5,219 matches
-
tablou; privirile se evită, ele se întîlnesc în spațiul specular ca reflexe. Prezența morții și poezia ei stranie, absurdă mi-a amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai puțin bizar, atipic. Povestea nu se încheie cu lichidarea lui Jesse James care face din cel care și-a adjudecat-o, Robert Ford, o celebritate a zilei, urît și celebru totodată. Legenda intră într-un comerț fabulos incluzînd și transformarea sa într-
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
am văzut în Bubnov și în Caliban, și nici în ce a făcut cu dragul meu Radu Penciulescu, în "Doi pe-un balansoar". Dar l-am văzut în "De ce trag clopotele, Mitică?", o mărturie gigantică a lui Pintilie despre amestecul bizar între fantastic și realitatea concretă, grea, înfiptă în pămînt, în noroi, frămîntată de umori și isterii. În Serebreakov, viclean, întors spre sine, derutat de demascările și revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck și Schrödinger în mecanica cuantică. Iar mai spre zilele noastre, Penrose sau Feynman. Astăzi micimea particulelor cuantice și singularitatea găurilor negre sunt ilustrările moderne, la scară mică și la scară mare, a acestor bizare mărimi matematice. În concluzie, o carte echivalînd cu un periplu în istoria gîndirii umane, dar un periplu avînd drept călăuză straniile semnificații pe care zeroul și infinitul le-au căpătat de-a lungul timpului.
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
asumată până la fibra conștiinței, chiar dacă, prin raportare la propriile valori, ea li se poate părea unora excentrică. În fine, ca să închei această discuție asupra riscurilor valorizării ideologice (pe care e "firesc" s-o regăsim la un activist comunist, dar e bizar s-o vedem cum îl tentează și pe un conservator anticomunist), trec peste paginile dedicate lui Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Ninei Cassian și lui... Iosif Sava (despre Seratele lui, Dan C. Mihăilescu scrie un adevărat pamflet), pentru a vedea
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
mă gândisem mai demult că volumul, volumele lui vor fi neapărat ilustrate inspirat de însuși Filip Köllö. Și am încredere că o să iasă un lucru deosebit de inspirat. (Filip Köllö, Ploiești) * Risipiți-mi, rogu-vă, micile nedumeriri pe marginea comportamentului dvs. bizar, din scrisoarea cu care însoțiți, vizibil ambetată poemele iubitului poet pe care l-ați descoperit, nu precizați când și în ce misterioase împrejurări. Ziceți așa, că "totul a început la un sfârșit de toamnă, sau poate cu multe veacuri în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
to Byzantium, astfel încît, poate fără să vrea, cei doi au creat un efect de ecou, cum se spune că în orice scoică dusă la ureche am auzi freamătul mării oricît de departe ar fi aceasta. Oricît ar părea de bizar, atmosfera poemului lui Yeats care ne înconjoară cu acea meditativă privire invizibilă a destinului, se regăsește aici într-un fel neașteptat. Ce ne oferă frații Coen? Un film sec și dur ca o nucă de cocos într-un deșert în
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
epoci o urzește pe marginea trecutului -, șocul primei cărți repercutîndu-se benefic asupra celorlalte: le-a tras în conul de atenție pe care îl croise deja în mentalul românilor. Grație lor, Lucian Boia a devenit cu timpul o figură incomodă și bizară. Incomodă, fiindcă nu putea fi atacat pe seama prestației din perioada comunistă, și asta deoarece nu se număra printre istoricii care își plecaseră fruntea în fața mentalității dominante de atunci; bizară, fiindcă nu iubea publicitatea și prefera discreția unei vieți retrase. Pe
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
lor, Lucian Boia a devenit cu timpul o figură incomodă și bizară. Incomodă, fiindcă nu putea fi atacat pe seama prestației din perioada comunistă, și asta deoarece nu se număra printre istoricii care își plecaseră fruntea în fața mentalității dominante de atunci; bizară, fiindcă nu iubea publicitatea și prefera discreția unei vieți retrase. Pe scurt, nu se identifica cu imaginea pe care ceilați și-o făcuseră despre el și nu era dispus să-și irosească timpul în dezbateri TV inutile pe marginea unor
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Iarna pe uliță. Chiar și Hogaș locuiește încă destul de bine într-o casă din Piatra-Neamț. Lucian Blaga o duce mai rău; la Lancrăm s-a construit o sală de sport care i-a obturat priveliștea spre râpele roșii "formațiuni geologice bizare ca o arhitectură de poveste, sau ca o așezare de temple egiptene, cu columne de cremene și foc" și i-a înstrăinat zeitățile copilăriei: Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi, se profilează Munții albaștri, iar pe rîu în
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
precaut, "cu mici retușuri, pentru că am mai omis unele pasaje". Deci, pentru început, o "fidelitate" filtrată. Participant la o dezbatere la ProTV inițiată de Nicolae Manolescu, pe marginea jurnalului lui Goma, criticul clujean "simte nevoia" unei "explicații", care sună însă bizar, defetist: M-am înduplecat, în pofida faptului că aveam dinainte unele rezerve față de Jurnalul lui Goma. Pe de altă parte, i-am spus-o răspicat că nici n-aș fi fost cel mai indicat să particip la o asemenea dezbatere, deoarece
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
după grila lui Matei Călinescu, relecturii. Pe sobra listă din volumul american Rereading se adaugă, mai probabil ca un tribut plătit tinereții decât ca o formă de patriotism literar, Craii de Curtea-Veche. Cum asta? S-ar părea că nici acestui bizar roman interbelic nu i se potrivește simpla, informativa, singulara parcurgere. O știm prea bine, am constatat-o pe pielea brăzdată a bibliografiilor și pe hărțile îngălbenite ale ruinelor bucureștene. Doar că Matei Călinescu își întemeiază adăugirea și pe un argument
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
scriitori îi scoate din uitare, ca pe Donar Munteanu, un colaborator al lui Mihail Dragomirescu și al revistei sale Convorbiri critice. Din scrisorile lui I. C. Visarion, cum este aceea din 17 mai 1919, adresată lui Al. Vlahuță, putem cunoaște preocupările bizare ale scriitorului autodidact, care năzuia să construiască mașină zburătoare. O atenție deosebită solicită documentele care oferă o viziune prismatică asupra lui Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu. Aflat la Paris, pentru pregătirea doctoratului, Vladimir Streinu păstra o permanentă legătură cu mișcarea
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
dîndu-i lecții de civilitate lui Baiazid într-o română impecabilă. Ceea ce obosește, dar și amuză dincolo de sistemul matrioștii al misterului care conține un alt mister care conține un alt mister etc. este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea nu ruginesc niciodată, învîrți comutatorul și o lespede de piatră de cîteva zeci de tone se mișcă disciplinat, uleiul se aprinde și după 500 de ani
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător cu "Brîulețul", un fel de bătută pe loc
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
cuantice, deși știi în linii mari despre ce vorbesc fizicienii, constați că aceștia nu prea găsesc metaforele cele mai nimerite. Și astfel, limba fizicienilor e tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg, care acum/ nu mai are un nume, și iapa roșcată, Ema sau Vilma)/ înhămați de bunicul meu Sava la sanie, într-o iarnă/ când a fost adus și
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
învăț dezvățulť. Dar uitase să spună: dezvățul de el". E una dintre cele mai judicioase analize ale Școlii de la Păltiniș, după cum vedem departe de adulația pe care o opinie publică necritică și grăbită i-o atribuie d-lui Liiceanu și, bizar, departe și de propriul d-sale discurs pro Noica, exclusivist și stînjenitor de dur, în ocaziile extranee examenului de sine asumat. Pe ce drum apucă, într-un atare context, autorul Ușii interzise? Detașat de "limbajul filosofiei", plictisit de filosofi, agasat
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
în ce măsură o asemenea întâmplare ar fi posibilă în România. Iar răspunsul negativ obligă la concluzii complexe și la accente adesea contradictorii. Pe de altă parte, ceea ce impresionează în acest caz nu este atât reprogramarea vechilor stăpâni pentru o oricât de bizară viață nouă, cât faptul că noua firmă de oratorie funebră își găsește suficienți clienți pentru a putea funcționa ca o înfloritoare afacere. Și trebuie să mărturisesc - cu o mică și jenată mândrie patriotică - că nu mi-o pot imagina funcționând
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
sau de cîștigători. Vlad Mugur a luat o singură dată Premiul pentru Regie, pentru "Slugă la doi stăpîni"... Alexandru Darie, la fel, doar o dată, pentru "Trei surori". Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu, Victor Ioan Frunză nu au obținut acest premiu niciodată. Bizar, nu? "Fuga" și "Pescărușul" Cătălinei Buzoianu nu apar pe nici o listă, "Astă seară, Lola Blau" sau "Creatorul de teatru" ale lui Dabija, spectacole-bijuterii sînt pomenite doar pentru că Maia Morgenstern sau Marcel Iureș au luat Premiul pentru cel mai bun Actor
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
și numai pentru el. Fiindcă, pentru cine a ascultat ori măcar a citit versurile unor trupe ca The Doors, Pink Floyd (și câte altele, oare?) ceea ce descoperă în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut sună întrucâtva familiar. Un univers bizar, psihedelic, cu metafore încă nenăscute, cu un întuneric care-i este pe măsură. Și cu reușite punctuale demne de admirație. Titlul e memorabil, iar multe dintre poeme fac totul ca să nu-l dezmintă: "e foarte bine acum, când se apropie
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
fenomenul mutilării în București. Și, cu atît mai dureros pentru mine. Demolările masive și furioase, ștergerea de pe fața pămîntului a unor zone cu istorie și cu farmec a fost unul dintre cele mai oribile atacuri la identitate. Și la memorie. Bizar este că și după '89 s-a continuat procesul de urîțire a orașului. Altfel, desigur, dar, nu știu dacă urmările nu sînt, și ele, semnificative. M-am întrebat mereu, cu inocența neprofesionistului, de ce unii arhitecți pun umărul la destabilizarea formelor
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
elementele din care este compusă viața unui autor de romane care, pentru foarte teluricii săi vecini (Radu Virgil și soția sa Laura pot fi reduși la parametrii de funcționare a unui mecanism de făcut sex), avea toate datele unui tip bizar, aerian, imposibil de înțeles. Mai mult decât atât, comparând paginile scrise de autor cu elementele din realitate care le-au inspirat, cei doi detectivi improvizați realizează - din punctul de vedere al maiorului - involuntar un studiu despre condiția scriitorului în lumea
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
tot ce s-a afirmat până acum, ori radical diferit. Din necesități de gen - e o cronică literară, nu o exegeză - și de igienă a lecturii și a expunerii, optez nonșalant pentru cea de-a doua cale. Prin urmare, alianța bizară și botezată în atâtea feluri deja dintre personalitate, poem și text poate fi, la rigoare, lăsată în plan secund. La fel notele de pe marginea paginilor, care ne vor indica doar ceea ce știm deja de multă vreme. La fel citatele pe
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
despre ce nu se vede, dar se simte, pe scenă, în sală, sunete care murmură ceva despre acumulările minciunii fără de limite parcă, sunete care urlă dimensiunea prostiei. Pendulă, clopot..."Triumful dragostei". Acolo, în "Triumful dragostei", de pildă, am avut senzația bizară că trupul meu este suspendat în lentoarea cu care se contractă sau se relaxează un arc, un mecanism de la un boite-a-musique straniu, care coincide cu blocajul și ezitarea din sufletul bietului Hermocrate. Adrian Enescu alcătuiește o lume surprinsă în zarva
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
face pe Borat să guste din umorul american. Glumele kazahe nu intră în tiparul american și invers, cele americane nu sunt pe potriva frustului kazah. Umorul american rezidă, așa cum i se explică minuțios kazahului, de a face o afirmație litigioasă sau bizară, ca apoi, după o pauză, să adaugi negația, un NOT prelungit și cu accent specific. Lecția este asimilată abia la sfîrșitul documentarului, cînd Borat o pierde pe CJ. Borat, asemeni lui Svejk, celebrul personaj al lui Jaroslav Hasek, profesează o
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]