975 matches
-
s-a zis că trebuie să fie pe aici spioni, iar spionii nu pot fi decât tocmai țăranii care, în ciuda poruncilor strașnice, se vâră mereu prin zona frontului. Așa au pus mâna azi-noapte pe trei și i-au adus între baionete la Făget. Generalul e atât de mânios, că a poruncit să-i spânzure pe toți trei, ca să dea o pildă strașnică. Mâine are să-i judece Curtea Marțială, și dacă generalul cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brusc locotenentul. ― Dincolo, șopti primarul, înțelegînd. Sunt doisprezece... O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, săracii, și nici unul n-are să scape după cât e de înfocat căpitanul... Bologa urmări privirea primarului și, în fața unui hambar de piatră, văzu o santinelă cu baioneta la armă. ― Acolo? mormăi el, mai stins. Primarul dădu din cap. Pe urmă, cu glas care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate că s-o fi sculat domnul general... Apostol porni mașinal după primarul satului. Groparul se ținea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de plecare și sublocotenentul începu îndată să se tocmească cu un sergent și să-i arate pentru ce trebuie să-i cedeze o căruță până la Făget... Sergentul fusese odinioară în bateria lui Bologa și, văzând pe fostul său comandant între baionete, se zăpăci, nu înțelese deloc lămuririle sublocotenentului și bolborosi: ― Noi, mă rog cu supunere... ordinul, mă rog cu supunere... Sublocotenentul se înfurie și îl luă la înjurături pentru că "nu se poate să fie un sergent așa de prost și să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi se apropiară de braniștea cu spânzurații. Apostol nu voia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să înțeleagă și sublocotenentul cum stau lucrurile, ca și cum ar fi fost în fața unui judecător de care atârna soarta lui. 3 Cam în același loc unde aseară stătuse de vorbă cu pretorul și cu primarul, Apostol Bologa, între patru soldați cu baioneta la armă, aștepta acuma întoarcerea sublocotenentului care intrase să anunțe sosirea prizonierului. În fundul ogrăzii aceleași două automobile și parcul de motociclete, lângă hambarul cu arestații, parcă aceeași santinelă, în coridor și înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel, și oamenii, din ogradă, din ferestre și chiar din uliță, se opriseră în loc, uitîndu-se la ofițerul între baionete, cu hainele murdare și rupte, cu fața tăbăcită de osteneală și de emoții... Apostol simțea toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu să bolborosească: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o apărare împotriva rușinii grele ce-i moleșea întreaga
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acolo ofițerul, dar în orice caz nu l-am văzut prea mult timp: a leșinat imediat și a trebuit să fie dus la Cafă Jacques. Individul acesta, care își dădea atâta importanță, nu trebuise niciodată să se apropie de o baionetă, mai puțin în armurerie, și totuși! Se vedea cât e de plin de el în uniforma călcată impecabil, croită parcă pentru un manechin de la casa de modă Poiret. Războiul îl făcea lângă o sobă de fontă, așezat într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eu, care auzisem de la tata (care luptase pe acolo) că Ion Antonescu i-a trimis pe țigani la Bug, și eu, care citisem romanul Satra a lui Zaharia Stancu, căscam ochii și nu înțelegeam nimic. Când m-au împins cu baionetele ,,moldovenii noștri” și ne-au dus cu escortă până după podul de la Tighina (șoseaua spre Odesa) am priceput ce a însemnat războiul transnistrean care s-a declanșat atunci, de cine-i purtat de fapt, sub ochii mei, l-am filmat
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
consider Transnistria românească o altă țară. Dar tot așa am considerat-o, pentru că și acest ținut e „o țară” dar mult prea săracă, mult prea neînsemnată și îndelung comunizată. Smirnov nu mai e la putere azi, iar negustorii moldoveni vând baionete și alte obiecte militare (binocluri, cuțite, căciuli, pufoaice) prin multe puncte comerciale din România. Snegur, întrebat de ce a semnat acordul dictat de Kremlin, a răspuns că ,,cel mai important e că nu mai este RĂZBOI între frați.” Ce-am simțit
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al patriei? Și-acum, poftim! El, care luptase pe mare, pe uscat, prin mlaștini, prin foc, prin glonț, prin baionete, se găsea deodată singur-singurel în fața unui front de sute de femei desfășurat pe zeci de aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru pisici... A rămas neînduplecat... Se întunecase afară. Dispărea în salturile acelea de-o stângăcie de vis răutăcios... L-am găsit lângă gară, odihnindu-se pe postamentul unei statui reprezentând un soldat care, într-o mână, ținea o pușcă cu baionetă, cu cealaltă ocrotindu-și burta sfâșiată de gloanțele inamice... Acum se rușina de gestul lui cam intempestiv... Și tot brusc, amândoi, au alergat pe peron, s-au suit în primul tren ce-a oprit... și au plecat... Anul trecut, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu înțelegea nici ce voia să spună cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
împrăștiat și ne-am regăsit câteva săptămâni mai târziu la procesul lui. Intrasem în clădire fără nici o autorizație, sau poate aveam autorizație, nu știam nimic. Lume nu era, tribunalul gol. L-am zărit pe Filerot în dreapta estradei judecătorului între două baionete, precedat însă de câțiva dezertori, al căror proces, fără avocați, a fost scurt. Noi însă, prin strădaniile fratelui lui Filerot, știam că el, Filerot, avea ca apărător un celebru avocat în care ne pusesem mari speranțe și ale cărui teze
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
strîns aeroplanul din lemn de plută și așteptîndu-se ca sergentul să-și scoată Mauser-ul și să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau muniția. Doi soldați făcură loc În jurul unei țărănci a cărei căruță o răsturnaseră. Cu baioneta În mînă, sergentul despică un sac de orez, Împrăștiindu-se la picioarele femeii. Aceasta tremura și plîngea cu o voce melodioasă, Înconjurată de șirurile de mașini Packard și Chrysler, cu pasagerii lor europeni Îmbrăcați În costume de bal. Oare Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Palace, fuseseră atacați de o divizie de trupe chineze comandată de un nepot al doamnei Ciang. Timp de cinci zile, japonezii au luptat din tranșeele care se umpleau cu apă pînă la piept, cînd venea fluxul, apoi au Înaintat cu baionetele nemișcate și i-au pus pe fugă pe chinezi. Șirul de mașini se mișca greoi prin punctul de control, purtînd grupuri de americani și europeni care Întîrziaseră deja la petrecerea de Crăciun. Yang trase Packard-ul aproape de barieră, fluierînd speriat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe care Îl aveau toți soldații japonezi. Atunci toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chinez membru al echipajului, Îmbrăcat În șort. Clătină din cap spre barca de pază japoneză care se apropia și Începu să lustruiască balustrada de alamă, În timp ce marinarii se urcară pe pasarelă și se Îndreptară repede spre punte. Purtînd puști cu baionete, alergară de-a lungul punții, căutîndu-i pe membrii americani ai echipajului. Urmată de a doua barcă de pază, șalupa se apropie de vasul Petrel. Urmă un schimb Încordat de replici cu tînărul ofițer britanic de pe punte, care le răspunse japonezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
colibele de bambus de pe șampane și scoțînd la iveală sute de chinezi care stăteau ghemuiți. Un batalion de marinari japonezi Înainta de-a lungul Bundului, părînd o armată care făcea figurație printre copacii ornamentali ai Grădinii Publice. Un pluton cu baionete la armă se Îndreptă În fugă spre treptele consulatului britanic, conduși de un ofițer cu un pistol Mauser. Uite mașina... trebuie să alergăm! Luîndu-i de mînă pe Jim și pe mama sa, tatăl lui Îi Împinse În stradă. Pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acasă... Cu o mînă la obrazul rănit, mama lui Jim trăgea cu cealaltă mînă de ușa din spate, blocată. Tancul se opri, Înainte de a face o a doua mișcare spre Lincoln. Marinari japonezi treceau printre mașini și ricșe, lovind cu baionetele În mulțime. Jim se cățără pe scaunul din față și deschise ușa șoferului. Sări În stradă și se strecură pe sub mînerele unei ricșe Încărcate cu saci de orez. Tancul se urni din loc, fumul țîșnind prin țevile de eșapament. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
meduză uriașă, scoasă din adîncuri de vasul de război scufundat. O rază de lumină aluncă de-a lungul cheiului, ca o ghiulea silențioasă. Jim se Întinse lîngă tatăl lui. Adunați deasupra lor, pe Bund, se aflau sute de soldați japonezi. Baionetele lor formau o palisadă de săbii care luceau În soare. 5 Fuga din spital — Mitsubishi... Zero-Sen... ah... Nakajima... ah... Jim era culcat pe tînărul soldat japonez rostind numele avioanelor care zburau deasupra spitalului. Cerul de deasupra Shanghai-ului era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
străbătu pasarela, Înconjurînd aripa clădirii. Ușa din spate a salonului era Închisă, dar cînd apăsă pe clanță, copiii chinezi se ascunseră În balconul lor. Un soldat japonez era pe acoperiș, strigînd În jos, În spațiul dintre aripile clădirii. Soldați cu baionete la armă alergau prin curtea spitalului, iar o motocicletă cu ataș intră pe poartă. Jim auzi zgomote de bocanci și puști izbite de scările de piatră precum și vocea unei călugărițe franceze, care protesta pe un ton ridicat. Se ghemui Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mintă pentru a apăra Marina Regală. I-am căutat peste tot pe mama și pe tata. Am avut de lucru, nu glumă. — Da, văd asta. Domnul Guerevici urmări un convoi de camioane trecînd repede pe lîngă ei. Soldați japonezi, cu baionete la armă, stăteau lîngă marginile remorcilor. În spatele lor, rezemîndu-și capetele unele pe umerii celorlalte, erau englezoaice cu copiii lor, Îngrămădiți peste valizele ieftine și pilotele kaki. Jim Își zise că erau familiile militarilor britanici capturați. — Băiete! Ia-ți bicicleta! Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai. Șinele circulare de fier răsunau sub bocancii soldaților, partitura victoriei lor asupra canonierelor britanice și americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu bănuia că acest băiat european, cu bicicleta lui strîmbă, era un dușman al poporului. Dacă s-ar fi apropiat de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Soldații de pe platforma căii ferate ședeau printre echipamentele de transmisiuni, umplîndu-și gurile cu orez și pește. Caporalul strigă spre camion și paznicul păși peste misionare și sări peste parapetul din spate. Își așeză pușca pe linia ferată și tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]