1,455 matches
-
sfârșitul Evului mediu, ) fie ca o ramură a acestuia. ) Dincolo de nostalgia vârstei de aur ce a orientat spiritele către revalorificarea trecutului, în Renaștere se produc anumite mutații și răsturnări ce se vor propaga și în perioada imediat următoare, cea a Barocului și chiar în contemporaneitate, în forme schimbate. Evidentă este trecerea de la universal la particular în sfera umanului, mutarea atenției de la muzică la instrumentul ce o produce. ) Omul renascentist este liber dar singur și de aceea libertatea nu-i folosește la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din dorința de a păstra intacte tiparele Bisericii și de a-l readuce pe Dumnezeu în lume, au generat exact contrariul, deschizînd în istoria Europeană o nouă eră: cea a libertății unui om tot mai însingurat. După Renaștere urmează perioada Barocului care devine deja o realitate dominantă în Europa secolelor XVI XVII.”) Abia acum începe să se manifeste mai consistent gîndirea eliberată de vechea dominație teologică. Spiritul epocii este cel matematic. Matematica este propusă și impusă finalmente ca instrumentul principal de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la Convertirea lui Paul contorsionările, studiile anatomice, violența gesturilor ating și chiar depășesc concepția estetică a lui Michelange‑ lo și tocmai acestea vor fi elementele pe care le vor folosi cei care îl vor imita. Ele vor fi caracteristicile excentricului baroc, cu acea disperare a formelor, cu strigătul pe care parcă îl auzim dându‑i materiei, fie piatră, lemn, pânză, cu‑ loarea care nu poate suporta tot felul de modificări. Privindu‑le astăzi, cele două fresce ale capelei Pauline nu mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
coeziune între grupuri, că nu sunt destul de bine realizate din punct de vedere al perspectivei. Michelangelo, aparent, poate fi acuzat de unele inadvertențe compoziționale, de sculpturalism și chiar de o exacerbare a expresiei care pare să fi fost tributară grandomaniei barocului. Dar această operă unică nu poate fi încadra‑ tă în niște șabloane obișnuite, pentru că în această adevărată cascadă de cor‑ puri omenești de un dinamism furtunos, elementele sunt distribuite după un sens compozițional nou și grandios: el stă la temelia
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
un stil idealizat care a devenit piatra de temelie a culturii occidentale. Cu timpul, Raffaelo a devenit și arhitect realizând planuri de biserici, vile și pa‑ late, după ce a studiat ruinele Romei antice. 4.5. Antonio Allegri - artistul care anticipă barocul Antonio Allegri, cu pseudonimul de Correggio (cca. 1489‑1534) este un artist care s‑a inspirat foarte mult din operele lui Leornado, frescele lui Michelan‑ gelo și Raffaelo. În timpul vieții relativ necunoscut a ajuns să se bucure de o mare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lucrările sale lumina nu provine de la o sursă naturală ci mai curând emană de la nou‑născutul Cristos, simbolizând calitatea sa de Lumină a lumii. Correggio conferă tehnicii sale chiaroscuro contraste acute de lumină și umbră - un nou stil - care anticipă barocul. 4.6. Paolo Veronese - expertul în trompe l’oeil Impresionat de Tiziano și Miche‑ langelo, Paolo Veronese (1528‑1588) și‑a format un stil mult mai maiestu‑ os, care anticipa arta epocii baroce. În general a pictat fresce imense de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist din artă. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă termenul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spațiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
se finalizează în formele baroc și rococo. Acestea reflectă pe deplin o mentalitate aristocrată cu preocupări specifice și cu interes spre lux, spre fast și emfază, elemente regăsite în dezinvoltura barocă. Faptul că la Michelangelo se găsesc premise clare ale barocului este aici relevant. Epoca Renașterii este necesară pentru că dezinvoltura barocă nu se putea manifesta direct, ci era nevoie de pregătirea terenului. Însă trebuie înțe‑ les că în țara unde au avut loc primele manifestări ale Renașterii, Italia, goticul nu a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
excentrică va fi benefică printr-o raportare la spațiul a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îndreptate spre dreapta. Acum personajul, în loc să se revolte împotriva șarpantei compoziționale, se sprijină pe axa centrală, susținând-o la rându-i. Pictorul a făcut pace cu lumea. Mi se pare că ambiguitatea care încurajează ambele lecturi ale operei este caracteristică barocului. Stilul baroc este cunoscut ca generator de tensiune în multe feluri diferite. În acest caz, efectul se realizează prin oscilarea privitorului între două imagini semnificative, destul de apropiate pentru a se îmbina în imaginea unitară a unei poziții intrinsec contradictorii. Exemplul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
similară. Anumite naturi moarte, precum cele ale lui Cézanne, folosesc aglomerări de volume - de exemplu, o grămadă de mere pe o farfurie -, atingându-se și petrecându-se unul peste celălalt, pentru a forma mase compacte. Pe de altă parte, șarpantele barocului târziu sau ale cubismului derivă din tendința acestor stiluri de a disocia și decupa volumele în configurații cu mai mulți vectori individuali. Tipuri de puncte nodale Volumele creează centri compoziționali grei prin conglomerarea de mase; dar vectorii sunt la fel de eficienți
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tensionate, de orientări și întâlniri de linii și forme oblice. Studiind relațiile care se nasc între curbe, constatăm că ele sunt de atracție sau de respingere. De asemenea, ele pot să nască în imagine o mișcare ondulatorie sau circulară. Arta barocului este cel mai elocvent exemplu de compoziție cu linii curbe și contracurbe, din care se realizează o neliniștitoare mișcare a formelor în imagine. Tensiunea acestor relații a dat naștere dramatismului baroc și a iluzionismului pictural, în care formele de arhitectură
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
galerii, tunele) 200 referințe Apărarea credinței revelate, misiune esențială a profeților 32 referințe Argumentare. Discurs. Coerență. Logică 101 referințe Arhitectura limbajelor simbolice 189 referințe Aspecte sociologice ale activității sportive din România 9 referințe Avangardism 50 referințe Axiologie generală 187 referințe Barocul și influențele baroce în literatură 247 referințe Bibliografia cărților de literatură neogreacă (Grecia și Cipru) în România 60 referințe Bibliografia relațiilor diplomatice, economice și culturale românobritanice 140 de referințe Biserica coptă în primul mileniu creștin 50 referințe Biserica Sf. Gheorghe
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
a doua jumătate a secolului al XVIlea. Stilului de construcție moldovenesc i se adaugă elemente din stilul muntenesc. La jumătatea secolului al XVII-lea, În arhitectura moldovenească se introduc elemente din arhitectura italiană, care vor marca trecerea de la Renaștere la baroc. Domnia lui Vasile Lupu s-a impus și prin ctitorirea unor monumente de o rară valoare artistică: Trei Ierarhi și Golia. Dintre edificiile construite În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și prima parte a secolului al XVIII
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
a unui sensorium mai vechi, comparativ nediferențiat. Mult mai frecvent, sinestezia reprezintă însă o tehnică literară, o formă de transpunere metaforică, o expresie stilizată a unei atitudini metafizic-estetice față de viață. Istoric, această atitudine și acest stil sunt caracteristice pentru perioada barocului și pentru romantism, fiind repudiate de perioadele raționaliste oare urmăresc mai degrabă viziuni "clare și precise" decât corespondențe", analogii și unificări. *5 Încă în prima lui scriere critică, T. S. Eliot a preconizat o concepție complexă despre poet, potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
sau producțiile unei anumite perioade, ignorând deosebirile. Perioada romantică și cea barocă s-au dovedit terenuri deosebit de propice pentru astfel de exerciții de inventivitate. Un exemplu ilustrativ este lucrarea lui Meissner Die geisteswissenschaftlichen Grundlagen des englischen Literaturbarocks (Bazele spirituale ale barocului in literatura engleză - 1934), care definește spiritul epocii ca un conflict al unor tendințe opuse, autorul urmărind neabătut aplicarea acestei formule la toate activitățile umane, de la tehnologie Ia explorare, de la călătorii la religie. Materialul este aranjat cu grijă în categorii
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Materialul este aranjat cu grijă în categorii ca : expansiune și concentrare, macrocosm și microcosm, păcat și mântuire, credință și rațiune, absolutism și democrație, "atectonică" și "tectonică". Prin stabilirea unor astfel de analogii universale, Meissner ajunge triumfător la concluzia că epoca barocului a prezentat conflicte, contradicții și tensiuni în toate manifestările ei. Ca și colegii lui, Meissner nu-și pune niciodată întrebarea simplă, dar fundamentală dacă nu cumva aceeași schemă de contrarii n-ar putea fi dedusă din studiul oricărei alte epoci
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în timp ce latinul este omul rațiunii; sau sunt, în ultimă analiză, tipuri psihologice, ca tipurile din obișnuita opoziție dintre demoniac și rațional. În fine, se pretinde că tipurile ideologice pot înlocui conceptele stilistice: ele se confundă cu clasicismul și romantismul, cu barocul și cu goticul. Astfel, ele au dat naștere unei uriașe cantități de scrieri în care etnologia, psihologia, ideologia și istoria artei sunt prezentate într-un talmeș-balmeș inextricabil. Dar întreaga idee a caracterului complet unitar al unei epoci, al unei rase
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
prezintă opoziția dintre clasic și romantic : de o parte, stilurile gotic, baroc, romantic și expresionist : de altă parte, stilurile renascentist, neoclasic și realist. Stilurile rococo și Biedermeier pot fi interpretate ca variante târzii, decadente, înflorate ale stilurilor precedente, respectiv ale barocului si romanticului. Adesea paralelismele sunt foarte forțate ; și este ușor să găsești absurdități chiar și în scrierile celor mai renumiți cercetători care au folosit această metodă. *19 Cea mai concretă încercare de a transfera categoriile istoriei artei la literatură este
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și cele ale obiectelor sunt desenate olar, în vreme ce "pictural" înseamnă că lumina și culoarea, care estompează contururile obiectelor, sunt ele însele principiile compoziției. Pictura și sculptura Renașterii folosesc o formă "închisă", o grupare simetrică, echilibrată a figurilor sau suprafețelor, în timp ce barocul preferă o formă "deschisă", o compoziție asimetrică în care accentul cade nu pe centrul unui tablou, ci pe un colț al lui sau chiar dincolo de cadrul tabloului. Picturile din perioada Renașterii sunt "plane" stau, cel puțin, compuse pe diferite planuri
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Renașterii sunt "plane" stau, cel puțin, compuse pe diferite planuri regresive, în timp ce 180 picturile baroce sunt "profunde" sau par să conducă privirea spre un fundal îndepărtat și indistinct. Picturile Renașterii sunt "multiple", în sensul că au părți foarte distincte ; operele barocului sunt "unificate", foarte coerente, închegate. Operele de artă din perioada Renașterii sunt "clare", în timp ce operele baroce sunt relativ "neclare", estompate, confuze. Wölfflin și-a demonstrat concluziile printr-o admirabil de fină analiză a unor opere de artă concrete și a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de artă din perioada Renașterii sunt "clare", în timp ce operele baroce sunt relativ "neclare", estompate, confuze. Wölfflin și-a demonstrat concluziile printr-o admirabil de fină analiză a unor opere de artă concrete și a indicat necesitatea evoluției de la Renaștere la baroc. Desigur, ordinea lor nu poate fi inversată. Wölfflin nu oferă nici o explicație cauzală a acestui proces, mulțumindu-se doar să sugereze că a avut loc o schimbare în "felul de a vedea"', schimbare care totuși cu greu ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
deși într-o formă mai puțin clară. În 1916, sub impresia lecturii lui Wölfflin, Walzel a încercat să transfere la literatură categoriile elaborate în Kunstgeschichtliche Grundbegriffe. *23 Studiind compoziția pieselor lui Shakespeare, el a ajuns la concluzia că Shakespeare aparține barocului, deoarece piesele lui nu sunt construite în modul simetric găsit de Wölfflin în picturile Renașterii. Numărul mare de personaje minore, gruparea lor asimetrica^ accentul variabil pus pe diferitele acte ale pieselor, toate aceste caracteristici arată, după părerea lui, că tehnica
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]