1,112 matches
-
în afară de asta nu poate fi fericire! - Ai dreptate, așa e, confirmă Felix, ea trebuie să placăbărbatului energic, ca să-i dea gustul de a lupta. - Nu știu cui trebuie să placă, știu însă că o femeie ignoratăde bărbat e un monstru. Privește la biata Aurica. Singura noastră formă de inteligență, mai mult de instinct, e să nu pierdem cei câțiva ani de existență, vreo zece ani cel mult. Cât crezi tu că mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvîntului? Cinci, șase ani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
drept un epicureic. Un bărbat cu o mare poftă de viață. Ispășind cinci ani de pârnaie din pricina baletului... Regulează, adică, două balerine..." - De când le e interzis la balerine să se reguleze? - De când sânt transportate nu la sala de repetiții (cum bietele au cerut), ci în pădurea Andronache, frîngîndu-li-se încheieturile, cu sârmă de balot. Și înmuindu-li-se fizionomiile cu câteva carabe... "Admistierile îi scurtează două hălci din pedeapsă, îmi mai dezvălui uscatul talmudist câteva date despre călăuză... În penitenciar, năzbâtios, și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o cravată? - Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine, dragă? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu? - Credeam că-i destăinui despre adulterinele acelea, de care a râs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngâmfata Fanchette. Ernestine... Ce rușine au putut să pătimească atunci... - Ce-au pățit? - Spune-i tu! - De ce eu? Povestește tu! - Niște așa-zise doamne... - Niște așa-zise prefăcute... Din așa-zisa societate înaltă, pe care, la o aniversare de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri personale, și-a condus garnitura până la prima stație) nu ne-a mai trecut prin minte să-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
susțin chiar că în acele momente omul e mai capabil de sinucidere, ba mai nepăsător față cu moartea decât orișicând. Găsesc pe de altă parte că un tânăr nesedus e mai greu de a seduce decât o fată, și că biata Venus trebuie să-și fi avut chinul ei cu Adonis. Este un mister în această aversiune înainte, în tristeță după plăcere. Dar eu nu-l pricep. Îmblu la școală. Știi la cine: la albinele mele. Am părerea cumcă toate ideile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta". Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă în ochi. - Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trasături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal. - Ce nenorocit trebuie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
susțin chiar că în acele momente omul e mai capabil de sinucidere, ba mai nepăsător față cu moartea, decât orișcînd. Găsesc pe de altă parte că un tânăr nesedus e mai greu de a seduce decât o fată, și că biata Venus trebuie să-și fi avut chinul ei cu Adonis. Este un mister în această aversiune înainte, în tristeță după plăcere. Dar eu nu-l pricep. Îmblu la școală. Știi la cine: la albinele mele. Am părerea cum că toate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin [descleștă] buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă in ochi. Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal. - Ca nenorocit trebuie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lanț și l-a tras. Rezultatul Ă un clinchet anemic. „Nu așa se sună clopotul”, am spus. L-am prins de lanț și l-am tras. Sunetul clopotului a fost atât de puternic, Încât m-a speriat și pe mine. Biata Renee se făcuse de toate culorile. Ceilalți din departament se Înroșiseră și ei de rușinea lui Renee. „Ce păcat de săraca Renee”, păreau să spună. Ei, de acolo a Început totul. A doua oară când au sunat clopotul, au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sălbatici printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adîncimi Întunecoasă, Unde zmeura și fragii și mura cea mai frumoasă Cresc În voie despre oameni, că numai cîte-o potică Slujește la bieții bolnavi de trecut cu marc frică, Acolo, bietul Ikanok, acolo, biata Zulnie S-o-ntîlnit, ah, cine poate Înlîlnirea lor s-o scrie! Orice condeiul s-arăte, orice graiul să rostească. Nimic spre asămănare nu pot să Închipuiască!” Există, În fapt, două peisaje: unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel mare”, unde relația
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
auzit pe mama zicînd: "E curios ce putredă a fost olanda la fața de pernă a lui Doru, s-a sfâșiat parcă ar fi fost tăiată cu cuțitul!" Mama nu bănuiește nimic excepțional, n-admite călcarea bontonului. (Reflecția lui Ioanide: "Biata Elvira, ea nu bănuiește că stimabilul Doru poate să fie un infam criminal, mai odios decât toți, fiindcă are pretenții de filozofie.") Venind vorba de teatru, voi destăinui aici interesanta concepție a lui Carababă. După umila mea părere, Carababă este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
elementele care contribuie la puterea de fascinație a Hanului lui Mânjoală. Povestirea aventurii tinerești este încadrată într-un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca o fiară care se pregătește să nască, pentru a obține condiția exterioară a înșurubării în propriul lor gând. Cât de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atât de puțin de la ceea ce este în afara ta? Mă uit la biata Hütte și mi se pare că ceea ce văd este o lecție pură de fenomenologie. Pe vremuri, în Jurnalul păltinișean, îl înțelesesem pe Noica ― aplecat peste ultimul sistem ontologic al lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Virjil, intervine Monica. Lasă omul în pace! Nu i-au plăcut și gata!" ― " Nu se poate, doamnă!" se aude din colțul camerei, unde între timp "Virjil" și-a reluat locul. Nu se poate! Brahms..." ― "Virjil, ai uitat ce-a pățit biata japoneză, admiratoarea lui Cioran, cu Brahms?" ― " Ce a pățit, Monica?", intervin eu. ― "Păi Cioran avea o admiratoare în Japonia, care îi scrie la un moment dat că a hotărât să se sinucidă. Atunci Cioran intervine prompt și îi propune ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger, fecioresc./ Eu biata n-am cu ce să mă fălesc./ și iar mai știu că-n cășile bogate/ Nu-s aurite talerele toate,/ Ci mai slujesc și unele de lemn...”296 Metaforele pe care le folosește aparțin spațiului domestic, bine cunoscut, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
său erotic un veritabil trubadur, deoarece începu „a așterne în versuri cântări, sonete și balade”547. Femeia, asaltată de avansurile călugărului și nefiind nici prea instruită, cedează mai ales în fața „explicațiilor” convingătoare pe care i le oferă cumătrul („Femeia, care, biata, habar n-avea de logică și care se lăsa destul de lesne înduplecată, ori că se prefăcu a-l crede ori că-l crezu cu adevărat”548), iar apoi, pentru a nu fi bănuiți de soț, inventează un descântec prin care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cam aceeași tehnică, în final ele se vor dovedi, moral, incapabile de a se ridica la perfecțiunea portretului fizic anterior conturat 965, dar Cresida primește din partea naratorului o mai mare apreciere și compasiune: „Eu nu vreau să-i aduc dojană, biata,/ Mai mult cât i se-aduce în poveste./ Pe faima sa e-atât de mare pata/ Încât pedeapsă prea-îndestulă-i este./ E greu păcatul ei; cu toate aceste,/ M-aș apleca s-o iert, căci s-a căit,/ și o mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în ale țesutului, mă avea de mare ajutor la învelit, la datul prin ițe și spate, când urmăream cu mare atenție să nu sar un „coclet” sau dinte, la mutatul furceilor și la făcutul țăghiilor. Atunci când mi se făcea foame, biata mama, cu mâna pe treabă la război, îmi spunea: „Lasă, mamă, să treacă cioara peste casă și ți-oi da ceva de mâncare”. Și eu uitam, luându-mă cu treaba, iar cioara nu mai trecea peste casă și dacă trecea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger, fecioresc./ Eu biata n-am cu ce să mă fălesc./ și iar mai știu că-n cășile bogate/ Nu-s aurite talerele toate,/ Ci mai slujesc și unele de lemn...”296 Metaforele pe care le folosește aparțin spațiului domestic, bine cunoscut, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
său erotic un veritabil trubadur, deoarece începu „a așterne în versuri cântări, sonete și balade”547. Femeia, asaltată de avansurile călugărului și nefiind nici prea instruită, cedează mai ales în fața „explicațiilor” convingătoare pe care i le oferă cumătrul („Femeia, care, biata, habar n-avea de logică și care se lăsa destul de lesne înduplecată, ori că se prefăcu a-l crede ori că-l crezu cu adevărat”548), iar apoi, pentru a nu fi bănuiți de soț, inventează un descântec prin care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cam aceeași tehnică, în final ele se vor dovedi, moral, incapabile de a se ridica la perfecțiunea portretului fizic anterior conturat 965, dar Cresida primește din partea naratorului o mai mare apreciere și compasiune: „Eu nu vreau să-i aduc dojană, biata,/ Mai mult cât i se-aduce în poveste./ Pe faima sa e-atât de mare pata/ Încât pedeapsă prea-îndestulă-i este./ E greu păcatul ei; cu toate aceste,/ M-aș apleca s-o iert, căci s-a căit,/ și o mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că miezul lor de sens provenit de la experți este diluat de autori care sunt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e vorba de „bebelul” sau „bebeii” cititoarelor (todeauna la masculin, nu e clar de ce „bebela” sau „bebelele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mai teamă ființei umane decât de amorțeala afectivă. Preferă adeseori infernul În locul cerului. E de ajuns să citiți scrisorile pe care Mariana Alcofarado, călugărița portugheză, le scrie amorezului său: „Iubește-mă mereu și fă-o să sufere mai mult pe biata ta Mariana”. Multe relații se mențin, fierbând la foc mai mic sau mai mare, În acest minuscul infern emoțional, pentru că au devenit obișnuință, au stabilit relații profunde de atașament. Dependența de un drog e Îngrozitoare, dar sevrajul e și mairău
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ca o scenă din Dickens, vă amintiți, când totul era regizat astfel încât să sporească mila celor care asistau la procesiune... Am invocat numele Maricicăi Livițchi, pentru că el relevă, în opinia mea, ca nimeni altul, imaginea tragicomică a actualei campanii electorale. „Biata Basarabie” - ar conchide poate și în cazul nostru Financial Times, dacă ar găsi timp să privească atent și aici. „Există cineva care să fi fost comunist și să nu fi făcut vreun rău semenilor săi?” - se întreba (mai întreabă în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]