KorAP: Find »[drukola/base=bagaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...499 >

12,453 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

spuse domnul Peters. Nu e treaba noastră ce face această tânără doamnă. Mai ia o bomboană de mentă. E din cauza stomacului, Îi explică el lui Coral. Suferă de indigestie. — Tânăra doamnă! Nu mai spune! E o târfă! Coral Își trăsese bagajul de sub banchetă, dar acum Îl lăsă să cadă iarăși cu fermitate peste degetele piciorului domnului Peters. Își puse mâinile În șolduri și o Înfruntă pe femeie, simțindu-se foarte matură și Încrezătoare În sine, pentru că natura scandalului i-o aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu-i tulbură nici o secundă oglinda minții. Continuă să-i vorbească, tot cu blândețe, despre sănătatea ei, fără s-o privească În ochi. Se gândește la cu totul altceva, Își dădu ea seama și se aplecă nerăbdătoare să-și ia bagajul, vrând să-l părăsească. El Îi zădărnici intenția cu un flux de instrucțiuni despre sedative, sucuri de fructe și haine călduroase. În străfunduri, tânăra Își dădu seama de o schimbare În atitudinea lui. Ieri căutase singurătatea, acum se agăța de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
voiați să spuneți când ați zis „adevărata mea ocupație“? Întrebă ea. — Când am spus eu așa ceva? Întrebă el surprins. — Ieri, când am leșinat. — Visam. Am o singură Îndeletnicire. El nu mai spuse nimic și, după un moment, ea Își culese bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o confesiune care Îl Înspăimântase, pentru că nu fusese Întotdeauna așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o slujbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a fost bună și nici nu s-a prins, a spus ceva despre „Sobe și Satâre“. Dar a existat totuși un moment critic, se gândi Josef, privind afară, la zăpada care se așeza, În troiene, atunci când doctorul a remarcat că bagajul lui fusese mișcat de la loc. Aveam degetul pe sfoară. Dacă ar fi Încercat să cheme conductorul, l-aș fi Împușcat În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din ei Îi alungă pe țărani de pe șine, dar aceștia se adunară iar pe ele douăzeci de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
coloanele lungi aranjându-se singure pe sticla geamului, peste care trupurile transparente ale funcționarilor vamali și ale conductorilor trecuseră neobservate. Brusc, cineva ceru să-i vadă pașaportul, și apoi scrumul trabucului căzu și el se Întoarse În compartimentul lui ca să deschidă bagajul. Coral nu era acolo, dar presupuse că se afla la toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el. Doamna nu-i aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
neobservate. Brusc, cineva ceru să-i vadă pașaportul, și apoi scrumul trabucului căzu și el se Întoarse În compartimentul lui ca să deschidă bagajul. Coral nu era acolo, dar presupuse că se afla la toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el. Doamna nu-i aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă În colțul lui și Închise ochii, ca să evalueze mai bine afacerile domnului Eckman, dar când trenul părăsea Subotica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
el. — Oh, ba da! spuse Janet Pardoe. S-a dat jos din tren la Subotica. Știu despre cine vorbiți. Ați cinat cu ea noaptea trecută. Îi zâmbi: E iubita dumneavoastră, nu-i așa? — Vreți să spuneți că a coborât cu bagajul? — O, nu! Nu avea nimic cu ea. Am văzut-o traversând spre gară cu un om de la vameși. Drăguțică, nu? Dansatoare-n cor? Întrebă ea cu interes politicos, dar Myatt Îi aprecie tonul drept critică, nu atât la adresa fetei, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să aibă nimic de făcut și nici la ce să se gândească. Ușa rotativă Începu să se Învârtească și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Lives, iahtul lor de aproape patruzeci și șase de metri lungime). Și mai celebră decât Barbados este mica pistă din Mustique: jurămintele matrimoniale par să fie uitate de o tânără mireasă de Îndată ce s-a apropiat de caruselul din bambus pentru bagaje de pe aeroport. De obicei, asta se Întâmplă pentru că Mick Jagger tocmai a invitat-o la cină, lucru care pare să aibă loc imediat după aterizarea unui avion În care se află o tânără căsătorită de curând. Caracteristicile socio-demografice ale stațiunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
zi dimineața, după ce luaserăm cu o seară Înainte o cină delicioasă la Brasserie Vaginaud și făcuserăm o plimbare la miezul nopții de-a lungul fluviului, În fața hotelului Bristol erau două mașini, care ne așteptau pe mine și pe Hunter, cu bagajele noastre deja puse la locul lor. Hunter pleca la Frankfurt, apoi În Danemarca și, de acolo, la New York. Eu plecam la Moscova de pe un alt aeroport decât el și apoi mă Întorceam la New York. Săptămâna noastră minunată la Paris se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Săptămâna noastră minunată la Paris se Încheiase, dar nu mă simțeam tristă, chiar dacă nu aveam să-l văd pe Hunter timp de două săptămâni. De fapt, mă simțeam refăcută. Căsnicia era un paradis. Când m-am dus să verific dacă bagajele fiecăruia erau În mașina care trebuia, m-am simțit protejată În fața durerii iminentei noastre despărțiri de o pătură de iubire și alintări. — Cred că ai totul În mașină, iubitule, am spus, privind În portbagaj la cele două bătrâne valize Globetrotter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe hamal, poți să scoți geanta asta de aici? Oui, răspunse, Începând să ridice geanta ca să o scoată din mașină. În timp ce făcea asta, o etichetă de bagaje alunecă dintr-o parte a genții. Pe ea scria SOPHIA D’ARLAN. Am rămas Înmărmurită. —Hunter - am Început să spun În timp ce mă Întorceam să mă uit la el, dar m-am oprit. Sophia era acolo, pășind spre mine, făcându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un munte de halate din prosop și papuci asortați care să mărească efectul. Când Hunter mă anunțase, cu doar câteva zile Înainte de Crăciun, că unul dintre partenerii săi Îi oferise o cabană de schi În Megève pe perioada sărbătorilor, făcusem bagajele Într-o clipită. Megève, cel mai bizar orășel din Alpi, face Aspenul să pară doar un mall din America. Are străzi Întortocheate pavate cu piatră, patiserii Îmbietoare, buticuri Încântătoare și o piață a bisericii imaculată. Călătoria noastră fusese epuizantă - luaserăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor ca pe un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă au atins țărmul visat și ce bagaje poartă cu ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bani. Cum vreți, mama... Hai să urc și eu. Pa! Te sărut! Drum bun, Letiția! îi urează mama, îmbrățișînd-o. Fata o strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de ales între cel ce-o copleșește cu atenții și cel ce se sacrifică pe altarul chirurgiei. Ba nu mai aștept deloc! hotărăște Mihai uitîndu-se la ceas. Dacă vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de salut și se întoarce spre sala de așteptare, în timp ce Mihai încearcă să răzbată prin urma lăsată de Radu de-a curmezișul sulurilor de zăpadă. *** Cînd soneria se aude pentru a treia oară, prelung, Paula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sîntem la adăpost. De ce n-ai tras mașina lîngă ușă? întrebă o voce. Nu pot răspunde șoferul -, sînt niște borne de beton, care opresc accesul mașinilor, nu se văd, că-s sub zăpadă. Cine vrea, poate să-și ia din bagaje. Călătorii fug prin zăpadă în direcția clădirii aflată în întuneric, înșirîndu-se lîngă ferestre, lovind cu palmele, făcînd larmă, doar-doar le va deschide cineva. Cîțiva se opresc lîngă obloanele ridicate la burta cusei și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și ia din bagaje. Călătorii fug prin zăpadă în direcția clădirii aflată în întuneric, înșirîndu-se lîngă ferestre, lovind cu palmele, făcînd larmă, doar-doar le va deschide cineva. Cîțiva se opresc lîngă obloanele ridicate la burta cusei și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa, lasă apoi obloanele în jos, închizîndu-le și se îndreaptă spre restaurant, oprindu-se o clipă în fața lui Dorin, care stă în mijlocul șoselei: Nu mergi? Poate trece vreun camion, sau... Cine se mai încumetă pe vremea asta?! Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
simte pe jos, pe lîngă pantofii ei, cît mai ales de romul băut, coborît deodată în pulpe și în tendoanele de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva?! Parcă aș fi intrat într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu voia să plece; era însă sub vîrsta la care copiii sînt întrebați cu cine preferă să rămînă putea s-o obțină prin lege. Maria, doctoriță în plină afirmare, voia și ea să se despartă, începuse deja să-și facă bagajul. Seara, Theo a venit la ea în cameră: Ascultă, Maria, i-a spus încet, pe nume, cum n-o făcuse decît o dată, în seara de intimitate, din urmă cu unsprezece ani mulți au fost reabilitați acum, mulți au fost dați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]