943 matches
-
sfert, deja. De jos, din stradă, urcau sunete și zgomote nedeslușite, de parcă între lumea de afară și cea dinăuntru s-ar fi interpus un filtru de pâslă. Și ieri plouase, și alaltăieri, așa că-n aer plutea o atmosferă de lacustră bacoviană. Dacă ar fi fost mai frig, ar fi putut să ningă frumos și din belșug, ca-n iernile copilăriei, așa însă, era mai mare jalea... Cu toate că nu era obligat să iasă din casă și să înfrunte vremea urâtă de-afară
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică, textul se videază la un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să joace... eternitatea. Observam că decorul bacovian se ridică la nivel de spectacol. În poezia Goliatului dezolării înseși obiectele ajung să facă parte dintr-un spectacol ratat. Ele sunt (nu imagini, ci) "simboluri ale Totului", cum s-ar exprima Claudel. Ori, și mai mult, "figuri ale eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
numele său e mai „frumos“, ceea ce ar trebui să ne arate că există o netă separație între el și mlaștina în care e silit să înoate. Participă la înmormântări (se moare mult în romanul Gabrielei Gavril, dar rareori violent), uneori, bacovian, se înscrie în cortegii aleatorii, chefuind cu îndoliații ca și cum ar fi de-ai lor. Disprețuiește viața literară, pe care o cultivă totuși cu masochism. Artiștii menționați sunt, mai întotdeauna, unii tineri, chiar foarte tineri și, fără excepție, impostori. Se lasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ei, pricinuite de asuprirea, de prigoana, de nedreptățile și abuzurile pe care familia le suferă din partea comuniștilor, trece „ca o părere” - vorba lui Mihail Sadoveanu - și vine adolescența, la fel de zbuciumată, consemnată în capitolul al cărui titlu răstălmăcește un faimos vers bacovian : Liceu, paradis al tinereții mele. Mai puțin convingătoare sunt paginile de jurnalistică în care autorul, el însuși angajat politic, comentează actualitatea politică a țării. Nu că nu ar fi adevărat ce spune, dar în economia cărții aș fi preferat ca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
s-a descurcat cu greu În casele de danie din Botoșani. Patru ani mai târziu, a dat peste ea febra tifoidă și a Închis ochii la 12 octombrie 1873, când abia Împlinise 35 de ani. În acea toamna cu ploi bacoviene, copilăria lui Grigore Antipa și a lui Nicolai Leon s-a frânt. Nicu a fost dat la « pensionul » lui Mărgineanu pentru clasele gimnaziale, iar Grigore, Încă crud (nu avea nici șase ani Împliniți), a rămas pe lângă casa lui Moșu Panaite
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
cum îmi citește silabisit, cam cum proceda în alte vremuri vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din creația bacoviană: "Frumoase rame la tablouri". Pe drept cuvânt îl privesc aiurit, ridic din umeri, îi dau de înțeles că nu înțeleg foarte exact cum funcționează axa selecției și cealaltă, pe care am uitat cum o cheamă, din prea bine cunoscuta schemă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sunt acolo tot felul de descrieri de garnizoane și altele asemenea, tot felul de lucruri din care poți să vezi că nu e vorba un târg mic, mic. S.A.: Da. Există o lume muncitorească, chiar lumpen proletară, deci în târgul bacovian trebuie să fie și puțină industrie, ceva. Ni se va reproșa că nu înțelegem simbolismul lui Bacovia XE "Bacovia, George" și că-l citim literal. Dar ținem amândoi la pluralitatea interpretărilor și codurilor... M.I.: Așa este. Să-l citim deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
din trăsnet; Premiul pentru poezie al revistei "Convorbiri literare" (2005); Marele premiu pentru poezie la Festivalul de literatură româno-canadian "Ronald Gasparic", Iași, 2008; Premiul Uniunii Scriitorilor filiala Bacău (2009), pentru volumul Variațiunile Goldberg; Premiul de Excelență la Festivalul literar "Toamna bacoviană" (2012); Premiul USR-filiala Bacău (2013), pentru volumul Născuți din pânda timpului (dialoguri elective). Au scris despre cărțile sale (selectiv): Gheorghe Grigurcu, Cezar Ivănescu, Ioan Holban, Emil Iordache, Gellu Dorian, George Vulturescu, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Prelipceanu, Nichita Danilov, George Bădărău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
moderată și Ironia ontologică a lui Mihai Ursachi, între ironia "mică" și ironia "mare", între ironia uneori acidă, iese la iveală un umor roz cu tendințe spre negru. Poetul Calistrat Costin râde de râsul altora, cu un fel de râs bacovian. Bacovia, se știe, este considerat un bufon genial (Nicolae Manolescu). Pe urmele lui, calcă apăsat, teribilist și grav, Calistrat Costin care se ocupă, cum se înțelege, cu problemele umorului. În doze mici sau mari, stilizate cu mare talent, ni se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu cealaltă poezie de tip post-modern a lui Sorescu. E un poet pe care-l simți că descinde din Eminescu, este paternitatea lui spirituală, în fond, cea mai profundă, care trece prin teritoriul Bacovia și stă destul de mult. E un bacovian în sensul plin al cuvântului, dar un bacovian tot timpul revoltat, nu resemnat. I-a părăsit pe acești poeți și descopăr acum cu uimire că el este un poet mistic, un poet al morții. Cred că nimeni n-a mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Sorescu. E un poet pe care-l simți că descinde din Eminescu, este paternitatea lui spirituală, în fond, cea mai profundă, care trece prin teritoriul Bacovia și stă destul de mult. E un bacovian în sensul plin al cuvântului, dar un bacovian tot timpul revoltat, nu resemnat. I-a părăsit pe acești poeți și descopăr acum cu uimire că el este un poet mistic, un poet al morții. Cred că nimeni n-a mai scris în literatura română atâtea poezii despre moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache etc. Excelentă comunicare cu poezia mea au și poeții: Ioan Moldovan, Viorel Mureșan, Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Claudiu Komartin, George Vulturescu, Vasile Dan. Tuturor le transmit și acum gratitudinea mea. Al. Cistelecan spune că ești bacovian. Îl crezi? Să îl credem? Îl cred pe Cis. Subietul liric bacovian e cu totul depotențat. În poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeții: Ioan Moldovan, Viorel Mureșan, Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Claudiu Komartin, George Vulturescu, Vasile Dan. Tuturor le transmit și acum gratitudinea mea. Al. Cistelecan spune că ești bacovian. Îl crezi? Să îl credem? Îl cred pe Cis. Subietul liric bacovian e cu totul depotențat. În poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce acceptă fără nici o ripostă. În imaginarul meu există nuclee ce nu acceptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile unor literatori pe care-i știam cu etica nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion Mircea, Dinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secundare, virgulele sau parantezele, oboseala care te cuprinde citindu-mă. Poeziile în schimb sunt foarte scurte, versurile la fel, multe rime interioare sau abundența metaforelor. Majoritatea tipic germane. La fel însă și în germană am foarte multe elemente argheziene sau bacoviene ba chiar și tendințe blagiene și bolintiniene...! Folosesc nolens volens o limbă română "conservată". Unii ar putea spune: rămasă în urmă, neevoluată! Visele tale sunt în română sau în germană? Cine știe cum funcționează subconștientul unui trilingv nativ, știe că acela nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
BACOVIANĂ Amarnică treabă, octombrie dus Pe gânduri mă poartă-n lumină, Un lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
ale geometriei. Atunci am înțeles că există o poezie a matematicii, după cum, studentă fiind, am descoperit cu încântare similitudini uimitoare între geometrie și poezie. Prima întâlnire se pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Musca-n lapte’’! VIAGRA, NEGOCIERE FINALĂ Moșul: -Domnișoară, cinci pastile! Moartea: Mai ai....zero zile! -Bine, scumpo! Mai...reduc: ,, Încă două și mă...duc!’’ REȚETĂ PRESCURTATĂ Amesteci trei parcuri triste C o ploaie diluviană, Presari versuri simboliste, Și-i...,,Ploaie bacoviană’’! DECLARAREA AVERILOR Nu votez această lege! Sper că mă veți înțelege: Într-o țară fără...hoți, Aș fi jalnic! Ca voi toți! INVENTATOAREA Ești marea inventatoare De terne metafore; Vei ajunge...scriitoare, Când le-aprinzi! Să scapere! FLUTURAȘUL O mângâie
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
inel; ca o sfântă alianță sau o sfântă cununie să bem numai apă vie în credință și speranță, iar Iubirea ce ne-adună, de la munte pân’ la mare să facă din fiecare o garoafă-ntr-o cunună. 15. Moment aparent bacovian Totul are un sfârșit inopinat. Nu mai trimit in lume nicio vorbă, botezuri pe furiș, înmormântări c-o ciorbă, un fel de cântăreț și-un preot mascat. Poate, peste ani, aici va fi o cișmea, o masă rotundă, o cană
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității și a agresivității celor din jur, dovedindu-se maturizat prea de timpuriu. Pare că se insinuează un „complex bacovian” în prozele lui Rareș Tiron, în sensul tratat de mine în cartea despre George Bacovia: într o vreme când tinerețea ar trebui să se orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia, cît și Minulescu exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gogh. Faptul a fost interpretat de către Simion Mioc și Elena Zaharia-Filipaș ca o apropiere inedită a lui Bacovia de estetica expresionistă, al cărei „precursor” a fost pictorul olandez. În felul acesta, Vinea devine el însuși un precursor al interpretării poeziei bacoviene în cheie expresionistă, detronîndu-l pe Oscar Walter Cizek (citat de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]