2,181 matches
-
Nu fugi, spuse Barbara. E doar o vizită de curtoazie. Dar ceva din Daniel era deja pe fugă. În drum spre ușă, îi spuse lui Mark: —Întreab-o pe ea. Lucrează în sănătate. —Ce s-o întreb? spuse Mark. Da, reluă Barbara. Ce să mă întrebe? —Olanzapina. Mark se strâmbă. — Se pare că ea crede că decizia îmi aparține în totalitate. În timp ce Daniel se strecura pe ușă, Mark strigă în urma lui: Hei! Să mai vii! Abia când se întoarse în apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Daniel se strecura pe ușă, Mark strigă în urma lui: Hei! Să mai vii! Abia când se întoarse în apartamentul lui și-și verifică robotul telefonic își aminti Daniel Riegel, pândar de o viață întreagă, unde o auzise prima oară pe Barbara Gillespie. La mijlocul lui februarie, păsările se întoarseră. Sylvie și Gerald Weber văzură la știrile de noapte un reportaj cu cocorii, în timp ce stăteau împreună în pat, în casa lor acoperită de zăpadă din Setauket, Chickadee Way. În timp ce camera de filmat plana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o țină lângă el, căpătase realitate. Nici măcar nu mai era o chestiune de muncă valoroasă, de autoîmplinire. Chiar dacă, spusă cu voce tare, ar fi sunat a autoamăgire, acum era sigură: apa voia ceva de la ea. Disperată, o sună pe Barbara și îi ceru ajutorul pentru supraveghere. —E o chestie de doar câteva zile, până când acționează medicamentul și-și revine din pasa asta. Obiectivele tratamentului se schimbaseră. Nu mai simțea nevoia ca Mark s-o recunoască. Voia doar ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E o chestie de doar câteva zile, până când acționează medicamentul și-și revine din pasa asta. Obiectivele tratamentului se schimbaseră. Nu mai simțea nevoia ca Mark s-o recunoască. Voia doar ca el să se convingă că trăia. — Bineînțeles, spuse Barbara. Fac orice. Atâta timp cât o să aibă nevoie. Bunăvoința femeii o duru. —E o perioadă nebună la Adăpost, se justifică ea. Se îngroașă gluma cu... — Bineînțeles, spuse Barbara. Probabil că cineva ar trebui să rămână noaptea acolo. În momentul ăsta, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o recunoască. Voia doar ca el să se convingă că trăia. — Bineînțeles, spuse Barbara. Fac orice. Atâta timp cât o să aibă nevoie. Bunăvoința femeii o duru. —E o perioadă nebună la Adăpost, se justifică ea. Se îngroașă gluma cu... — Bineînțeles, spuse Barbara. Probabil că cineva ar trebui să rămână noaptea acolo. În momentul ăsta, probabil că îi e greu noptea. Vocea ei sugera disponibilitatea de a merge chiar și până acolo. Dar Karin refuză să-i ceară atât de mult. Dacă tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
greu noptea. Vocea ei sugera disponibilitatea de a merge chiar și până acolo. Dar Karin refuză să-i ceară atât de mult. Dacă tura de noapte n-avea cum să-i revină lui Karin, atunci n-o să-i revină nici Barbarei. Karin o sună pe Bonnie, singura soluție reală. Dădu de mesajul molipsitor de pe robot - Mi-ar fi făcut plăcere să vă răspund personal - în falsetul ăla vesel, care suna ca un claxon de Ford Focus tratat cu antidepresive. Karin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Stai așa. Tu despre cine vorbești? Dacă nu despre Karsh. La cine te-ai referit când ai spus „prietenii tăi“? — Știi tu la cine mă refer. Își pierduse orice urmă de răbdare. Detectivul lor particular. Informatorul lor plătit. Prietena ta, Barbara. Capul ei țâșnește pe spate. Trebuie să aibă vreo leziune, vreo boală mai gravă decât a lui Mark. Mâini reci o ating. —Daniel? O să fugă din casă și o să cheme ajutoare. —Trăgea de mine la dezbatere, ca să vadă cam până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fosta infirmieră a lui Mark. Lucrează la clinica de... —Pe cât? Pe trei dolari ora? O femeie care vorbește așa? O femeie care se poartă așa? Mă faci să vomit, spune el, în sfârșit uman. Un nod de spaime. Ce înseamnă Barbara pentru el? Își imaginează o explicație veche, tainică, ceva la care ea n-are acces. Dar cealaltă spaimă e și mai mare. Cu o expresie încolțită, se retrage spre ușa apartamentului. El îi vede deruta și ezită. —Să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi în stare să ofere acest loc. Pământul înghețat îl amorțește. Tresare la auzul vocii ei, care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite! Aia de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul dansează, ciudat de deliberat. Aruncă crenguțe în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
forțează în jos, prăbușindu-se. Există o nevoie de a fi nimeni, o nevoie care își va ascunde mereu poziția exactă de instrumentele neuroștiințelor. Iese din mașină și se îndreaptă agale spre veranda ei, în haosul pe care îl crease. Barbara apare la ușă, umflată și confuză, dând semne vagi că înțelege ce se întâmplă în jur. Își înclină capul și zâmbește, aproape așteptându-se să-l vadă. Și ultima parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și mai tare din sărite pe fiica lui. —Maturizează-te! țipă ea. Poate că are un șoc insulinic. Semnalul începe să se piardă. —Jess? Jess. Nu te aud. Ascultă-mă. Te sun eu înapoi. Te sun eu... Când închide telefonul, Barbara e tot acolo. Îi cuprinde obrazul, șovăitor, iar el o lasă. Prima dintre pedepsele care-l așteaptă. Cum vrei tu, spune mâna ei. Mai aproape sau mai departe. De tine depinde dacă vei continua să inventezi sau vei alunga. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cain ajunge la bulău sau de-astea? Nu, am uitat. E total nevinovat. Știi ce-ar trebui să-i facă tipului ăstuia? Să-l trimită în următorul Irak. Să-l folosească pe post de ostatic. Ridică ochii, fără să priceapă. —Barbara a fost. Barbara a fost acolo, de la bun început. Are iar șase ani, e îngrozit. Iar ea e peste tot, încercând să-l aline. De data asta o lasă, într-atât e de frânt. Își apasă fruntea, apoi o scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bulău sau de-astea? Nu, am uitat. E total nevinovat. Știi ce-ar trebui să-i facă tipului ăstuia? Să-l trimită în următorul Irak. Să-l folosească pe post de ostatic. Ridică ochii, fără să priceapă. —Barbara a fost. Barbara a fost acolo, de la bun început. Are iar șase ani, e îngrozit. Iar ea e peste tot, încercând să-l aline. De data asta o lasă, într-atât e de frânt. Își apasă fruntea, apoi o scutură. Își acoperă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se grăbește a trece Istrul și apoi Helespontul în Asia înapoi. (Herodot, IV, 118-145). Această expediție se întâmplase pe la începutul secolului al Vl-lea, 513 înainte de Hristos. Din toată această descriere a lui Herodot rezultă că Sciții erau popoare cu totul barbare, nomade și deci în stadiul cel întâi al culturii. Crâncene scene se petreceau pe atunci sub același cer care înveselește și astăzi cîmpiile noastre și același soare, aceleași stele luminau adeseori jertfele omenești făcute unor zei monstruoși. Astăzi s-au
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și caracterului ca acele ce le-am găsit la poporul Geto-Dacilor trebuiau să-i îndrepte activitatea spre războaie și cuceriri. La început, cât timp nu erau încă organizați ei avură nevoie de toată energia lor spre a se împotrivi popoarelor barbare ce îi înconjurau la nordul Dunării. În curând însă Dacii căpătară predomnirea asupra întregului neam. Această precumpenire a elementului dac se explică prin pozițiunea mai tare a țării ocupată de ei, cetatea Carpaților, înconjurată de munți aproape din toate părțile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
global încărcat de succes vine ca o schimbare proaspătă în urma rapoartelor deseori deprimante care circulă prin lume. Inteligența, agerimea și pasiunea lui Canton, ușor de depistat în numeroasele discursuri ținute în lumea întreagă se degajă acum și din proza sa.” Barbara A.Prope, președinte, World Affairs Councils of America „Canon face o treabă extraordinară când identifică cele zece tendințe care ne vor modela viitorul. Dacă doriți să fiți pregătiți pentru Viitorul extrem, atunci citiți această carte.” Rudy Burger, CEO și președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cea a Japoniei era una a războaielor și conflictelor. Astăzi, relația între cele două state se bazează pe colaborare și business. Totul rămâne în familie: compania Nat Nast Cumnata mea, Patty, este o întreprinzătoare în mod ocazional. Împreună cu sora ei, Barbara, a pus bazele în urmă cu cinci ani unei companii care valorează mai multe milioane de dolari și care este un exemplu al motivului pentru care globalizarea este importantă - de fapt, o misiune extrem de importantă. De ce? Iată care este povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
un extraordinar simț al stilului și designului. Afacerile imobiliare nu erau locul potrivit pentru ea. O lumină se aprinsese și eu o puteam vedea. A surprins și ea această lumină și, ei bine, atunci au început noul business, ea și Barbara. Exact cinci ani mai târziu, mai mult de 900 de magazine erau ticsite cu hainele pentru bărbați purtând marca Nat Nast. Este unul dintre brandurile de haine pentru bărbați cu cea mai rapidă creștere din țară, înregistrând mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Roberts, administrator șef al laboratorului de patologie, responsabil cu autopsiile din spital, a fost acuzat de 143 de cazuri de extragere ilegală de organe din cadavre și de vinderea lor, prin contrabandă, unor bănci de țesuturi. Procurorul din Long Beach, Barbara Bates, spune: „Această acuzație seamănă cu o poveste dintr-un film de groază de factură proastă“. Bates a pretins, de asemenea, în acuzația formulată, că dr. Roberts a falsificat certificare de deces, a falsificat rezultate de laborator și a acționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sfîntului Ignațiu asupra formației mele, Încît a avea nerușinarea de a evoca licoarea seminală a lui Iisus mă face să tremur. Să nu confundăm inimă și testicule. Lancea centurionului de pe Golgota străpunge ventriculele lui Hristos pe cruce, pe cînd limba Barbarei mele nu linge la hotel Crillon decît testiculele pe care bietul de mine le duce! Va fi tata sensibil la această trudă asupra asonanțelor și aliterațiilor? Va aprecia el cum se cuvine variațiile mele vocalice subliniate printr-un paralelism consonantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și conurile minaretelor subțiri”. Prima menționare semnificativă a lui Marinetti în România îi aparține lui Ovid Densusianu și datează din 1905, cînd poetul italian nu era încă futurist (Adrian Marino, op. cit...). Liderul Vieții noi va comenta ulterior cu mefiență manifestările „barbare” ale futurismului, neconforme cu raționalitatea clasică a spiritului latin pe care pretindeau a-l restaura (și față de care avea profunde afinități). Într-o conferință inclusă în volumul Sufletul latin și literatura nouă, apărut în 1922 la Editura Casa Școalelor („Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul italian nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau pot să conducă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește de Alexandru Marcu). Pentru Marinetti, imaginea României este fantasma - puternic erotizată - a unei femei sălbatice, focoase și barbare, posedată în decor futurist nocturn de către eroul civilizator latin. Într-o telegramă citată de către Elena Zaharia-Filipaș într-o notă la monografia sa Ion Vinea, Ed. Cartea Românească, București, 1983, pp. 284-285, același Marinetti - proaspăt întors din România - îi mulțumește lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]