1,124 matches
-
bariu (BaO). Oxidul de bariu (BaO) adsoarbe apa (HO) și dioxidul de carbon (CO) fiind utilizat în mod corespunzător. Peroxidul de bariu (BaO), se obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
utilizat în mod corespunzător. Peroxidul de bariu (BaO), se obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de bariu
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de bariu (BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de bariu (BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie primă pentru obținerea altor combinații ale bariului, ca agent de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de bariu (BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie primă pentru obținerea altor combinații ale bariului, ca agent de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de bariu (BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie primă pentru obținerea altor combinații ale bariului, ca agent de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de bariu (Ba(ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de bariu (BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie primă pentru obținerea altor combinații ale bariului, ca agent de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de bariu (Ba(ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
în industria optică; clorura de bariu (BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie primă pentru obținerea altor combinații ale bariului, ca agent de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de bariu (Ba(ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat și ca materie primă pentru
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
BaCl), toxică și ușor solubilă, este folosită ca materie primă pentru obținerea altor combinații ale bariului, ca agent de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de bariu (Ba(ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat și ca materie primă pentru fabricarea sticlei și a feritei. Sulfatul
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de bariu (Ba(ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat și ca materie primă pentru fabricarea sticlei și a feritei. Sulfatul de bariu (BaSO) este din punct de vedere tehnic cea mai importantă combinație a bariului. Spre deosebire de ceilalți compuși, datorită solubilității
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat și ca materie primă pentru fabricarea sticlei și a feritei. Sulfatul de bariu (BaSO) este din punct de vedere tehnic cea mai importantă combinație a bariului. Spre deosebire de ceilalți compuși, datorită solubilității scăzute, nu este toxic. Este folosit în principal în producția petrolului pentru creșterea densității noroiului de foraj. http://en.wikipedia.org/wiki
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat și ca materie primă pentru fabricarea sticlei și a feritei. Sulfatul de bariu (BaSO) este din punct de vedere tehnic cea mai importantă combinație a bariului. Spre deosebire de ceilalți compuși, datorită solubilității scăzute, nu este toxic. Este folosit în principal în producția petrolului pentru creșterea densității noroiului de foraj. http://en.wikipedia.org/wiki/Isotopes of barium
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
ar fi chiar filamentul, variația potențialului său față de grilă ar comanda tubul cu frecvența sursei, normal de 50/60 Hz, semnalul util fiind parazitat de un „brum”. Catodul este acoperit cu un amestec de oxizi ai metalelor alcalino-pământoase (calciu, stronțiu, bariu) și thoriu, care facilitează emisia electronilor. Grila este formată dintr-o spirală sau o plasă. Anodul poate fi și pătrat, cu aripioare de răcire prin radiație. Pentru mărirea emisivității sale, este înnegrit. Electrozii sunt menținuți în poziție de piese făcute
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
sunt menținuți în poziție de piese făcute din materiale izolatoare, ca mică sau ceramică și sunt susținuți de sârmele de conexiune la piciorușe. Pe o porțiune din partea interioară a balonului se realizează o oglindă prin evaporarea unei mici cantități de bariu, cu rolul de absorbant ("getter") a urmelor de gaz din balon. La triodele de putere mare catodul este „cu încălzire directă”, adică filamentul este chiar catodul, deoarece la puteri mari un catod cu încălzire indirectă nu rezistă. Se folosește un
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
Nicholson (1753 - 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza, descompunând apa în hidrogen și oxigen. Chimistul englez Sir Humphry Davy studiază efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și magnetism. Acesta a observat că în jurul unui conductor parcurs de curent electric se creează un
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
a fost extras din alaun și numit alumina de către chimistul francez L.G.Morveau. În 1807 Șir Humphry Davy a concluzionat că reducerea compușilor chimici stabili ar trebui să se facă electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reușind obținerea sodiului, potasiului, bariului, stronțiului și al calciului în formă metalică. Pentru această demonstrație remarcabilă a puterii electrochimice, Davy a obținut un premiu de 50.000 de franci din partea lui Napoleon. Deși eșuase în încercările sale de a obține acest element, denumindu-l "aluminiu
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
cu un agent de radiocontrast. Agenții de radiocontrast sunt administrați, adesea oral sau injectați în corpul pacientului, pentru a contura anatomia și funcționarea vaselor de sânge, sistemului genitourinar sau tractului gastrointestinal. În uzul curent se află 2 agenți de radiocontrast. Bariul (BaSO) poate fi dat oral sau rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a multiple preparate, poate fi dat pe cale orală, rectală, intraarterială sau intravenoasă. Acești agenți de radiocontrast absorb sau împrăștie puternic radiația X, și folosite împreună cu imagistica
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
Zeoliții sunt un grup de minerale care reprezintă aluminosilicați naturali hidratați de calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu etc. Zeoliții pot fi naturali sau sintetici. Numele de zeolit a fost dat de către mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt în 1756. Denumirea de „zeolit” provine din combinarea cuvintelor grecești „zeo”= a fierbe și „lithios”= piatră, însemnând „piatră fierbinte”, datorită
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
silicați. Zeoliții sunt minerale rare încărcate negativ, proptietate unică în regnul mineral. În natură, zeoliții s-au format prin depunerea cenușii vulcanice în lacuri cu apă sărată. Zeoliții naturali sunt reprezentați prin alumino silicați naturali de calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu și se găsesc în natură mai ales în cavitațile rocilor vulcanice unde s-au format prin contactul lavei cu apa mării. Ei pot fi translucizi, incolori, albi, colorați în nuanțe deschise, culoare datorată impurităților fin dispersate, în special oxizi
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
nucleară” (asemănător fisiunii/divizării celulelor vii din biologie). Această ipoteză a fost precedată de descoperirea importantă a lui Otto Hahn și Frizz Strassmann din Germania (publicată în "Naturwissenschaften" la începutul lui Ianuarie 1939) care a demonstrat că un izotop de bariu a fost produs prin bombardarea uraniului. Bohr a promis să păstreze secretă interpretarea Meitner/Frsch până la publicarea lucrării lor, pentru păstrarea priorității, dar la bordul vaporului a discutat această problemă cu Léon Rosenfeld uitând să-l roage s-o păstreze
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
în timp ce la "catod" unul de reducere. În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus apa în hidrogen și oxigen. În 1807, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
echivoc că sursa de radioactivitate era izotopul Carbon-14. Energia redusă a izotopului Carbon-14 îngreuna măsurătorile într-atât încât nu s-au efectuat experimente cu indicatori pentru C-14 decât în 1942 când Sam Ruben i-a dat tot carbonatul de bariu cu C-14 tânărului profesor de chimie Andrew Benson care și-a început lunga serie de experimente de fixare a CO pentru a determina calea carbonului în fotosinteză. Abia în 1949, chimistul Willard Libby a folosit-o pentru a inventa
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
reflectat către spectator, "spectatorul aflându-se între proiector și ecran". Sunt de mai multe feluri: " cu reflexie difuză" unde unghiul de difuzie este de 100 - 160 grade. Se poate confecționa din pânză obișnuită vopsită cu oxid de zinc, sulfat de bariu. Are un factor de luminanță (raportul dintre luminanța maximă a suprafeței ecranului și luminanța etalonului) de 0,7 - 0,8. " cu reflexie difuz dirijată", unde unghiul de difuzie este de cica 50 grade. Au o constituție mai complexă; se realizează
Ecran cinematografic () [Corola-website/Science/299482_a_300811]