844 matches
-
și prin îndepărtarea de metafore. Vidul stilistic reconstruiește un alt fel de interioritate, în care dominantă este puterea imagistică a sugestiei: "Cine-a numit/ Auriu/ Această culoare/ A extazului frunzelor,/ Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Noi, civilizațiile, știm acum că sîntem muritoare. Afirmația gravă a lui Paul Valéry a fost reluată adesea, altfel costumată, de diverși teoreticieni purtați de nemăsuratul orgoliu de a urmări Istoria. Ea Însăși nu este de fapt decît o senzație de beatitudine pe care secolul XIX nu se mai sătura s-o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX s-a hotărît să și-o provoace În concentrații mari - și-a murit. Poate aceasta este cauza pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prescriptiv ori admirativ. Paradoxal, astfel de teribilisme dezabuzate au ca substrat Întocmai ideea "artei pentru artă", Întoarsă pe dos: Beigbeder scrie de amorul artei așa cum jackașii urinează În zăpadă sau vomită pe stradă Într-o neîntreruptă și tîmpă stare de beatitudine, de chichi. Lucrurile pot fi așezate și așa: dacă omul credea, mai demult, că lumea merită să fie reprezentată de Balzac, azi omul crede că lumea Îl merită pe Beigbeder. Tocmai aici e miza. Creative În publicitar, scriitorul și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ființare dorite sau nedorite, devin accentuate și puternice atunci când un punct de convergență este potențial accesibil. Conotațiile psihologice ale plutirii în neant, într-un spațiu în care nici un loc nu diferă de celălalt, își exercită din punct de vedere artistic beatitudinea sau teroarea atunci când punctul de ancorare este desființat în mod intenționat. Un pătrat de Munch Un exemplu frumos și caracteristic al unei compoziții de formă pătrată va completa această discuție. Un calm al acțiunii în care nici verticalele și nici
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și starea de beatitudine, de fericire sufletească și moral spirituală are, la rândul ei, ritualuri de manifestare speciale. Acestea urmăresc depășirea limitelor realității lumii, eliberarea sufletească a individului, sau a grupurilor umane, și proiecția sa Într-un spațiu transcendent, prin Întâlnirea și comuniunea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit-o/ în puterea nopții prietenilor tăi albaștri/ bucuria extazul beatitudinea" Iată), fie direct, fie prin mijlocirea unor trimiși înveșmântați după conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui hierofant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și statorniciei. În cicluri precum noapte la persoana întâi din Agenția... , elegii boppardiene și triunghiuri cu pupila albastră din volumul cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de fierbinte). Sau: "(astăzi va fi așa de pustiu / astăzi aceste cărți ce-mi subvenționează/ existența vor coborî în stradă să mănânce/ vehicule și oameni / astăzi în beatitudine și umilință/ te-am invocat două cârtițe au venit/ și au lucrat până noaptea târziu;/ astăzi mi-am înnegrit fața / din râul din cer s-a prăbușit bunul de/ E. A. Poe/ merge în antreum să-și/ afle materia sufletului...)/ din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâi, datorită intensității extreme a trăirii livrescului, a raportării la însăși istoria lirismului pe bună dreptate, Mircea Iorgulescu amintea că, în cazul poeziei scrise de magistru, "reluarea, împrumutul, dezvoltarea de procedee, de teme și de motive cunoscute înseamnă participare", așadar "beatitudinea" situării într-un poetic foarte intens. Apoi datorită finalității acestui uz frecvent de structuri nominale și verbale având câte un analogon imediat identificabil în canonul liricii anterioare: cum am mai afirmat, ne aflăm în fața unei poezii de o mare încărcătură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra faptului ca, în religiile mîntuirii, paradisul de la sfîrșitul vremurilor nu se confundă cu Edenul originar. Orizontul mitic este cu totul diferit. Fericirea originară e precară, omul ce-și păstrează independența față de Dumnezeu fiind considerat ca esențialmente slab. În schimb, beatitudinea de la sfîrșit ține de perfecțiunea venită din cer, adică de contopirea creaturii umane cu Dumnezeu. Cel dinții paradis e unul al regretelor, cel de al doilea e al speranței. 46. Reprodus de Danielle Leger, art.cit. Afirmația este atribuită lui
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
față de putere nu e sterilă dacă știe să respecte adevărul. Din contra, ea ține de nevoia înnoirii permanente a lumii. Căci "istoric, adică evolutiv uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură, ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor", spunea Pârvan, socotind și el că acțiunea critică face parte din Datoria vieții noastre. Nu e surprinzător deci că puterea îi tratează pe intelectuali cu atâta ostilitate și că în situații de criză ea nu ezită
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scriiturii, Arad, 1996, 29-36; Perian, Pagini, 203-208; Zaciu, Departe, 25-28; Petre Stoica, PRA, II, 1066-1073; Marin Mincu, Un poet „copleșit de glorie”, LCF, 1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 316, 393; Milea, Sub semnul, 17-19; Mircea A. Diaconu, Petre Stoica. Melancolie și beatitudine, CL, 2000, 7; Bucur, Poeți optzeciști, 202-203; Dicț. esențial, 803-805; Grigurcu, Poezie, II, 395-419; Micu, Ist. lit., 416-417; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 122-124; Regman, Ultime explorări, 96-99; Alex. Ștefănescu, Petre Stoica, RL, 2001, 7; Marius Chivu, „Insomniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
căzuți, șolduri late, membre scurte, piele albă, fină, netedă, fără păr, rece și umedă la atingere, vene subțiri și profunde. CAPITOLUL 7. TUBERCULOZĂ ȘI HOMEOPATIE: TEXTE CLASICE ȘI MODERNE (După Dr. Corneliu Aurelian Blăjeni) Fața albă, cu expresie buhăită de beatitudine, frunte relativ mică, păr fin, blond sau cenușiu, crescând încet și căzând precoce, ochii de culoare deschisă (cenușii sau albaștrii), puțin mobili, cu privirea dulce și vagă, și tendință la midriază, gene foarte lungi, aripi nazale groase și depărtate, buza
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
lua forma unei justiții după moarte, era necesar ca presentimentul unei justiții imanente să fi fost supraconștient inclus în emoția în fața misterului existenței temporale. Justiția imanentă implică răsplata și pedeapsa în timpul vieții. Ea nu poate fi deci o stare de beatitudine acordată gratuit și uniform tuturor indivizilor. Dar tocmai această diferență individuală este motivul central al tuturor plîngerilor nefondate împotriva nedreptății vieții. A baza justiția imanentă pe uniformitatea fericirii ar însemna să pretindem fie ca toți să contribuie în mod egal
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii”, al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a porni dintr-o liniște mare, dintr-o împăcare paradisiacă, dintr-o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând ce s-a deschis Și juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
Experiență (lecturii) îl poartă pe cititorul ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în care elementele lumii poetice se încarcă de sensuri inedite și îl înaltă pe culmile beatitudinii - "that ecstasy în which" [acel extaz prin care], spune Mallarmé, "we become immortal for a brief hour, free of all reality, and raise our obsessions to the level of creation" [devenim nemuritori, pentru un timp, si ne ridicăm obsesiile la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub pana scribilor specializați în această retorică istorică "de parastas", cum admirabil o numea pe atunci de la microfonul Europei Libere regretatul Vlad Georgescu, consta într-o construcție verbală în trei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
oglindirea creează un univers mirific: „Culori și mirodenii cercuri fac / în jurul meu. Argila mea tresare / și cu cămașa cerului mă-mbrac / Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al cărei arhetip este spiritul meridional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate din barbari distrugători ai civilizației și beatitudinii colective din Dacia Felix în liberatori de despotismul imperial. Rămasă inedită în epoca în care a fost enunțată, ideea lui Heliade este acum oficializată în înțelegerea socialistă a trecutului românesc. Invazia popoarelor migratoare în provincia Daciei Traiane a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
antimască.573 „Divina Comedie a ieșit din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit să supraviețuiască dintr-un alt unghi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de interacțiune dintre „drog/subiect” și dintre „drog/societate”; - efectul drogului asupra individului dar și al mediului social și anturajul acestuia ca factori cauzali; - apariția unei stări de dependență de aportul de drog la individul respectiv; - obținerea unei stări de beatitudine, de reverie, de plenitudine și de satisfacție interioară a individului care consumă droguri („paradisurile artificiale” ale lui Ch. Baudelaire și H. Michaux, J. Cocteau etc.); - conduite de refugiu ca „soluții” la situațiile de impas ale vieții cărora individul respectiv nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antrenează o diminuare a stării de oboseală, o senzație de creștere a energiei personale și a activității, o stare de excitație euforică. c) Droguri ce reduc starea de tensiune psihică, de suferință, de durere, înlocuindu-le cu o stare de beatitudine, euforică de diferite grade, de uitare și somn. Din cele de mai sus se poate desprinde marele polimorfism psihopatologic pe care-l produce aportul de droguri. Acesta are cauze multiple și ele configurează un anumit profil de personalitate a toxicomanului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]