3,162 matches
-
clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era sprinten, ca pe vremuri, se gândi el cu teamă, În timp ce se ridica În picioare, Îndurerat. Privi În jur, Încercând să se orienteze prin beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra lui. Pentru o clipă, crezu că un centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În primul rând, și din frica de a nu mă rătăci și de a nu fi În cameră la miezul nopții, când avea să mă caute Eveline, În al doilea, nu țineam flacăra aprinsă tot timpul, pășind mai mult prin beznă și redeclanșând-o doar din când În când. Idee falimentară, fiindcă mi-a indus o spaimă nouă: dacă se termină piatra? Pe asta n-o mai verificasem la plecare. Și tot așa... Vreau să spun cu chestiile astea că, În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se găsește ceva și pentru gogomanii care se reped cu capul Înainte, vârându-se unde nu le fierbe recipientul. Ieși, naibii, cât mai e timp și du-te unde vezi cu ochii. Adică, oriunde altundeva, fiindcă pe-aici e Întuneric beznă. Am pășit afară șovăitor - un demon obscur mă ținea de picioare, Împiedicându-mă să iau viteză, așa cum Îmi comanda mintea. În toiul dilemei, am auzit din nou sunetul vătuit care anunța reluarea culisării porții pe șina Îngropată În pardoseală. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
papale, însă sancta persoană îl împiedică, ajutându-l să șadă din nou pe scaun. — Nu e nevoie, padre Metodiu - spuse zâmbind papa. Am facut-o pentru că în vinele noastre curge același sânge. Pot eu oare să-mi las frații în bezna pe care o aduce răsăritul? Nu pot. — Sanctissime, nu vom uita aceste cuvinte niciodată - spuse Metodiu. Și chiar îl rog pe mai tânărul meu frate Iovănuț să-și deschidă urechile și să le țină bine minte, căci are a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea nevoie de uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plimbă printre scaune. A stins pe rând fiecare beculeț de deasupra locurilor din compartiment. Mai e unul singur, mic și roșu, strălucind undeva în capăt, și-mi pare rău că nu mai e lumină aici, lângă locul meu, fiindcă în beznă încep să mă gândesc prea mult la ce se întâmplă acasă. Cred că au oprit și căldura. E frig. Îmi doresc să fi avut o pătură pe care să mi-o arunc peste genunchi și ceva de pus pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
foaia. Tot nu sunt mulțumită de ea, am spus eu mai degrabă îmbufnată. Pare să fie totul corect în privința celor întâmplate... Doar că Lee pur și simplu nu era genul de persoană care să umble beată printr-o grădină în bezna nopții, să cadă și să se lovească cu capul de o cărămidă. Nu are nici un sens. — Nimeni de la petrecere, dintre cei cărora le-am luat declarații, nu pare să găsească ceva surprinzător în legătură cu asta, domnișoară Jones. Din motive practice, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mi iert soția, să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai spunem noapte bună. Soțul meu a gemut toată noaptea. A fost o noapte nefericită care a clocit o dimineață și mai nefericită. Ziua următoare a fost într-adevăr un coșmar - soțul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în stradă răcnind, fugind apoi cât ne țineau puterile. Era noapte și era de departe cea mai întunecată beznă pe o văzusem vreodată. Ținându-l de mână pe Maro, iată că era rândul meu acum să fiu salvatorul și conducătorul său, dar eram disperat, căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să înceapă o furtună. Trase cu putere de piedica închizătorului și se opinti să dea cabina peste cap. Motorul uriaș era fierbinte încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se auzea doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de mormânt, până și vântul încetase să mai bată. Peste țiuitul care înce puse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum începe să alunece pe un tobogan lung. Senzația de cădere îi ridica stomacul în gât, iar el se străduia în continuare fără succes să se ridice de jos. Auzi pași ce alergau în jurul său, după care, se scufundă în beznă. Se trezise la spital, în salonul de terapie intensivă. Durerea surdă în piept nu-i dădea voie să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca iar el rămânea singur încercând să străbată cu privirea întunericul din față, pregătit să observe apariția bestiei. Nu vedea nimic, numai drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai sus! Bătrânul venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin. Fără să spună nimic, porni la drum. Moșul îl prinsese de braț conducându-l prin beznă. Te-ai udat bine, constată Calistrat simțindu-i pielea rece și brobonită de frig. Toma se uită la el. Acum, pentru că îl atingea pe bătrân, putea și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negura care începea să se întindă în jurul lor, dar nu se plângea. Cred și eu, se gândi Cristian, în locul lui nici mie nu mi-ar păsa prea mult. Toiagul este la el și, pe deasupra, îl și ajută să vadă în bezna asta. Începea să-i pară rău că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe loc lui Calistrat să facă schimb. Moșul îl lăsase pe loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știu, poate ai dreptate. Cei doi vorbeau cu glas scăzut, nescăpând arătarea din ochi. Și acum, ce facem? întrebă inspectorul. Care este planul? Încercăm să vedem dacă o putem atrage înspre noi, spuse moșul, dând drumul brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi oprit arătarea să îl ucidă. Desigur că nici să rămână acolo nu era o soluție, dar deocamdată nu avea încotro. Se mai liniștise puțin, convins că cel puțin pentru moment se afla la adăpost. Acum, în container, era întuneric beznă. Înserarea coborâse deja peste munte. Dacă își întindea mâinile în față, nu-și putea vedea vârful degetelor. Era obosit și se lăsă să alunece încet pe podeaua de metal. Groaza îl cuprinse din nou. Simțea iarăși valul de ură cople
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vîntului, fîlfîind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici cînd să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
treia. Într-adevăr, În cea de-a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr-odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adîncă. Tulburată și abia trăgîndu-mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu-mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]