2,211 matches
-
ales dacă nu e asociat cu faptele bune; însă creștinătatea din vremea sa nu e altceva decît un „cuib de vicii”. Scriitorul se întreabă, la sfîrșitul cărții a patra, de ce ar fi permis Dumnezeu ca romanii să fie învinși de barbari, și răspunsul derivă dintr-o comparație între viața unora și a celorlalți. Romanii sînt superiori barbarilor pentru că sînt adepții credinței creștine, dar, pe plan etic, comportamentul lor e mult inferior. Atitudinea e nouă, dacă ne gîndim că în urmă cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
decît un „cuib de vicii”. Scriitorul se întreabă, la sfîrșitul cărții a patra, de ce ar fi permis Dumnezeu ca romanii să fie învinși de barbari, și răspunsul derivă dintr-o comparație între viața unora și a celorlalți. Romanii sînt superiori barbarilor pentru că sînt adepții credinței creștine, dar, pe plan etic, comportamentul lor e mult inferior. Atitudinea e nouă, dacă ne gîndim că în urmă cu doar treizeci de ani Orosius scria Istoria sa intitulînd-o Contra păgînilor. De aceea, romanii nu trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a părut interesantă, după cum am arătat mai sus, dar nu i-a determinat pe critici să formuleze o judecată favorabilă în privința perspicacității și a inteligenței cu care scriitorul judecă evenimentele din epoca sa. O astfel de atitudine de simpatie față de barbari, într-o perioadă cînd provincia în care trăia Salvian însuși era supusă unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să se înscrie în cadrul politic al epocii, regatul vizigot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să se înscrie în cadrul politic al epocii, regatul vizigot avînd, în acea vreme, mulți simpatizanți în Gallia. Sigur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să adopte o izolare totală față de barbari, își doresc să ajungă la o înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu să nu ajungi la o concluzie negativă cînd e vorba de Salvian, dacă te
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la o concluzie negativă cînd e vorba de Salvian, dacă te limitezi să vezi în el un moralist ca mulți alții, care, în plus, e vinovat că nu vede cum o dată cu prăbușirea treptată a ultimelor bastioane ale imperiului sub loviturile barbarilor se prăbușea și civilizația romană din care și el făcea parte. însă nu aceasta trebuie să fie interpretarea operei lui Salvian. El gîndește ca un teolog și ca un profet, nu ca un istoric sau ca un politician. Observă cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teolog și ca un profet, nu ca un istoric sau ca un politician. Observă cum convertirea la creștinism dorită de legile statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor, care au rămas în esență tot păgîne. Nu numai barbarii nu sînt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcuse distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgînismul, care era simbolul și structura cetății omului. însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgînismul, care era simbolul și structura cetății omului. însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și el de adevărați și falși creștini. Germanii, barbarii, sînt instrumentul de care se servește Dumnezeu pentru a-i întoarce pe romani spre adevărata credință și adevărata viață creștină, dar aceasta nu înseamnă că ei sînt în esență mai buni decît romanii; sînt mai buni în mod relativ, pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aquitania și știm că era înaintat în vîrstă în jurul anului 440. Ghenadie nu vorbește despre el; ar putea fi identificat cu ascetul și episcopul Orientius din Auch. în Cîntul de învățătură (Commonitorium) scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor, ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al V-lea. Cîntul de învățătură este format din două cărți și este compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
motive moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întîmplă în general cu toate poemele poeților galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sînt departe; acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrînit și devastările barbarilor arată că sfîrșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; par cîteva reminiscențe din Prudentius. întîlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. Lui Orientius i-au fost atribuite și alte scrieri minore, a căror autenticitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Bordeaux. Conform lui Della Corte, Paulinus ar fi fost primul editor al operei lui Ausonius. S-a bucurat de o educație îngrijită și a trăit ca laic, dispunînd de însemnate resurse economice. însă cînd avea treizeci de ani, invaziile barbarilor i-au lovit casa și familia, iar tatăl său a murit tot atunci. După numai cîțiva ani, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu din acea stare. Ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe calea cea dreaptă la vîrsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el, ca și alții, dorința de a se desprinde de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte cu pacea sa iluzorie, a fost distrusă de invazia barbarilor. Lui Paulinus îi place să povestească și se oprește asupra detaliilor, reluînd astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Cîntul 4 din culegerea lui Paulinus de Nola; acesta a fost compus înainte de invazia barbarilor, care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de invazia barbarilor. Lui Paulinus îi place să povestească și se oprește asupra detaliilor, reluînd astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Cîntul 4 din culegerea lui Paulinus de Nola; acesta a fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest cînt îl imită îndeaproape pe Ausonius, care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Romei. însă la puțin timp după aceea și pe neașteptate, el a fost desemnat episcop al orașului Arverna, astăzi Clermont-Ferrand, și în această calitate a trebuit să organizeze rezistența împotriva invaziei vizigoților în regiunea sa. în 474 însă, Euric, regele barbarilor, a cucerit Arverna și l-a întemnițat pe Sidonius. Eliberat cîțiva ani mai tîrziu, acesta s-a reîntors pe scaunul episcopal și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoașterea Galiei din acea vreme, și mai puțin a dezbaterilor ori a problemelor arzătoare ale momentului. Sidonius a aparținut aristocrației galice și a încercat, atît cît a putut, să păstreze un anumit echilibru între lumea tradițională romano-galică și aceea a barbarilor care o înconjuraseră. Desigur, el, deși a fost fără îndoială creștin, pare mai degrabă un păgîn din alte vremuri, adept întîrziat al unui ideal de literatură rafinată și elegantă, complet neinteresat de orice angajament ce iese din linia automulțumirii: un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
existență de-acum se încheiase. Totuși, unii cercetători acordă felului de a scrie al lui Sidonius o semnificație mai profundă, ca și cum el s-ar fi simțit dator să apere cultura și civilizația în care trăise și care era amenințată de barbarii ce îi înconjuraseră din toate părțile pe romanii din Gallia. Sidonius se consideră ultima verigă a unei tradiții care urcă pînă la marii poeți din epoca lui Octavian Augustus și face aluzie la aceștia, comparîndu-se pe sine cu ei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atît de grave și a rămas pînă în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat, și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al V-lea este întrerupt orice raport între Italia și celelalte provincii occidentale ale imperiului. De altfel, am văzut deja că Gallia, pe de o parte, și Africa, pe de altă parte, aveau o viață culturală autonomă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
H.I. Marrou, Nouvelle Histoire de l’Eglise. I. Des origines à Grégoire le Grand, Seuil, Paris, 1963; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare (VIe-VIIIe siècles), Seuil, Paris, 1962; M. Simonetti, La produzione letteraria latina fra Romani e Barbari (sec. V-VIII), Augustinianum, Roma, 1986. Pentru această problematică, cititorul trebuie să recurgă și la studiile de medievistică. I. Scriitori din Africa Așa cum am văzut mai sus, din 430 provincia Africa intrase sub stăpînirea nemiloasă a vandalilor arieni, însă acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Odoacru în 476 (sfîrșitul Imperiului Roman de Apus), intrase sub stăpînirea ostrogoților lui Teodoric începînd din 493, însă, pentru cei care posedau mijloacele necesare (pe lîngă interese), legăturile cu Orientul, unde Imperiul Bizantin era considerat de toată lumea (chiar și de barbari) Imperiu Roman, nu erau imposibile. Mai mult, funcția Constantinopolului devenise și mai importantă pe plan politic, întrucît Imperiul Roman de Apus, care înainte își avea capitala la Ravenna, dispăruse; nu mai exista decît Imperiul Roman de Răsărit, iar tradiția culturală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor, care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo sau intrate sub dominația Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: era nevoie de intervenții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo sau intrate sub dominația Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: era nevoie de intervenții peste tot pentru ca legea să fie respectată, pentru ca Biserica să-și păstreze drepturile, pentru ca nimeni să nu-i asuprească pe credincioși, dar și pentru ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului său a fost aceea de a admite că religia catolică se putea disocia de stăpînirea romană și că viitorul neamului omenesc nu era indisolubil legat de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Față de barbari însă, Grigorie a avut o atitudine ostilă, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma, din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atîta grijă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Față de barbari însă, Grigorie a avut o atitudine ostilă, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma, din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atîta grijă a arătat față de episcopatele din Gallia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandru, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula pastorală (Regula pastoralis), ca o normă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși și să conteste anumite doctrine absurde privitoare la Treime pe care se hazardase să le enunțe regele Chilperic I. Așadar, el trebuie să fi înțeles foarte bine că sălbăticia barbarilor era elementul predominant în vremea sa, cu tot ceea ce presupunea acest lucru, chiar și în privința Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se opună violenței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în 515 și la care se adaugă istoriile unor popoare, cum sînt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suabilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din 625. însă opera sa profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]