l mulțumea pe băiat și tot se ruga la taică-su: Tata, n-o să meargă fără o formație... Păi, fă una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl Întrebă Rowe. Din loc În loc, se vedeau săgeți care indicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi scos din poliția metropolitană, după cîțiva ani de serviciu. Nici măcar o pensie nu i-au dat, așa că la primul prilej ce i s-a ivit s-a transferat la poliția districtuală. Fiind om cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din pariurile hipice. Din păcate, viața la țară nu prea are cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din partea locului și făcea studii de turism; avea nouăsprezece ani. În momentul În care o penetră, ea Își contractă vaginul - Bruno avu parte de cel puțin trei minute de fericire totală. Plecând, o sărută pe gură, insistă să accepte un bacșiș - Îi rămâneau trei sute de franci, bani gheață. Săptămâna următoare, se hotărî să arate textele unui coleg - un profesor de literatură de vreo cincizeci de ani, marxist, foarte rafinat, cu reputație de homosexual. Fajardie fu plăcut surprins. „O influență a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreo câteva minute. În timpul Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată, pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le dădu un bacșiș bun celor doi gropari - bănuia că așa se obișnuiește. Îi rămânea un sfert de oră ca să prindă trenul; Bruno se hotărî să plece odată cu el. Se despărțiră pe peronul gării din Nisa. Nu știau Încă, dar nu aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fie! O pană de curent ne-a retezat brutal romanța, iar când am refăcut conexiunea, Mya benchetuia deja de zor pe un alt server culinar, iar contul meu fusese golit, de parcă toți ospătarii din lume și-ar fi tras un bacșiș generos. Despre Jeanne din Lyon n-am să vorbesc prea mult; s-a dovedit că, de fapt, o chema Jean, nu era licențiată În pictura flamandă, așa cum pretindea, ci lucra ca bodyguard Într-o librărie. Relația cu misterioasa Amanda, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi sigur o să știm și singuri, că doar suntem părinții lor. Ei, uite că Otti al meu s‑a‑nveselit iar, bravo! El îi spune să toarne în pahare, dar nu așa cu zgârcenie ca ultima dată, la urma urmei bacșișurile sunt bune, deși, în fond, umilitoare. Dar situația s‑a schimbat și incompetența e în frunte. Băutura te face să uiți și e bună pentru sucurile gastrice, că tot nu poți să pui prea des carne pe masă. Consolat, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
duci la culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și arată ca un colet uman neînsuflețit. Cum or să mai râdă cândva el și Sophie de chestiile astea! Dar acum încă nu. Mai târziu. În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ăștia trăiau foarte tare filmul, când a Început să-i Împuște pe toți ș.a.m.d. După ce-i preveniserăm astfel pe șoferi, venise momentul să le dăm drumul. Provocându-i la o nouă cursă contra cronometru, cu promisiunea unui alt bacșiș. Deja șofau a lehamite. Ajunși În centru, În spatele teatrului (evident!), ne-am așteptat unii pe alții, niște copii ai străzii, convocați de Sorin, ne așteptau și ei. Când am coborât, toți deodată, au Început să aplaude. Noi ne-am Înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
brațele Corneliei Matei sau Matei Cornelia, Custodele, e timpul să devină bărbat, să se nască ! Ridică ziarul, lasă iar ziarul să cadă. „Îl cunoști pe Gigi, frate-miu, doctorul ?“, se aude vocea Luminiței. „Acum, și pentru un zâmbet, doctorul primește bacșiș. Nu se mai dau țigări sau băuturi, ci carne, brânză. Auzi, mâncare !“ Somnambulul nu mai aude, doborât de arșița care dogorește planșetele, ferestrele, tranzistoarele, dulapurile. Lotomanul calculează unghiurile conductei, Vera primește din mâna osoasă a lui Caropol tema proiectului de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]