6,215 matches
-
își spune Dora analizându-l dintr-o privire. Este îmbrăcat într-un cojoc de culoare gri care îi subliniază bine statura suplă și umerii largi, iar pe cap poartă o căciulă îndesată până la sprâncene. Chipul îi este încadrat de o barbă "sare și piper". Străinul își ușurează spatele de un rucsac ce pare destul de greu și fără nici o ezitare se adresează Dorei : Nu este prea multă lume pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb ce poate căuta aici pe vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par a fi alterate de vârstă. Privirea ochilor mari, care scapă arareori de sub pleoapele, te face să înțelegi de îndată că în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de o frământare asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o ratezi, are dreptate Dragoș", îi răspunde o necunoscută voce din interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai tandre de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe tata pronunțându-i numele: "Simion Almăjan" și al localității în care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care mai primisem cărți prin poștă. Îi recunoscusem de fapt statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca plapumă. Mă bucuram din tot sufletul că vom avea ce mânca nu numai de Crăciun dar și câtva timp după. Bucuria nu s-a spulberat când, întoarsă "în familie" am găsit doi musafiri neașteptați: un bărbat pirpiriu cu o barbă subțiratecă de culoarea cânepii și un tânăr de vreo șaptesprezece ani, înalt și osos. Îmbrăcați în haine cenușii de pușcăriaș amândoi erau slabi și păreau suferinzi. Buzele le erau arse, ochii febrili priveau fix. Ulitia mi-a șoptit că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
afli până la urmă răspunsul." După plecarea lor, la căderea serii, am mai primit o vizită : un alt fugar a găsit refugiu în bordeiul nostru, continuă Teodora. Un bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bunicul. Dar cu bună știință, că au primit Ausweis (aprobare) de la Bitzirk (regiune) să îndepărteze acel holm de la Sirete, iar pe terenul dobândit să-și așeze două gospodării cu grădini și cu pometuri lucrate lipovenește. Și așa, escavatoarele mele cu barbă, înzestrați fiecare cu câte două hârlețe, două lopeți, două cazmale și două tărăboanțe s-au apucat să mute ditamai muntele! Lucrau zi-lumină, iarna-vara, fără întrerupere, nu mai puțin de cincizeci de ani, măi fraților! Adică numai tata că bunicul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu era îngrijorat nici câtuși de puțin de statornicia în credință a poporenilor săi, care sub niciun chip nu vor înceta să-l preamărească pe Domnul reprezentat în închipuirea lor concretă sub chipul unui bătrân cu barbă albă privindu-te din bolta bisericii, sub înfățășarea unui patriarh plutind pe nouri sau cineva cu arătătorul dojenitor, îndreptat către păcătoși și sprijinindu-se în toiag, oricum, ceva palpabil, perceptibil pe cale senzorială. Toate acestea, garnisite și cu o fărâmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
curând, "omul fără valori" sau, pur și simplu, "omul fără repere". Altfel, toate-s vechi și nouă toate. Numai despre mine nu știu ce să mai cred. A. 13 Îmi amintesc și acum de primul și minunatul meu concediu. Altora le crește barba, așteptând acest binecuvântat timp de repaus, pentru refacerea ființei. Eu l-am obținut la vârsta când juram a doua oară că voi învăța așa cum se cuvine legământul de pionier, pentru că altfel eram în mare pericol de a rămâne fără cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că poate avea în față un terorist sau, mai grav, un anarhist beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a privi dupe fereastră pe toți trecătorii, de la veliții boieri cu bărbile albe și cu căciuli de samur, până la calemgiii și iamacii cei cu ișlice în patru colțuri și rași pe cap chinezește". Observați, vă rog, și că, la vremea respectivă, singurii skinheads proveneau, dacă este să ne bazăm pe "solidele" informații
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
verde foarte crud, adaptate la umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate poieni, unde pe lângă ierburile verzi, apar plante ca: lumânărica, feriga, limba șarpelui, pedicuța, barba ursului, lăcrămioara, fragii, traista ciobanului și multe altele. Mai târziu, după ce coroanele fagilor s-au îmbrăcat complet cu frunze, apar zbârciogii, după care bureții de perj, apoi lichenii dar mai târziu. O dată cu venirea verii se nasc iuțarii, gălbiorii, creasta-cocoșului, hribii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de deasupra capului o voce: -Frumoasă fată, mândră crăiasă, mergi cum mergeai, iar cu urechea-ți sfântă, te rog ascultă: dacă vrei să afli ce totul îneacă, mai mergi, nu atât pe cât ai mers, până vei întâlni un sfârlez cu barba ca neaua și brațul ca ghiuleaua. Nu știe câți ani și copii are, dar știe că i se zice Craiul bărbaților. După cele spuse vocea brusc se stinse la fel cum se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni din cânepă peste care era încins cu un brâu din in împodobit cu nestemate. Pletele-i albe ce curgeau peste umeri și spate, până sub omoplați se scăldau în razele soarelui de dimineață. Barba de un alb strălucitor și mătăsos, de lungă ce era, o purta în jurul gâtului.. Pe cap purta un basc având calota croită din cânepă, fundul din in iar bentița era o lucrătură făcută de vreo mână fermecată din ațe de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lunii și stelelor, iar în cele din urmă pe Adam și Eva, omul și femeia. În epoca marilor călătorii în spațiu puțini sunt cei care iau ca reale aceste imagini și îl reprezintă pe Dumnezeu ca pe un bătrân cu barba lungă și albă care locuiește în cer. Mult mai potrivite par imaginile precum soarele sau marea, concepte precum Binele Suprem, dragostea sau Ființa. Albert Einstein, inspirat de Spinoza, a invocat obiecții referitoare la ideea unui Dumnezeu ca persoană, eu însumi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
câteva luni această problemă, care mă chinuiește de mult timp: Oamenii fac obiceiurile sau obiceiurile fac (formează) pe oameni?" Primul Ministru s-a executat îndată: a luat un cioban de pe proprietățile împărătești; l-a poftit să-și lase plete și barbă, apoi l-a dus într-o peșteră din muntele, unde trebuia să joace rolul de proroc (apariția unui profet, a unui sfânt oarecare, este socotită în India, ca un fel de binecuvântare cerească, atât pentru dinastie, cât și pentru țară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfânt să-i dea voie să smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În dulapul prăpădit care ne ținea loc de garderob, l-am găsit În picioare Într-un hârdău de lemn plin cu apă murdară, ștergându-se. Toscanul Îi răsese bine barba, iar păru-i castaniu, scurt, umed și pieptănat pe spate, Împărțit În două de o cărare la mijloc, lăsa descoperită o frunte largă, bronzată de soarele curții interioare a temniței, cu o cicatrice mică coborând pe sprânceana stângă. Pe când termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Însă realistă și sinceră. — O treabă, repetă căpitanul. Ieșiseră În stradă și stăteau la soare, sprijiniți de zid, amândoi cu ulcelele În mână, uitându-se cum trec oamenii și echipajele pe strada Toledo. Saldaña Îl privi câteva clipe, mângâindu-și barba deasă și plină de fire cărunte, de vechi soldat, care Îi acoperea cicatricea unei tăieturi lungi mergând de la gură până la urechea dreaptă. — Mai adineaori ai ieșit de la mititica și n-ai para În pungă, zise. Peste nici două zile vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și una, și alta. — Nu vreau morți, zise mascatul cel Înalt. Era puternic, lat În spate, singurul rămas cu capul acoperit de o pălărie fără pană, panglică ori alte podoabe. De sub masca ascunzându-i toată fața ieșea doar vârful unei bărbi negre și dese. Purta haine Întunecate, de calitate, cu manșete și guler din dantele fine flamande, iar sub capa ținută pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]