1,700 matches
-
în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal al fiecărei zile. Tocmai de aceea, orice întâmplare care bruschează obișnuințele se supradimensionează incredibil, trezind o neliniște vecină cu panica
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
morgă ar ține Vianu estetica pe pubis.” Volumul Bucla se înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
fi putut însemna orice, dar care era evident că-i masca uimirea. Până și bătrânul Caadarick Mustersson părea că renunțase la proverbiala sa moliciune și privea cu ceva mai multă viață la împăratul său. Ca și cum Bella ar fi spus cine știe ce banalitate, Kasser sorbi ușor din sucul de mere care îi ținea de la o vreme loc de vin. ― Maria Ta, vorbele pe care tocmai le-am auzit ne pun pe gânduri, vorbi Han într-un final. Pe de o parte, știm că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
seninătate", prin intermediul căreia el vrea să reprezinte un spațiu de libertate în care cititorul intră din cauza negativității lumii (din punctul de vedere al autorului). Pe lîngă această calitate, rolul cititorului mai presupune libertatea imaginației care să adauge textului istoriei povestite banalitatea și natura stereotipizată a realității [...], pentru a forma aici o versiune interliniară 186. În această privință un cîmp amplu este încă deschis în domeniul teoriei narative. Pînă acum au fost studiate doar marginile sale și o analiză mai profundă este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
apoi o metodă de cunoaștere, o metodă care ne-ar putea construi obiectul, familiarizîndu-l de la distanță. Transformînd o falsă soluție într-o adevărată problemă; rupînd magia nealterată a unor cuvinte precum "influență", care presupune drept dobîndit ceea ce se cere explicat; banalitatea înșelătoare a acestor clișee: "cuvinte care zguduie lumea" sau "idei care-i înalță pe oameni". Cuvintele nu au nici brațe, nici ciocan pentru a se face auzite. Ideile nu-i trag pe oameni de mînecă, nu-i duc în spate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și natural sînt "la originea" mișcărilor de mase, a depopulărilor, colonizărilor, revoluțiilor, a divizărilor sau anexărilor, a războaielor civile sau exterminărilor. Cum se face că energii minuscule vin să clatine forțe de nemăsurat? Să admiri aceste titluri comune, aceste uriașe banalități precum "prăbușirea marilor idealuri" sau "zdruncinarea credințelor". Ce e un ideal, o greutate care să se strivească de pavaj? Credința are un poligon de susținere ca să-și piardă frecvent echilibrul? A pune la îndoială aceste metafore, a refuza pentru moment
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atunci fiecare ar trebui să încerce să afle ce e cu el, chiar dacă acest lucru nu are mari șanse de reușită. Numai că mesajul lui Socrate nu este pentru toată lumea, așa cum este cel al lui Isus” (cf. Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice, Editura Humanitas, București, 2004, p. 167). Și cei doi ne displac profund acolo unde semănăm cât mai mult lor. Căci ei n-au „scris” pentru cei care n-au Larousse și nici nu au „vorbit” pentru abonații internet-ului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gândire față de cunoaștere. Într-o lucrare ulterioară, James (1908) a dus mai departe acest raționament și a pus accentul în mod explicit pe influența negativă pe care o are obișnuința asupra gândirii: Puterea obișnuinței, lanțul convențiilor ne rețin pe Tărâmul Banalității; nu ne dăm seama că suntem legați pentru că legăturile sunt invizibile, constrângerile lor acționând sub nivelul conștienței. Ele sunt standardele colective ale valorii, codurile de comportament, matricele cu axiome încorporate care stabilesc regulile jocului și ne fac, pe cei mai mulți dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
economia de război globalizată” - profituri din activități criminale, deturnarea ajutoarelor umanitare, contribuțiile diasporei, asistența financiară a guvernelor interesate în continuarea violenței) (Kaldor, 1999, pp. 9-18). Accentuarea agresivă a politicilor identitare duce la etnicizarea războiului la periferie și, odată cu aceasta, la „banalitatea războaielor etnice”. (Mueller, 2000, pp. 42-70). Noile războaie apar în contextul eroziunii autonomiei statului, al pierderii monopolului legitim asupra violenței organizate și, ca o consecință, determină privatizarea violenței ca rezultat al intensificării crimei organizate și al apariției grupărilor paramilitare. Astfel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
trimeteau unde spre fereștile sălii, iar el stătea liniștit, străin de toate aceste deșănțări ale unei vremi triste și chinuite și în colțul gurii zâmbea o ușoară lumină răsfrântă din Atena lui Pericle.” CAZUL ALECSANDRI Paradoxal caz, Alecsandri! Paradoxal prin banalitate. Tot ce e în legătură cu el e de o desăvârșită banalitate; vreau să spun: toate judecățile ce-l privesc, fie pro fie contra, sunt locuri comune de un adevăr incontestabil și cu totul istovit ca interes. Fără îndoială că Maiorescu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de toate aceste deșănțări ale unei vremi triste și chinuite și în colțul gurii zâmbea o ușoară lumină răsfrântă din Atena lui Pericle.” CAZUL ALECSANDRI Paradoxal caz, Alecsandri! Paradoxal prin banalitate. Tot ce e în legătură cu el e de o desăvârșită banalitate; vreau să spun: toate judecățile ce-l privesc, fie pro fie contra, sunt locuri comune de un adevăr incontestabil și cu totul istovit ca interes. Fără îndoială că Maiorescu avea dreptate în articolul acela în care luându-i apărarea arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
E un stil de conversație, atașant, plin de farmec și la urma urmei excelent. Cei patru cultivă paradoxul și îl administrează provocator, ca o comoție a inteligenței. Ralea întâlnește netulburat paradoxul aproape fără să bage de seamă, cum întâlnește și banalitatea, de care are libertatea și eleganța să nu se sfiască (și cum tot fără jenă și fără ocol întâlnește cacofonia). Citează totdeauna din memorie, ca în conversație și, firește, de obicei aproximativ. Cei patru au un fond de nihilism, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din perspectiva «marii» morale, căci, repetăm, el nu face nimic care să fie brutal reprobabil, omul mediocru e depozitarul cel mai perfid al mizeriei morale. și el există În fiecare din noi, sustrăgându-se oricărui proces prin tocmai crasa lui banalitate... Păcatul lui nu e că spune mari minciuni, ci că nu evită cea mai evitabilă mică minciună; nu că amână marele gest de autenticitate, ci că nu face nici măcar gestica minimei decențe. Acest «nici măcar» e problema centrală, culpa capitală a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI, care o gestiona într-o ambianță cu adevărat antifascistă și într-un sincer, chiar dacă în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În vedere se dovedește un veritabil manual asupra perioadei Dej. Și cu ajutorul ei ne putem cunoaște mai bine trecutul. Un trecut care Încă mai stă sub semnul lui Dej, strîns Împletit cu cel al lui Ceaușescu. Dorin Dobrincu MARIUS OPREA, Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, 583 p. Trei lucruri ne pot lăsa indiferenți: istoria, timpul și politica, afirma Constantin Noica citîndu-l pe Pitagora. La prima vedere se pare că noi, românii, moștenim un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic este fertilă, reprezentând tocmai scrierea poeziei înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
din cotidian pentru a afla semnificațiile durabile ale existenței. Interviu cu înger și maimuță (2001) este o carte de eseuri, meditații și confesiuni, ale căror premise provin din experiența autoarei. În esență, aici intră, ca într-un mozaic, evadări din banalitatea realului, cu incursiuni onirice și viziuni intens cromatice, alternând cu observații asupra condiției umane și a interiorității, asupra relației dintre om și divinitate. Interesant este elogiul lecturii. Poeziile din cartea Umărul de argint (2002), semnată cu pseudonimul Vicenția Vara, închid
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
fost și sunt pentru ei o masă pe spinarea căreia se urcau și încearcă și astăzi să se urce la putere, pentru a proteja apoi afacerile lor. De aceea programul Partidului Național-Țărănist nu dă nici o soluție concretă. De aceea spune banalități sau lucruri generale abstracte“108. Cu puțin timp înainte de căderea guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu, vicepreședintele cabinetului, Petru Groza, a depus la Consiliul de Miniștri proiectul comuniștilor de reformă agrară care, din cauza precipitării evenimentelor, nu a putut fi însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
falsă și total disproporțională a valorilor intelectuale, pentru a masca preocuparea obsesivă față de cele materiale - a jucat un rol esențial în tabloul vieții culturale din prima jumătate a secolului XIX112. Aprecierile gravitau în jurul antitezei dintre puterile creatoare ale imaginației și banalitatea deconcertantă a lumii burgheze, cu seriozitatea ei solemnă și goală 113. Așa se făcea că termenul „filistin“, unul peiorativ, a căpătat în plus un înțeles social bine definit - mai întâi în Germania, apoi în celelalte culturi apusene 114. Era definit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vibra minunat Într-o undă oarecare a ființei. Găsești În X o parteneră desăvârșită de dans - deși În mod normal nici unul nu e prea strălucit În domeniu; alături de Y ai descoperit, să zicem, liniștea excursiilor, pe jos, În afara orașului, vorbind banalități; alături de Z scrii ficțiune, creezi personaje și fapte, când, iarăși, fiecare dintre voi luat singur e relativ lipsit de imaginație narativ-descriptivă. Așa cum cititorul meu a Înțeles deja, toate aceste relații nu sunt reglate de comerțul cotidian al adaptării comune la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
caz, de o deliberată încercare a lui D. de a o face. De aici diversitatea, dar și prolixitatea creației sale. Placheta de debut, Iadeș (1967), cuprinde poezii scrise la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la performanțe estetice. Cultivând cu insistență imaginea șocantă, forțând sensul cuvintelor, împerechindu-le deseori în mod arbitrar, poetul mizează pe ineditul rezultatului. Nu puține
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de versuri din 1943, Poeme pentru singurătate, pe care F. și-o ilustrează cu desene proprii, i se atribuie un premiu al Societății Scriitorilor Români. SCRIERI: Întâmplarea, Oradea, 1935; Sunt
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
că preia o temă frecventă în primele decenii ale secolului al XX-lea, aceea a „locului unde nu se întâmplă nimic”, a târgurilor și orășelelor de provincie de odinioară, cu un orizont de viață îngust, de o apăsătoare monotonie și banalitate. Acțiunea se desfășoară la câțiva ani după primul război mondial, într-un orășel oarecare, aria observației sociale și a investigației psihologice restrângându-se la stratul micii burghezii provinciale, aparent detașată de orice preocupare mai înaltă. Apelând la tehnici de expresie
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
și Charles Baudelaire. Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, întâiul lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]