1,932 matches
-
prin „Iscarioteanul”. S-au propus următoarele ipoteze: Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, Încovoiat”), intrat și În greacă sub forma sik£rioj. Termenul Înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care Întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală. Susținătorii acestei etimologii văd În Iuda un membru al partidei zeloților. De unde, spun ei, faptul că Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Stop! Ce-i hărmălaia asta? Deranjăm vecinii. Și știți că nu-i voie, prin regulament. Ne reclamă, și voi trebuie să plecați din casa noastră. Asta vreți? (Coco se așează pe umărul lui Gigel) Ce s-a întâmplat Coco? Coco: Bandiți!Teroriști! Gigel: Oho, e grav...Ei, bandiților, ce-ați avut cu Coco? (Miki strănută și se alintă pe lângă Gigel, Piki îi dă o limbă lui Gigel și latră a scuze) Uite, Coco, Miki și Piki își cer scuze. Coco: Mincinoși
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Și știți că nu-i voie, prin regulament. Ne reclamă, și voi trebuie să plecați din casa noastră. Asta vreți? (Coco se așează pe umărul lui Gigel) Ce s-a întâmplat Coco? Coco: Bandiți!Teroriști! Gigel: Oho, e grav...Ei, bandiților, ce-ați avut cu Coco? (Miki strănută și se alintă pe lângă Gigel, Piki îi dă o limbă lui Gigel și latră a scuze) Uite, Coco, Miki și Piki își cer scuze. Coco: Mincinoși! Gigel: Trebuie să învățăm să trăim împreună
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
În cărțile de medicină, chipul meu a apărut pe panouri de afișaj și În vitrine prin toată țara. Și poliția din San Francisco a primit o fotografie, dar acum erau puține șanse să mai fiu recunoscut după ea. Ca un bandit În toată regula, Îmi schimbasem deja Înfățișarea. Iar natura Îmi perfecționa masca zi de zi. Middlesex Începu să se umple din nou de prieteni și de rude. Mătușa Zo și verii mei veneau ca să-i susțină moral pe părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dimineața, spuse ea. Mergem după leul ăla? — De-ndată ce-ți termini micul dejun, spuse Wilson. Cum te simți? — Minunat. Sunt foarte nerăbdătoare. — Mă duc să văd dacă-i totul pregătit. Când Wilson se Îndepărta, răgetul se auzi din nou. — Bandit gălăgios, zise Wilson. O să avem noi grijă de tine. — Ce-i cu tine, Francis? Îl Întrebă soția sa. — Nimic. — Ba da, ai tu ceva. De ce ești supărat? — Nu sunt. — Spune-mi, Îi zise ea privindu-l atent. Nu te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i tu, Îi spuse domnului Frazer. N-am Încredere În traducătoru’ ăsta nenorocit. — Sunt un tip de Încredere, spuse traducătorul. — Ascultă, amigo, spuse domnul Frazer. Polițistul spune că nu suntem În Chicago, ci În Hailey, Montana. Tu nu ești un bandit și ce se-ntâmplă n-are nici o legătură cu ce vezi În filme. — Îl cred, spuse Cayetano Încet. Ya lo creo. — Poți să-ți denunți atacatorul fără să-ți pierzi onoarea. Toți fac asta aici, așa spune. Spune că ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca răutatea lor legendară să-și aibă rădăcina în forme specifice de foame, de care aceștia suferă de obicei. Este foarte posibil ca expresia plină de ură a feței lor, privirile ostile, în care s-ar fi descifrat de îndată banditul înnăscut, precum și criminalitatea lor reală, să se datoreze în mare parte PIERDERII CONTROLULUI NERVILOR, CA REZULTAT AL UNEI FOAME SPECIFICE.” „Omul flămând are o mentalitate chinuită și alterată, o documentează jurnalele de bord ale exploratorilor, au descris-o scriitori ca
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Nume. Nimeni din satul Nyaung Shwe nu știa că aceasta era adevărata casă a celor trei barcagii și a mecanicului. Oamenii de la poale Îi numeau pe toți cei care locuiau acolo sus „oamenii junglei“. Aceștia erau fie triburi izolate, fie bandiți sau ultimii supraviețuitori insurgenți, despre care era greu să vorbești altfel decât oftând adânc de ușurare că nu te numeri printre ei. Mâine, Pată Neagră și frații lui de trib se vor Întoarce acasă, poate pentru totdeauna, căci azi cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se fâțâie pe coclauri și mai scot din pistoale câte un pac-pac, atunci când sunt prea stresați de nenorociții ăia de comuniști. Prin 1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din munții Făgăraș. Vă rog să mă credeți, povestirile lui erau mult mai pline de culoare și ar fi explicat unui profan mult mai pe înțeles cum devine cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-și ia porția lui. Divicone întinse și el mâna și zâmbi cu umilință: — Hrana e darul Domnului, spuse serafic, și deci e drept să-i mulțumim pentru ea. Turnându-și de băut, Sebastianus îl întrebă: — Tu n-ai înfățișare de bandit. De fapt, pari mai degrabă un om al Bisericii. Și totuși, Magister militum susține că ești binecunoscut printre bagauzi. Cum s-a întâmplat de-ai ajuns să fii unul de-al lor? Divicone, care mânca mestecând cu calm, termină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei și să-i organizezi cum poți și să-i duci pe urmă la Etius. — Oh! Floare la ureche, crede-mă! comentă cu sarcasm Metronius, nicidecum entuziasmat de sarcina primită. — într-adevăr, nu știu ce anume se așteaptă Magister să obțină de la bandiții ăștia: tocmai ai avut un exemplu al capacității lor militare. Oricum, o să putem să mai vorbim de spre asta. Deocamdată, te întreb iarăși: ce facem cu cel de colo? Sebastianus ezită: — Mi-am dat cuvânzul... — Glumești, sper! Ăsta e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe vreunul. Sebastianus, încruntat, îl măsură scurt cu privirea: poate doar în momentul acela, după ce auzise dezvăluirile prizonierului, își dădea seama cu adevărat de rolul hotărâtor pe care omul acela ciudat și în aparență neînsemnat, pe jumătate călugăr, pe jumătate bandit, îl putea juca în tragicele evenimente ce se desfășurau în Galii și deci și de importanța propriei misiuni. Se scutură. Foarte bine, răspunse. Atunci, Eucherius al nostru vine cu noi. Ridică privirea la cerul care se lumina și îl bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i taie gâtul. Frumoasă moarte ar fi fost aceea pentru ultimul descendent al familiei Metronius: aici, într-un luminiș neștiut de nimeni, departe de marile bătălii ce se dădeau pentru salvarea Galiilor și a Imperiului, ucis de mâna unui bandit. Dar de ce trebuia tocmai el să aibă de-a face cu asemenea oameni? împungându-l cu sabia la rădăcina gâtului, imediat deasupra marginii bluzei militare din lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe chipul său apăruse un surâs batjocoritor. — Capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mijlocul cercului de bagauzi. Ofițerul știa bine că toți erau împotriva sa - în afară, poate, de Ambarrus și, cu siguranță, Divicone - și că nimeni, oricum, nu ar fi mișcat un deget ca să-l ajute. Doar ostilitatea evidentă a sutelor de bandiți din jurul său - nu lipsită de o anume curiozitate de a-l vedea pus la încercare - ar fi fost suficientă ca să înspăimânte inima cea mai hotărâtă; însă el aparținea unei rase deosebit de tenace și, mai mult chiar, în acel moment, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau puțini în cetate care aveau la mâini mici mutilări cum era aceea a lui Eudoxiu, însă Rutilius se arătă optimist și căută să-l asigure pe prelat: — Nu te teme, părinte, îi spuse, punându-și o mână pe piept, banditul ăla nu o să poată să-ți facă niciodată vreun rău: și, pe urmă, un om cu patru degete la mână nu e chiar atât de greu de găsit! Dacă ceea ce gândește să facă e să te asasineze, o să putem pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai ca pe fata de altădată. Nu-ți mai erau de ajuns glasul și privirile ei. Tu-i iubeai, fără să știi, și ceea ce era inferior în ea și ascundea bietul ei corp supus legilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu. Îi adresă câteva cuvinte protocolare, făcându-i semn să se apropie de el. O sărută pe obraz, dezmierdând-o. „Draga mea, ești Încă... tare frumoasă! Așa-i, băieți?” Cei doi bandiți, mormăiră cuvinte greu de Înțeles, În schimb Doctorul se Înclină articulând. „Stimată doamnă, vă asigur de toată aprecierea mea...” Bărbatul ei, o cuprinse de amîndouă mâinile, sărutându-i-le. „Vedeți voi? În ciuda anilor care au trecut, poate nu credeți dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stau pe loc. Întâi să faci banii, apoi să-i ții să nu ți-i scadă inflația. Cum Îi investești, În cine să ai Încredere - să n-ai Încredere În nimeni -, ce iei cu ei, cum să-i salvezi de bandiții de la fiscul federal, oribilul Serviciu de Venit. Și cum Îi lași mai departe... testamente! Astea sunt cele mai rele probleme În viață. Un chin Îngrozitor. Unchiul Sammler acum Înțelese pe de-a-ntregul cum stătea treaba. Nepotul său Gruner avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
râs. Și toți tipii ăia care candidează ca niște descreierați să fie primari. Și Lindsay, Închipuieți-l pe Lindsay făcând campanie cu ce dosar are. Dosar, nu așa, când nici nu sunt În stare să trimită un polițai să aresteze un bandit. Și ceilalți cu dosarele lor! Domnule Sammler, știu un tip la televiziune la NBC care are un talk-show. De fapt e soțul lui Fanny. Ar trebui să te pună acolo să discuți toate astea. — E, hai, Feffer. — Ar fi al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
drept. El dădu simplu din cap. Judecînd după aparențe, el părea șeful. Fetele Îi făcură, doar În treacăt, semne cu mîinile. Se pare că era client bun și vechi. Cei doi bărbați de la depozitul de combustibil descriseseră ca fiind mare bandit, și Îl intuiseră bine... Tipul care-i cu tine e din aceeași bandă? — Nu, e doar un prieten. Bucătarul Își privi mîinile; poate-mi juca feste imaginația, dar mi s-a părut că zîmbește. Cu mîna liberă Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să meargă cu pușca în spatele lui, da’ la un moment dat, văzând că se uita lumea la el cu ură, s-a rugat de bunicu’ să se oprească și să meargă alături. N-a vrut. „Du-mă ca pe un bandit, dacă tot ziceți că sunt bandit!” S-a înscris la colectiv când a simțit că nu mai are rost să se încăpățâneze, cu o seară înainte de inaugurarea CAP, pe 9 mai 1962. După ce s-a făcut colectiv la Cioara, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
da’ la un moment dat, văzând că se uita lumea la el cu ură, s-a rugat de bunicu’ să se oprească și să meargă alături. N-a vrut. „Du-mă ca pe un bandit, dacă tot ziceți că sunt bandit!” S-a înscris la colectiv când a simțit că nu mai are rost să se încăpățâneze, cu o seară înainte de inaugurarea CAP, pe 9 mai 1962. După ce s-a făcut colectiv la Cioara, toate celelalte sate din preajmă au cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu mine pe spatele unei catârce, bagajele noastre fiind înghesuite pe alte cinci animale. Spre poarta dinspre Najd, în sudul orașului, ne-am alăturat altor câtorva zeci de călători, cu care am străbătut drumul împreună, pentru o mai mare siguranță. Bandiții erau numeroși în preajma orașului și în trecătorile munților, toată lumea știind că bogății considerabile erau neîncetat cărate spre coastă. * * * În ochii mei de copil, extrema zăpăceală care domnea în portul Almeria a lăsat o amintire de neșters. Mulți oameni se hotărâseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne șfichiuiau auzul înspăimântat: — Am plecat, mi-am abandonat casa și pământurile, am cutreierat munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două femei și doi copii, și simțindu-se astfel încrezători, începură să pipăie cu mâini experte încărcătura catârilor. Primul trofeu a fost o casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]