1,731 matches
-
s‐a scufundat în pământul care „de fiecare dată naște primăveri.ʺ Ion N.Oprea PENTRU BĂRBATUL... „Te‐am admirat secole‐ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ce este aicea în târgul Iași, loc domnesc, la poarta cea mare a Curții gospod... Pentru aceia dar,... s-au măsurat acest loc, din colțul uliței ce desparte drumul porței cei mari și Ulița cea Mare la vale spre bașcă (beci n.n),... unde este stâlpul cu fănar de-a curmeziș pe lângă drumul porței cei mari, până în zidul Curței gospod de lângă ceasornic,... pe care loc fiindcă și dumnealui doftoru vra să facă o spițerie de peatră cu a sa cheltuială pentru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
reluat eu - ascultă ce spun frații armeni Carabet și Bogos la 27 mai 1763 (7271): “Făcut-am zapisul nostru la mâna dumisali giupânâlui Panaite... neguțitor din Eși, precum... i-am vândut... o casă cu pivniță de piiatră și cu două beciuri de piatră și cu locul ei... care casă cu locul ei este aice în Eși, pe Podul Vechiu... și se hotărăști... dispre răsărit... cu locul casi ce iaste a Bisericii Armenești, unde să prăznuiește Sfeti Grigorie”. Altfel spus, această casă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
luat Irimiia vătavul”. La aceeași dată 4 iulie 1685 (7195), Constantin Cantemir voievod judecă pricina dintre Gligorașco vierul domnesc, și Irimiia, vătav de vieri. Acesta din urmă “i-au luat” lui “Gligorașco, vieriul domnesc... douăzeci și patru de matce scoase din zemnic (beci n.n) de primăvara și-i ține la dânsul de roiescu de patru ai (ani n.n) pentru un viier ce-au fugit, anume Chiriiac, și i-au luat și niște loc cu trei dugheni în Târgul Făinii tot a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
această ctitorie a vrut să se știe despre el în lumea Orientului și a Occidentului. Această fortificație s-a dorit a fi mai sigură decât mănăstirile Golia și Galata. Poziția dominantă a dealului plin atunci cu vii, livezi, prisăci și beciuri și în mijloc cu o fortificație veche ce avea o bisericuță cu hramul Sfânta Treime, l-au ispitit pe Duca să-și stabilească aici, o reședință de vară. Încadrată organic în peisajul natural al vechii capitale a Moldovei, parcă nu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Sfântului Ioan Zlataust din Iași, după cum atestă pisania datată decembrie 1682, în care apare și fiul lui, Constantin cu soția sa Maria (una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu). Doamna Anastasia este ctitoră la Agapia, ei datorându-i-se casele și beciul mănăstirii. În anul 1682 scaunul mitropolitan se va muta cu ajutorul doamnei Anastasia la Biserica Albă cu hramul Întâmpinarea Domnului. Mitropolia va ființa aici până în anul 1834. La 15 iunie 1695 doamna Anastasia „a ținut să se menționeze că a terminat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de artă, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 7-8, anul XLVIII, Iași, 1972, p. 576 footnote>. După cum era firesc, Duca a urmărit să realizeze în acest complex tot ceea ce era necesar cultului, casei, sfatului, învățăturii, sănătății și chiar bunei gospodăriri: beciuri și depozite. Este probabil ca lucrările de la Cetățuia să fi început concomitent, la toate obiectivele, inclusiv la zidurile de incintă, fiindcă Duca a avut la dispoziție numeroase brațe de muncă, materiale de bună calitate și în cantități suficiente. Uneori lipsa
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de agrement, de către unii voievozi și anturajul lor. Astfel între 1743-1747, Ioan Mavrocordat a construit un foișor frumos sub Cetățuia, precum și o cișmea lângă cerdac cu apă curgătoare”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., vol. III, p. 207 footnote>. „Unele imobile sau beciuri de la Cetățuia s-au folosit și ca închisori temporare”<footnote Nicolae Grigoraș, Mitropolitul Iacov Putneanul, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei, nr. 7-8, anul XXXIV, Iași, 1958, p. 799 footnote>. Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod confirmă la 31 august 1752 scutirile
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spune vodă: „Adică au venit înaintea noastră...boiarinul nostru Andreiaș ce-au fostu șetrar, feciorul lui Toderașco ce-au fost logofăt mare...și au vândut a lui ocină și moșie...niște casă gata cu pivniță de piiatră suptu casă, și beci și iarăși de piiatră și cu altă pivniță de piatră deosăbi, ce aceste casă sîntu pre Ulița Strîmbă, în tîrgu în Iași...Și s-au sculat boiarinul nostru, Miron Costin marele comis, și au plătit toți banii deplin, 300 de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu maniere. Ar fi un nonsens, ca ursul cu coadă, sau ca un Băsescu vegetarian, care bea doar apă, îmbuteliată artistic în sticle de whisky. Și uite așa, peste noapte, un australian famelic și etiolat, precum o plantă crescută-n beci, a reușit să facă pe ditamai dinozaurul american, să înghită pe stomacul gol cele mai amare pilule, de la George Washington încoace. Nu destul, că pe sărăcuța doamnă vicepreședinte al SUA, Hilary Clinton, o durea capul, de la menopauză și de la escapadele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la dospit. Așa s-a întâmplat și cu vinificatorul, pardon, guvernatorul căruței de bani, care se numește până la „noua ordine mondială”, Banca Națională, guvernator care semnează pe parale caligrafic și cu litere de mână, Mugur Isărescu. De atâta stat prin beciurile Băncii Naționale, și-a pierdut cam de tot colorul unui brav viticultor, așa cum se laudă el la toți cei care vor să-l asculte și s-a spelbit de tot. Dar nu asta m-a nedumerit pe mine și probabil
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Vaslui a dat o raită pe acolo Porumboiu, pentru a se alege și el cu o halcă din viitorul hoit al acestei țări. Este binecunoscut faptul, că vinurile din Moldova se comercializează bine in Elveția. Și nu numai acolo. Au beciuri de zeci de kilometri pe sub pământ în care sunt tezaurizate milioane de sticle valoroase ca și aurul. Ce credeți că o să facă vreun marțafoi, venit de aiurea, care va pune mâna ca și pe la noi pentru o sumă derizorie pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de o cumplită furtună prefăcu în câteva ceasuri toată Ulița Mare și cu a treia parte din oraș în cenușă. Atunci și curțile, deși izolate prin piața întinsă în mijlocul căreia se afla, luară foc și până în seară de-abia câteva beciuri boltite rămaseră nejignite (nevătămate...); o mare parte din averea ocârmuitorului și din acturile publice fură prada pârjolului. Domnul se mută în casele spătarului Panait Cazimir, ce astăzi formează aripa dreaptă a Academiei, și care prin o curioasă întâmplare rămaseră nelovite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului din O mie și una de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III-a primară, când pregăteam la școală o scenetă pentru Sărbătoarea Pomului, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fragile temple de zahăr, prin transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În Moldova era o jale și un jaf rusesc și un tif’... Dar ce-au făcut maladeții la noi, În Basarabia: prăpăd! Nu numai jaf, ca la război, dar ca la pacea rusească: beau vin, spirt, până se Înecau În beciurile inundate, Împușcau tot ce le ieșea În cale... Rus și gata! - Deci, știați, din ’17’18 cine-s bolșevicii... - Bolșevicii... Nu cuvântul ne speria, Îl tociseră regățenii tot aruncându-ni-l - dar când auzeam de colhoz... De parcă nu primul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
peste pârleaz geamantane, baloturi, legături; cum Moș Iacob Îi tot iese Înainte, la pârleaz, zicându-i să nu se ostenească, că-i treabă de bărbat; cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei. Stau În calidor și privesc În voie - mama e ocupată. Sălciile de la marginea imașului abia se deslușesc din pricina fumului. Fumul a devenit cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin grădină, la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-a Întors din Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mătușa Domnica s-a Întors din Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că gârliciul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că gârliciul e foarte Înclinat, toate-toate (adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să străbată aerul dintre ograda lui și calidorul nostru desigur: după ce mai Întâi ocolise de trei ori pământul). Îl păstrez aici, la inimă... Chiar dacă nu era văzut În acel moment - bătrânul putea fi În casă, după casă, În sarai, În beci, În grădină, nu conta: mă auzea chemân-du-l, Îl auzeam răspunzându-mi. Și ce bine, ce bine, copil (mereu fiind), să știi că ți se răspunde la chemare. Așa că mă puteam Întoarce la treburile mele: spălat, micul dejun, plecatul la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o țăharcă di titiun! Și de astă dată Îndeplineam rolul, rostul meu: alergam În casă, luam o brăcace (un ulcior tronconic și cu buza foarte evazată, aproape ca un bild suprapus - special pentru ce urma să fac) și coboram În beci. Dezbârnam vrana cu ciocanul de alături, vâram În poloboc chișca - nici prea mult, să nu stârnesc drojdia, nici prea puțin, să nu trag aer sugeam o dată, de două ori; a treia, ca-n poveste, era cea bună: venea vinul - Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
realitate, nici În acel caz nu optase. Se lăsase tras Înăuntru de unchiul lui. După vreo oră, lăsă frâu liber gândurilor. „Apoi, la un moment dat, a venit sus Adelino Canepa. Zicea că o să fim mult mai În siguranță În beci. El și unchiul nu vorbeau unul cu altul de ani de zile, v-am povestit. Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]