1,268 matches
-
ritual (rugăciunea ca gest primordial) și propune o interesantă tipologie a gesturilor: * gesturi de uniune (gesti di aggregazione) materializate de salut, sărut, rugăciune; * gesturi de distanțare, îndepărtare de o ființă malefică de la descîntec și vrajă la gesturile obscene și de batjocură. Van Ginneken (în La reconstruction typologique des langues archaïques de l'humanité) vizează reconstrucția filogenezei limbajului uman pe baza pictogramelor și a supraviețuirii unor fapte arhaice de limbaj gestual. La originea limbajului s-ar afla gesturile premier langage naturel de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vorbește despre dezvoltarea parodiei în două regimuri, regimul ludic și regimul serios, fiecare dispunând de propriile criterii în calitatea lor de practici hipertextuale: "una [...] vizează un fel de simplu amuzament sau exercițiu distractiv, lipsit de orice intenție agresivă sau de batjocură: este ceea ce aș numi regimul ludic al hipertextului; dar mai există una, pe care tocmai am evocat-o aluziv, citând, de pildă, Doctor Faustus al lui Thomas Mann: este chiar ceea ce trebuie să botez, în lipsa unui termen mai tehnic, regimul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grea. Totuși, nu este tocmai comică pasiunea personajului de a da mărturie despre slava istorică a armatei ruse. În comentariul din final, naratorul își trădează sentimentul de admirație pe care reușește să-l provoace Zahar-Kalita: Dintr-o dată, au dispărut toată batjocura față de el și condescendența noastră de ieri. În această dimineață înghețată, ivit din căpiță, el nu mai era Supraveghetorul, ci parcă Spiritul acestei Câmpii, care o păzește, care nu a părăsit-o niciodată 210. (trad. a.) 3.4. Teroarea bolii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ar fi avut posibilitatea de a se păstra nevătămați în fața loviturilor dușmane, și de a scăpa astfel morții, nu ar fi evitat să fie în egală măsură curajoși. Comandantul care a reușit să învingă prin înșelăciune, aplică dușmanilor, dincolo de jefuire, batjocura, deoarece lauda înțelepciunii de această dată, nu se cuvine ambelor părți, așa cum este lauda tăriei. Acum premiul aparține în întregime învingătorilor, iar aceasta nu este puțin: ei își rezervă în totalitate, în fața cetății, bucuria victoriei. Bogăția și numărul soldaților sunt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
învins în război de goți în Tracia, a murit în același loc și în aceleași condiții, și a fost înmormântat în același mormânt. Grațian, trădat de armata sa și respins pe durata fugii sale de diferite orașe, a fost de batjocura dușmanilor și pereții tăi, Lugdunume, arată amprentele mâinii sale însângerate. Valentinian, tinerel și aproape copil, după fugă, după exiluri, redobândind Imperiul după multe vărsări de sânge, nu departe de orașul care a fost martorul morții fratelui său, a fost ucis
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
reacția violentă a unui om acuzat aparent pe nedrept de un delict infam, care întoarce învinuirea împotriva presupușilor săi acuzatori, făcându-i să plătească una dintre multele acuzații uneltite și răspândite contra sa. Prin celebra sa descriere că le adresa batjocuri celor care piereau, Tacitus, denunță starea sufletească a lui Nero, plină de ură față de creștini. Formularea istoricului roman se explică prin aceea că populația, care îi detesta atât pe creștini cât și pe Nero, nu s-a alăturat împăratului, cum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
data menționată în decret. Ba mai mult chiar, o altă lege stabilea ca dezertorii să nu se mai poată îmbrăca bărbătește, fiind obligați să apară pentru toată viața în public îmbrăcați asemenea femeilor, pentru a fi de rușinea și de batjocura cetățenilor Constantinopolului. Întrucât obiecția de conștiință, dintr-un fenomen religios, s-a transformat într-o plagă socială, Constantin a voit să vindece răul din rădăcină. După ce a rămas singur la conducerea Imperiului, a depus eforturi considerabile să recâștige sufletul creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndrăznit și am intrat în restaurant unde l-am găsit la băut cu niște colegi, nu colegi de serviciu, ci de pahar. ....L-am rugat să-mi dea niște bani să-i cumpăr mamei un suc. Mi-a aruncat în batjocură o bacnotă de 5 lei însă după multe rugăminți, a mers cu mine la spital la mama. A stat de vorbă cu ea și printre altele mama i-a zis: ,,Măi Vasile, cu prima ocazie o să cântăm împreună un cântec
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
să-l dorească, și se zică pe toate tonurile că nimic nu e bine pe pământ nici în ceruri, nici în iad, și că, prin urmare, moartea e singura scăpare a neamului omenesc"" Surprinderea trăsăturilor romantismului, considerat în final "o batjocură" se face într-o manieră ironică, evident polemică. Cu toate acestea, Odobescu apreciază scriitori precum Byron, Hugo, Schiller, fiind astfel clar că ținta mâniei sale o constituie mai degrabă varianta epigonică, artificială, exagerată a curentului de la începutul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Franța. MRP-ul, care se intitula cu mîndrie în 1945 "Partidul celei de a IV-a Republici", era în 1958 identificat cu regimul decăzut, așa cum în urmă cu treisprezece ani Partidul Radical fusese pentru cea de a III-a Republică. Batjocurile care l-au copleșit i-au acoperit realizările, rezumate de Jean Lecanuet, ultimul său președinte, în timpul celui de-al XXI-lea Congres de la Touquet, la 9 mai 1964: "MRP, în douăzeci de ani de existență, și-a îndeplinit misiunea sa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
David. Celălalt Iisus nu era din seminția lui David, ci din altă seminție”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, III, în PSB, vol. 23, p. 30) „... Cuvântul hristos, adică uns, este plăcut, folositor și lipsit de batjocură”. (Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea Întâi, XII, în PSB, vol. 2, p. 384) „Iar spunând Hristos, nu dăm acest nume eternității dumnezeiești, ci trupului purtător de dumnezeire, Celui ce S-a arătat pe pământ și a petrecut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de respectul evlaviei”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a IX-a, cap. 12, în PSB, vol. 41, p. 1087) „A fost biciuit cu nedreptate, ca să ne scape pe noi de la pedeapsa dreaptă. A fost supus batjocurii și a fost pălmuit, ca noi să scăpăm de păcatul ce s-a sădit în noi. Căci cugetând drept, vom crede că toate pătimirile lui Hristos au fost pentru noi, având puterea să ne scape în chip binecuvântat de cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
puteau sesiza adâncimile Lui dumnezeiești. (n. s. 1483, p. 780) 60 cap o cunună de spini, care e semn al împărăției pământești. Iar cu mantia de purpură L-au îmbrăcat ca semn al porfirei regale, dar și ca pricină de batjocură, căci veneau către El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor. Am aflat că unora le place să spună despre cununa de spini că înseamnă și mulțimea închinătorilor la idoli care va fi ridicată de Hristos ca într-o diademă, prin credință
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
diavolului, ca să taie nervii morții, ca să ne deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să fie dezlegată osânda cea dintâi, ca să înveți răbdarea, ca să nu te întristeze nimic din cele din viața de aici, nici moartea, nici ocara, nici insultele, nici batjocura, nici bătaia, nici uneltirile dușmanilor, nici ura, nici atacurile, nici calomniile, nici părerile proaste ale altora, nici altceva dintre acestea. Fiul lui Dumnezeu a venit și a luat parte cu tine la toate acestea, și pe toate le-a biruit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 240) „El prin moartea Sa a omorât moartea ..”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXV, p. 465) „... moartea suferită de El a fost cea mai necinstită, cea mai plină de batjocură, cea mai blestemată. Căci Blestemat este cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a fost cea mai necinstită, cea mai plină de batjocură, cea mai blestemată. Căci Blestemat este cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel să se facă părtaș lor și să se plinească ceea ce s-a zis: și cu cei făcători de rele a fost numărat (Is. 53, 12). Dar cu atât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca simbolul să fie adevăr, iar adevărul, închipuire”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, I, în PSB, vol. 23, p. 510) „Atât de mare este puterea Celui răstignit, că după atâta bătaie de joc, după atâta batjocură, sutașul și mulțimile s-au pocăit. Unii spun că sutașul acesta, întărindu-se mai pe urmă în credință, a murit mucenic 67“. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, II, în PSB, vol. 23, p. 984) „Trebuia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
deși era Dumnezeu adevărat și Domnul tuturor, a socotit că aceasta nu va fi nici unuia dintre noi de un folos mai mare la față de cei ce nu știau de slava Lui. A fost pălmuit, scuipat și răstignit și a suportat batjocura necredinței iudeilor, care îndrăzneau să spună: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! (Mt. 27, 40). Deci, după ce a împlinit taina cu privire la noi, S-a înălțat iarăși la Dumnezeu-Tatăl cel din ceruri, odată trecut fiind timpul smereniei și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
epist. 97, în PSB, vol. 12, p. 275) „... rușinea e cea mai aspră dintre pedepse. Ea va rămâne în picioare și la Dreapta Judecată așa am înțeles pentru că unii vor învia pentru o viață veșnică, alții pentru o rușine și batjocură veșnice”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 260, IV, în PSB, vol. 12, p. 534) „Atunci când vom da răspuns de faptele săvârșite în viață, natura focului se va împărți, pe de o parte în lumină, spre desfătarea celor drepți, iar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
apei pentru a sfinți Numele Dumnezeului lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu și asuprire, de suferințe fără număr". Și se lasă purtat de această notă încrezătoare: "În epocile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bucuria cuminte a plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul agresiv, grosolan, scatologic. În mod iremediabil, râsul se „civilizează” în cursul acestui marș forțat al individualizării reflexive
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a sângelui vărsat de Agamemnon mai stăruie încă în palatul regal, iar asasinii nu vin la mormântul lui să-i facă libații, să-i aducă ofrande. Lespedea care îl acoperă, ciuruită de pietrele azvârlite în ea, e dovada unei crunte batjocuri. După scena recunoașterii, atunci când Electra, Oreste și bătrânul învățător al acestuia pun la punct planul răzbunării, toți trei îngenunchează și bat țărâna cu mâinile, invocând duhurile pământului și pe tatăl mort, chemat de Oreste să-l ajute dimpreună cu toți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
2); nedorită (2); nelegiuire (2); nenorocire (2); obrăznicie (2); osîndă (2); părinte (2); plată (2); prostie (2); răspundere (2); regret (2); rușine (2); sancționare (2); soartă (2); supărat (2); trist (2); -; abatere; acuzat; amară; arest; asigura; asprime; asuprit; atenție; bani; batjocură; băț; birou; blestem; bună; capitala; capul; carte; caterincă; caznă; a te căi; călău; cărți de joc; colet; comportare; confruntare; consecințe; corectare; corectă; coșmar; crimă și pedeapsă; cruce; cumințenie; cuvînt; de ce?; decapitare; detenție; devotament; disciplină; doare; drăcie; Dumnezeu; după faptă și
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dispoziție (2); dispoziție bună (2); distracție (2); duios (2); glumeț (2); împlinire (2); mulțumire (2); relaxare (2); rînjet (2); sincer (2); sunet (2); umor (2); vesele (2); viață (2); 32 dinți; admirație; aer; aiurea; a amuza; amuzantă; amuzat; atinge; aude; batjocură; binedispune; binedispus; bucură; a bucurie; bucurii; bunelul; caterinca; căscat; a chicoti; chicoti; ciob de oală spartă; cîntă; conștiincios; copil micuț; copilărie; copilăros; copios; curat; da; degeaba; distractiv; distrat; de el; eliberare; emoții; entuziasma; eu; euforie; exprima sentimente; extaz; exterioriza; facebook
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plasează în mod repetat cuvintele negative în „împrejurări jenante”. Efectul este oarecum asemănător cu vechea uzanță puritană de a îl expune pe „păcătos” la stâlpul infamiei, cu gâtul și mâinile prinse în jug și încălțat în saboți de lemn, pentru ca batjocura publică să fie maximă. Deși stâlpul infamiei nu mai este astăzi la modă, osândirea publică în cadrul ședințelor este cu siguranță la modă. Anumiți superiori agresivi verbal aleg ședințele pentru ceea ce un autor denumea „dramă și traumă” - binecuvântarea sfinților și biciuirea
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]