5,599 matches
-
e în egală măsură căminul tău ca și al meu. Aici o să te simți mai bine. Cel puțin ai să fii scutită de privațiunile cele mai îngrozitoare.“ Se dusese la sertarul în care-și ținea banii și scosese mai multe bancnote: „Aș vrea să-ți dau jumătate din ce am aici.“ Pusese banii pe masă. Nici Strickland, nici nevastă-sa nu rostiseră o vorbă. Apoi Stroeve își amintise de altceva: „Vrei să fii bună să-mi strângi hainele și să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce dorește. Fetița îi spuse că a trimis-o Ata, aceea care era pe vremuri la Hôtel de la Fleur, și că Roșcatul e bolnav. Îi puse în mână o hârtiuță mototolită și când o desfăcu doctorul găsi în ea o bancnotă de o sută de franci. — Dar cine e Roșcatul? îl întrebă el pe unul dintre numeroșii gură-cască de acolo. I se spuse că așa îl numeau ei pe englezul - pictorul - care trăia cu Ata în sus pe vale la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asta. Pentru dumneavoastră, acum, nu înseamnă mare lucru. Dar se prea poate ca într-o bună zi să vă bucurați că-l aveți. Doctorul Contras insistă că n-are nevoie de nici o plată pentru drumul lui. Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie. Șterge-ți lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să dea replici de efect. Și-a greșit meseria, l-aș fi văzut foarte bine pe scena unui teatru. Bătrânul Destinat era un om al pământului, dar în cincizeci de ani reușise totuși să se șlefuiască, cheltuind o groază de bancnote și săculeți cu aur. Intrase într-o altă lume. Avea șase sute de angajați, deținea cinci ferme date în arendă, opt sute de hectare de pădure de stejar, nenumărate pășuni, zece imobile de locuințe la V. și o saltea plină ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lumii lor. Așadar, un gând insuportabil. Și apoi, de ce ar fi ucis-o Destinat pe Belle de jour? Să vorbească cu ea, bine, dar de ce s-o ucidă? În buzunarele micului breton, când a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania ei să deseneze cruci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar de ce s-o ucidă? În buzunarele micului breton, când a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania ei să deseneze cruci pe bancnote, modul prin care dovedea că banii aceia sunt ai ei și nu ai altcuiva. Dezertorul jură că găsise banii undeva de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania ei să deseneze cruci pe bancnote, modul prin care dovedea că banii aceia sunt ai ei și nu ai altcuiva. Dezertorul jură că găsise banii undeva de-a lungul canalului, pe mal. Deci chiar trecuse pe acolo! Da, și? Ce dovedește asta? Tot aici dormiseră tipograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dintre ei a parcurs nota de plată cu privirea. — Opt douăzeci și cinci. — Jaf curat. Le dăm doi dolari și Încă unul bacșiș pentru chelner. Kerry, adună mărunțișul. A venit ospătarul, iar Kerry i-a Înmânat grav un dolar, a aruncat două bancnote de un dolar peste nota de plată și i-a Întors spatele. S-au Îndreptat agale spre ieșire, urmați de suspiciosul Ganimede. Cred că-i o greșeală, domnule. Kerry a luat nota de plată ca s-o examineze cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
principiul nostru. Găsesc că utilul e și mai bun, spune Hans care, destul de ciudat, iubește banii și nu‑și mai ia ochii de la portmoneu. Banii nu‑s importanți; Rainer trage un scuipat în direcția portofelului, ce crezi că are acolo, bancnote de o sută sau de o mie? Banii nu sunt principiul nostru, susură Sophie, ai cărei părinți au prea mulți și care e traumatizată de atâta bunăstare. Hans lovește în continuare victima, ud leoarcă de sudoare, ca o mașinărie lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
banii care pentru Rainer reprezintă o sumă mare, pe care sigur n‑o s‑o mai vadă niciodată. Pentru Sophie banii nu înseamnă absolut nimic, fiindcă prezența lor e de la sine înțeleasă. În schimb, Rainer se uită lung în urma frumoasei bancnote de douăzeci de șilingi, chiar și după ce aceasta a părăsit de mult casa. Tatăl lui Rainer consideră mersul cu taxiul o grandomanie pe care fiul său trebuie să și‑o reprime - chestiune care - pierde sensul atunci când acesta plătește altora taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apoi trei vârfuri de pudră cu paleta cea subțire și Începu s-o piseze cu marginea cărții de credit. Apoi Împărți pudra acum foarte fină În părți egale, Întinzându-le În două linii de șapte-opt centimetri. Scoase din portofel o bancnotă de o sută de dolari și o rulă până ce obținu un tub o idee mai gros decât degetul mic. După ce expiră tot aerul din piept, Își potrivi un capăt al tubului la nas, iar celălalt la marginea de jos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că sunt somnambul. — Ha, ce mai explicație. Haide, Marianne, ce zici? — Bine, o s-o fac. Dar lasați-o până după miezul nopții, că atunci încuiem. Ne întâlnim în solarium pe la 12:30. Expresia ei se schimbă când mă văzu scoțând o bancnotă de cincizeci din portofel. Am băgat-o în buzunarul de la piept al uniformei ei albe și apretate. Ea o scoase de acolo: — Nu-i pot lua, zise. Nu trebuie să mi-i dați. I-am ținut pumnul închis, ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am băgat-o în buzunarul de la piept al uniformei ei albe și apretate. Ea o scoase de acolo: — Nu-i pot lua, zise. Nu trebuie să mi-i dați. I-am ținut pumnul închis, ca să o împiedic să-mi dea bancnota înapoi: — Ascultă la mine, nu e decât ceva care să te ajute să te descurci, măcar până vei fi plătită pentru orele suplimentare. Părea nehotărâtă: — Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
convine? Îmi reveni lovitura de spargere a bilelor, dar am ratat-o. După asta, aș fi putut la fel de bine să fiu babysitter. Becker nu fusese la cercetași când era tânăr, atâta lucru era sigur. După patru partide, am aruncat o bancnotă de douăzeci pe masa de joc și am cerșit îndurare. Becker mi-o aruncă înapoi: — E în regulă, zise el. M-ați lăsat să vă bat. Ăsta e un alt lucru pe care trebuie să-l înveți. Pariul e pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dea băut: - O sută de votcă sau coniac, baștane, ce ai p’aci! Ceva tare să fie... - Îmi pare rău... nu pot să te servesc. - Cum adică? Am bani... Ia! a ripostat Cartuș, scotocind nervos prin buzunare și trântind câteva bancnote pe tejgheaua lucioasă. Dacă nu aș ști cine te-a trimis aici, te-aș scoate afară în pumni, omule, chiar de a-i cere „pe canga” (în genunchi, n.a.). Ieși, până nu pun paza pe tine. Ai auzit? Valea, „puxtikoruk
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
-l pieziș pe barmanul care rupea destul de bine românește. Acesta, inflexibil, l-a țintuit cu privirea, hotărât să-l de afară cu forța, dar l-a văzut atât de tulburat încât l-a prins mila de el. A luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
de a se retrage din sfera actualității, abandonându-se scrisului: "... și uite așa scap, mereu scap, / cu foaia de hârtie purtând dovada supremă / ... / și-n loc de-o foaie albă de hârtie / voi agăța altceva: o scrisoare de dragoste, o bancnotă sau o factură,/ ... / uitând că încă-s în viață" (Andrei Velea - despre poem pe țărmul atlantidei). Și Any Drăgoianu țintește să treacă dintr-un vis într-altul (Ultimul vis), dar și foarte tânărul Emanuel Doru Iconar încearcă să-și descrie
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
dat cu pietre ? „Amorosu” rosti o înjurătură de nereprodus. Era un individ înalt, voinic, îmbrăcat cu un costum de-o elegantă căutată. Avea un chip ridat, stâlcit în nenumărate încăierări de stradă, cu o expresie violență. Aruncă pe masa câteva bancnote: Culca-te și tu, ajunge pe azi...” Va să zică, Amorosu este peștele fetei! Autorul conduce acțiunea cu dexteritate, cu un real talent, scenele sînt veridice, plastice, cuvintele capătă valoare de simbol! PENTRU CĂ, ÎN CELE DIN URMĂ... Gigi „Amorosu” se încăierase cu
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
de telefoane? Vania rânji dulce: - La câte am văzut eu, nu mă mai iau după aparente... - Așa mă! Deci crezi că fur și telefoane? se rățoi Rodica D.D.T. - uite aici ceva pentru tine, și-i mai îndesa în mână câteva bancnote. Apoi îi făcu semn lui Nae Cosor să se dea mai aproape. Scoase la iveală o sticlă cu vodca finlandeză, tare că focul, pentru cazuri de urgență. Făcu sticlă să circule între ei, în timp ce făcea planuri: - Uite cum o să procedăm
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
privea insistent. Nu realiză că acesta stătea chiar în fața ei și-i spunea ceva. I se părea că vocea lui vine de undeva de departe și-l privea mecanic. Îi urmări chipul proaspăt și senin, apoi privirea îi căzu peste bancnota de cinci lei care i se înfățișa în față și pe care băiatul o ținea cu două degete. O luă timid, dar n-o băgă în buzunar ci-și odihni mâna pe genunchi, socotind că e prea obosită ca să ascundă
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
și s-o tragă mai aproape de el. Ar fi vrut să facă din nou remarca: Ce mâini reci ai.” S-o audă șoptind cu glasul ei catifelat: ”Sincere...” și să zâmbească provocator, apoi să-și strângă degetele reciproc. Scoase o bancnotă de cincizeci lei (preț în care era inclus și un meniu) și se îndreptă spre lift. Acolo îl întâmpină o fată înaltă, subțire, cu buze senzuale și cu părul blond unduind pe umerii zvelți. Ea îi arătă unde să vâre
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
de cincizeci lei (preț în care era inclus și un meniu) și se îndreptă spre lift. Acolo îl întâmpină o fată înaltă, subțire, cu buze senzuale și cu părul blond unduind pe umerii zvelți. Ea îi arătă unde să vâre bancnota. Liftul se deschise. Intrară amândoi în lift, el și însoțitoarea care, între oglinzile liftului, dintr-o dată începuse să se multiplice ca prin minune și așteptară câteva momente să mai urce și alți clienți dornici de a coborî. Una dintre fetele
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
vacanță. O luam ață într-acolo, dar din păcate nu găsim nimic vacant. Știind că aceasta este o stratagemă a recepționerilor, ca să-i facă pe fraieri să le dea bacșiș, bag mâna în buzunar și strecor în palma cerberozaurului o bancnotă de-o sută de lei. Acesta își dă cu palma peste frunte, aducâdu-și subit aminte că parcă ar mai fi liberă o casuță cu două paturi, jurându-se pe toți sfinții că e ultima. Nouă de fapt ne trebuiau doua
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
vii tu cu ambasada ta Italiană...” ,,Grația... grația ...” - repeat străinul... ,,Nici-o grațiere, eu n-am nevoie de grațierile tele, ia-ți valiza și du-te dracului unde vei vedea cu ochii...” Străinul desfăcu valiza, se repezi într-un teanc de bancnote și-i întinse sergentului ca drept mulțumire o mână de bani. Nu-mi trebuie nici-un ban !- sări sergentul ofensat- ia-o și du-te, pleacă să nu te mai văd ! N-am nevoie de lirele tale, striga el cât îl
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
Epoca de piatră, strămoșii noștri europeni trăiau din vânat sau lucrau pământul. Metalele încă nu fuseseră descoperite, prin urmare, oamenii lucrau folosind unelte de piatră, de unde și-a luat denumirea epoca respectivă. Femeile și bărbații din acea Epocă nu aveau bancnotele și monedele pe care le utilizăm noi în prezent, dar făceau schimb de bunuri de valoare între ei, schimb care purta numele de troc. Când oamenii au învățat să prelucreze metalele, schimburile au devenit mai ușoare, întrucât metalele, precum aurul
BANII ŞI VIAŢA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363226_a_364555]