1,910 matches
-
iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat câte înjurături există în limba noastră. Țineam ușa de la balcon deschisă și ciuleam urechile. Dumnezeu, organele genitale ale femeii și diverse animale domestice pluteau prin aer, peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie mi s-a întâmplat la școală să fiu comparat cu unele animale domestice, de preferință cu boii, prin urmare știam că a trece drept bou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dezgoliți. Femeile acelea nu erau mame. Mamele n-au asemenea sâni, chiar dacă par să aibă. Mamele îți mângâie obrazul cu degete moi și îți dau sărutarea de noapte bună. Urcam scara încet, în dreapta mă sprijineam de perete și în stânga de balustradă. Etajul trei. Pauză, ca să-mi trag răsuflarea. „Când nu vor mușchii, trebuie să vrea plămânii”, spusese odată Pietro. La o săptămână după plimbarea cu Anna prin oraș, signor Giovanni m-a chemat de dimineață la el. Era intendent la pensione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
brațe două etaje. Adesea eram invidios pe oamenii care n-aveau boala cu nume de om. Ei puteau urca scara mergând pe mijlocul ei, dacă voiau, se mișcau leneș, iar dacă nu, se grăbeau. Nu trebuiau să se sprijine de balustradă sau de pereți și, dacă voiau, puneau numai vârful piciorului pe trepte. Tot ce voiau ei, voiau și picioarele lor. La mine era altfel. Dar pe tata nu eram niciodată invidios. Tații trebuie să aibă picioarele sănătoase, ca să-și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întreg orașul vor atârna steaguri, de orice stâlp și de orice lampă și pe multe clădiri vor apărea lozinci scrise pe pancarte. M-am așezat sus de tot, unde în mod obișnuit stă secretarul de partid al orașului și, pe deasupra balustradei, am privit strada. Vor veni dinspre stânga, exact cum îmi plăcea să-i văd. Uniforme curate, costume, port popular. Muncitorii se vor grupa pe fabrici, câțiva din ei vor reprezenta scurte scene din activitatea lor zilnică, pe mici vehicule vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
repetat întrebarea și eu nu i-am dat nici un răspuns. Era ca mai înainte: cuvintele nepotrivite mai bine le lași nespuse. Mergeam alături și, când am ajuns la pod, eu am trecut în dreapta, ca să pot urca treptele sprijinindu-mă de balustradă. Apoi am intrat într-un cartier unde casele erau scunde și aveau acoperișuri de țiglă roșie. În dosul intrărilor se aflau curți micuțe și străzile erau în parte nepietruite. „Alin?” „Da.” „Alin, povestește-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îi spun eu și dispar, în trupul meu se zvârcolește deja dorința de a-l vedea, stau ținându-mi respirația în fața ușii care se deschide întotdeauna imediat înaintea mea și care acum nu se mai deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dintr-odată nu mai știu nimic despre el, după ce multă vreme fusesem obișnuită să știu absolut totul, iar schimbarea aceasta este atât de radicală, atât de neașteptată, parcă tot sângele mi s-ar fi scurs din trup, mă reazem de balustradă, suspine seci îmi sfâșie gâtul, scâncetele unui câine părăsit, Udi, nu pleca, latru eu către strada pustie, întoarce-te la mine, nu pot trăi fără tine, Udi al meu, Udighi, întoarce-te. Exact aici stătusem și așteptasem răsăritul, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trezi de dimineață, ce să îi spun, cum să stau în fața ei, trebuie să îi găsesc scrisoarea, să o ascund de ea până ce îmi revin, mă îndrept împleticindu-mă spre camera ei, din pricina faptului că stătusem prea mult aplecată peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la fel și Ilana, iar în clipa în care îmi amintesc de ele, deasupra mea se prăbușește umbra acelei nopți în care puloverul trandafiriu și viața mea au fost destrămate, abia mă țin pe picioare, mă țin cu mâinile de balustradă, mă târâi cu mare efort spre etajul al doilea, vreau doar să mă ascund în birou, să nu văd nici un suflet de om, dar hohotele de plâns mă năpădesc, îmi duc mâna la gură, ca și când aș vrea să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine cu coada ochiului, îi place să arate că deține controlul, cum poți să numești un câine Eliahu, intru după el pe un coridor gol, scânduri subțiri din lemn trasează treptele, iar noi apucăm funiile care în curând vor deveni balustrada unei scări stabile, preț de o clipă sunt gata să cred că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei țigle. La capătul scărilor se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că nu ar fi făcut absolut nimic, nu am cum să o consolez. Ea încearcă să pară liniștită, dar văd cât este de încordată, clipește enervată, își privește ceasul, eu ies pe terasă să fumez o țigară, mă așez lângă balustradă, în ciuda căldurii, de aici voi putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se și mă aplec imediat, iată-le pe Șhira și Meirav, prietenele ei din copilărie, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am urcat pe scara de fier ca să ajung în vârful acoperișului, unde se afla conducta de apă a căminului. Conducta cilindrică mai p\stra ceva din c\ldura acumulat\ peste zi. M-am așezat pe ea, m-am prins de balustradă și luna albă, aproape plină, mi-a atras privirile. În dreapta, străluceau luminile cartierului Shinjuku, în stânga, cele din Ikebukuro. Farurile mașinilor se revărsau în [uvoaie str\lucitoare, iar zumzetul permanent a fost, la un moment dat, dominat de un zgomot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă rămăsese fără suflare. Multă vreme nu s-a mișcat deloc. Cu mâna pe balustradă, am rămas cu privirile ațintite pe licurici, studiindu-l îndeaproape. Nici licuriciul, nici eu nu ne-am mișcat multă vreme. În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mișcat multă vreme. În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o idee și a trecut peste balustradă, plutind în beznă. A descris, rapid, cu aripioarele, un arc de cerc care-mi sugera intenția lui de a aduce timpul înapoi. A planat puțin pe loc de parcă ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru case mai încolo și erau purtați de vânt spre strada principală. Mirosul de ars se simțea până la noi. — A, e casa lui Sakamoto, spuse Midori aplecându-se peste balustradă. Pe vremuri făceau uși și ferestre, dar s-au lăsat de afaceri. M-am aplecat și eu peste balustradă ca să văd mai bine. O clădire cu două etaje ne împiedica să vedem exact ce se întâmplă, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vânt spre strada principală. Mirosul de ars se simțea până la noi. — A, e casa lui Sakamoto, spuse Midori aplecându-se peste balustradă. Pe vremuri făceau uși și ferestre, dar s-au lăsat de afaceri. M-am aplecat și eu peste balustradă ca să văd mai bine. O clădire cu două etaje ne împiedica să vedem exact ce se întâmplă, dar se pare că veniseră vreo trei sau patru mașini de pompieri. Doar două dintre ele reușiseră să pătrundă pe aleea îngustă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din spate. TÎnărul, pe care-l chema Enrique, Își scoase pantofii și, după ce-i așeză cu grijă pe podea, se mișcă Încet pe lîngă balustrada verandei, pînĂ ajunse Într-un loc din care putea vedea ușa din spate. Nu surprinse pe nimeni. Se strecură Înapoi În fața casei și, Încercînd să nu fie văzut, se uită În josul străzii. Un negru, cu o pălĂrie de paie turtită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
minunată ești și ce pisicuțe norocoase sîntem amîndoi. — Chiar sîntem. O s-o scoatem la capăt. Doar că nu vreau să fiu trimisă nicăieri. — Nu te trimite nimeni nicăieri. Dar În timp ce cobora scările, pipăind cu grijă fiecare treaptă și ținîndu-se de balustradă se gîndi: „Trebuie s-o fac să plece, și asta cît mai repede, fărĂ Însă s-o fac să sufere. Asta pentru că nu mă descurc prea bine la capitolu’ Ăsta. Poți fi sigur de asta. Și ce altceva ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
I-am Împachetat din nou, În ferigi. — Pot să vin și eu? — Da, sigur. Hotelul era o clădire lungă, din lemn, care dădea spre lac. Niște trepte largi tot din lemn duceau la pontonul care se Întindea În apă, iar balustradele de pe verandă și cele de lîngă trepte erau din cedru. Și șezlongurile de pe verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pereților acoperiți cu lambriuri, pentru a se pierde într-un val de înflorituri sculptate, la etajul al treilea. O adunătură de băiețași de bani gata, morți de beți, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să se dea pe balustradă. Sper să cadă și să-și rupă gâtul. Oricum, par a fi în elementul lor și mă gândesc că sunt obișnuiți cu asemenea distracții. Probabil că s-au apucat de astfel de sporturi de îndată ce au început să meargă (bineînțeles, bonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana Morții - m-ar putea strivi vreun intermediar de fuziuni în cădere liberă, rostogolit de pe balustradă, dar mă hotărăsc să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana Morții - m-ar putea strivi vreun intermediar de fuziuni în cădere liberă, rostogolit de pe balustradă, dar mă hotărăsc să intru printre draperiile din fundul holului, ca să urc pe scara servitorilor, când dau cu ochii de Tooty și de Flopsy (sau poate să fi fost Mopsy, cine știe), tolăniți pe primele trepte, el cu mâna sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți toți, dacă Însă adori un lucru orizontal Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seama că aveam la etajul unu o vecină care aducea cu piticania în cauză. De asemenea, aveam și un nuc în spatele blocului. M-am ridicat buimăcit în capul oaselor și am văzut capul cu permanent mărunt al Mariei ițindu-se peste balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]