1,688 matches
-
rezumative, cu universul mitologic clasic. Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa (1815), care aduce, cu intenții satirice, în cadru doi parteneri gâlcevitori, scoși ca din teatrul naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis, Sibiu, 1807; ed. Brașov, 1893; Verșuri veselitoare întru cinstea prealuminatului și preaosfințitului domn Samuil Vulcan, Sibiu, 1807; Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa, Sibiu, 1815; ed. București, 1894; Anul cel mănos, bucuria lumei, Sibiu, 1820; ed. Brașov, 1893; Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din Milet, Sibiu, 1821
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
înaintați ca Artimov, Toma sau Achim se aseamănă între ei, nu sunt individualizați artistic, și nu rămân puternic întipăriți în mintea cititorului (...). Încercând să accentueze artificial caracterul captivant al conflictului, autorul alunecă spre senzaționalul faptelor. Astfel apare figura lui Parașca, bețivul care moare înecat căutând o comoară în fundul apelor (...). Metodele de creație antirealiste și-au pus pecetea lor și asupra altor lucrări literare ale lui Vladimir Colin. Necunoașterea vieții, nivelul ideologic scăzut, felul confuz încă de a înțelege transformările revoluționare din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui uriaș neant încărcat de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai își spunea că toată ordinea asta nouă a lucrurilor nu era altceva decât o întunecare vremelnică a minților, asemenea strâmbăturilor unui bețiv, da, un soi de mahmureală care, într-o bună zi, avea să ia sfârșit de la sine. Ce puteau ei schimba în esență, toți flecarii ăia în haine de piele? De pildă Krasnâi, a cărui principală ispravă era să mobilizeze activiștii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a recăsătorit la nouăsprezece ani... In: Descrie-mi-l te rog pe acesta, poți... I: Acesta a fost coșmarul vieții mele... In: Coșmar!!!!.. I: O fi fost el bun pentru mama, dar pentru mine a fost coșmarul vieții mele, un bețiv ordinar, un jegos, un împuțit obraznic, nici o calitate... In: Să înțeleg că nu avea nici o calitate... I: Toate defectele din lume adunate... (Inculpata vorbește cu multă patimă, durere și totodată cu multă ură despre tatăl vitreg, ceea ce relevă existența acumulării
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
un ordinar. In: Au stat împreună... I: Au stat împreună 38 de ani. In: Cu ce se ocupa... I: Cu ce se ocupa? Era instalator de gaz și apă. Asta era meseria de bază și a doua „ meserie” - era un bețiv notoriu, un alcoolic. In: Vorbește-mi, te rog, descrie-mi cum decurgea relația dintre mama și tatăl tău? I: El fiind foarte urât, ea fiind foarte frumoasă, din gelozie, de la băutură, de la dracii care îi avea pe el, se certau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie cu mămăligă fierbinte și-o ulcică de vin aspru, tras din damigeană. Din fața lui scofâlcită și plină de creți, privirea strălucitoare, de bețiv, era ațintită la femei. Rămăsese cu gura căscată, iar în vârful nasului îi juca, ascuns sub piele, un ou ca de porumbel. Aducând la îndemână vase, gazda, groasă, se învârte harnic, într-o rochie nădușită. Ca un vulcan, pe masă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pus la cale despre sat, când cinătuiala porcului se isprăvi. Gazda așeză la toți în traistă și, veselă și mulțumită, claca se desfăcu. Belioaie, poreclit Gafton, cam amestecase vinul cu samahoanca și, cum călătorului îi șade bine cu drumul iar bețivului cu șanțul, o bucată din noapte cumătrul a făcut-o sub un gard, nu prea departe de casă. Unui trecător i s-a făcut milă de traista cu carne care degera ceva mai la o parte, așa că, în zori, cumătrul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
își asigure cu multă demnitate și prin forțe proprii existența sieși dar și copiilor, până la revenirea acasă a capului familiei. Model de înaltă demnitate feminină este și Caterina alias Surda care, rămasă pe drumuri după ce bărbatul de al doilea, un bețiv violent, i-a vândut casa pentru plata datoriilor făcute cu băutura, ajunsă bătrână, bolnavă, totuși „Surda nu cerșea niciodată”. Am remarcat în povestirile lui Dan Petrescu că acesta nu se dedică creionării unor portrete minuțioase, cu descrieri fizice ample, doar
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
uscate din Siria și miere din Liban. Importa whisky Hiram Walker din Ontario, bere din Quebec și rom din Barbados, pe râul St. Lawrence. Deși era abstinent, trăia din cumpărarea și vânzarea de alcool. ― Dacă amerikani ăștia sunt toți niște bețivi, ce pot să fac? se justifică el câteva minute mai târziu, când plecau cu mașina. ― Ar fi trebuit să-mi spui! țipă Lefty Înfuriat. Dacă ne prind, n-or să-mi mai dea cetățenia. Or să mă trimită Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate. Ciobănescul german care a lătrat non-stop timp de trei zile și două nopți amuțește În cele din urmă. O pisică se răsucește În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei foste ne veste. Ce caraghios sună! Nu mai reușește să se stăpânească și-și lasă lacrimile să-i curgă nestingherite pe obraji. Și-n viața ta, Agrippa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut. Încearcă să se destindă. Unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se-nvârteau prin locul ăla - bețivii și sportivii. Unii Își Înecau sărăcia-n alcool, ceilalți uitau de ea prin exerciții. Erau descendenții comunarzilor și nu le era deloc greu să-și aleagă opțiunile politice. Știau cine le Împușcaseră tații, rudele, frații, prietenii, atunci când trupele din Versailles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o gură. — Nu mai ai alta? Întrebă Nick. — Mai sunt o grăma’ de sticle, da’ lu’ tata nu-i place să beau decât ce-i deja deschis. — A, sigur. Zice că dacă te-apuci să deschizi sticle, sigur ajungi un bețiv. — Asta așa e. Era impresionat. Nu se gândise la asta până acum. Crezuse mereu că dacă bei singur, ajungi cu siguranță bețiv. — Ce mai face taică-tu? Întrebă respectuos. — Bine. Mai face pe nebunu’ câteodată. — E un tip grozav, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el trebuia să omoare cinci tauri, pentru că nu ai voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar cine o să se ocupe de taurii lui după ce primește o cogida? — Păi, cred că noi. — Da, noi, spuse Maera. Noi ucide taurii la sălbatic, noi ucide taurii la bețiv și taurii la dansatori de riau-riau. Da. Noi ucide. Chiar că noi. Da. Da. Da. Bătrânul meu Dacă stau acum să mă gândesc, cred că bătrânul meu era făcut să fie gras, ca tipii ăia mici și grăsani pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noaptea trecută nu prea m-a ajutat, ce-i drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de bețiv nebun se pricopsiseră În ceea ce ar fi trebuit să fie o stațiune turistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de bețiv nebun se pricopsiseră În ceea ce ar fi trebuit să fie o stațiune turistică de patru stele? Heinrich se scuză și plecă să rezolve cu pașapoartele și să aranjeze totul pentru cină. Harry se apropie de bărbatul care tradusese pentru ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la piept. Nici Walter, nici Heinrich nu pomeniseră nimic de o surpriză de Crăciun În junglă. Dar cât Își amintea Walter? Probabil suferise leziuni pe creier de la cărămida care-i căzuse În cap. Iar Heinrich era veșnic afumat, teutonul cel bețiv. Tot mai mergeți la Rangoon? Da, sigur... Nu... Nu știu. Crezi că sunt tot În junglă? Rotițele din mintea lui Harry se Învârteau Înnebunite. Martorii declaraseră că-i văzuseră În Rangoon. Dar pe casetă erau blocați pentru că podul căzuse. Tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
început, orele de la muncă mi se păreau tare lungi. Seara, după ultimul metrou, închideam ușile și mă simțeam ușurat. „A mai trecut o zi de muncă!“ Acum nu mai e așa. Începutul a fost mai greu. Cel mai mult uram bețivii. După ce se îmbată, devin prea prietenoși sau puși pe ceartă. Unora li se face rău și vomită. În zona Kasumigaseki nu sunt locuri pentru distracție, deci nu am avut parte de multe astfel de incidente. Doar din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
da examen ca să devii conductor. Mulți l-au dat, dar eu, după un an, de-abia mă obișnuisem cu munca pe care o făceam, așa că am renunțat. Cum am spus și mai înainte, singurul lucru care nu-mi plăcea erau bețivii, dar în rest totul era bine. Mi-am zis că ar fi bine să învăț mai multe despre meseria asta. La început îmi doream cu orice preț să devin conductor. Treptat, dorința asta s-a diminuat. La stația Kasumigaseki se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în spate. Un bărbat, aproape leșinat, de-abia mai stătea pe scaun. O altă femeie stătea ghemuită, cu fața spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]