857 matches
-
din Bruxelles a ziarului "Cronică" din 3 august 1904, semnată Fortunie, în care am găsit aceste date, era incriminat numitul Rudăreanu, ca și tovarășul sau, studenții prezenți la ședința respectivă respingând acuzațiile și susținând expulsarea celor vinovați de a fi blamat pe președinte 41. Avem aceeași bănuiala, ca în cazul pseudonimului Zenit, ca identitatea celui care semna Fortunie era fie aceea a lui Florian Becescu, fie a unui apropiat al său, căci textul îi era net favorabil președintelui, chiar dacă, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
că societatea, indivizii pot deveni responsabilii propriilor acte, ai propriilor destine. Abraham Lincoln, în demersul său de a explica conceptul de libertate afirma că: Libertatea înseamnă și că individul trebuie să suporte consecințele acțiunilor sale, că va fi lăudat sau blamat pentru ele. Libertatea și responsabilitatea sunt inseparabile. Complementaritatea între libertate și responsabilitate înseamnă că argumentul în favoarea libertății se poate aplica doar acelora care pot fi considerați responsabili. El nu se poate aplica în cazul copiilor, alienaților mintali sau altor persoane
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
indivizi se pun, va să zică, împotriva naturii. Cîți, mai ales după '89, n-au jucat ba pe stînga, ba pe dreapta, în pofida unul context eliberat ideologic; dar, se pare, lichelismul proliferează mai ales în libertate, chiar și la cei care îl blamează pe numeroase pagini de carte sau revistă. Un întreg eseu are ca generic, Intelectualul. Colaboratorul săptămînal al Adevărului literar și artistic crede că-i intelectual curat "numai omul obsedat de inteligență: acela care, normal și necesar, opune realității trebuința și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
provoacă indescriptibile bucurii. Element de primă importanță În constituirea precarului său echilibru mental, melancolia Îi dă senzația „nesfârșită și delicioasă, alcătuită din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce aveam”. Firește, melancolia singură nu poate fi blamată pentru finalul gest sinucigaș. De altfel, Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
existente în societate, internalizate de către aceștia și care nu mai lasă spațiu pentru povești de viață alternative (Freedman, Combs, 1996). Ea vine să completeze procesul de distribuire a responsabilităților pentru probleme. Astfel, așa cum afirmă Freedman și Combs (1996), în timp ce psihanaliza blamează indivizii, iar terapia sistemică de familie salvează indivizii și blamează familiile, terapia narativă salvează familiile și blamează societatea. În viziunea terapiei narative, nici pacientul, nici familia nu reprezintă problema: problema e problemă (Freedman, Combs, 1996). Terapia medicală de familie - modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
lasă spațiu pentru povești de viață alternative (Freedman, Combs, 1996). Ea vine să completeze procesul de distribuire a responsabilităților pentru probleme. Astfel, așa cum afirmă Freedman și Combs (1996), în timp ce psihanaliza blamează indivizii, iar terapia sistemică de familie salvează indivizii și blamează familiile, terapia narativă salvează familiile și blamează societatea. În viziunea terapiei narative, nici pacientul, nici familia nu reprezintă problema: problema e problemă (Freedman, Combs, 1996). Terapia medicală de familie - modalitate de prevenire și combatere a disfuncționalității familiilor confruntate cu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Freedman, Combs, 1996). Ea vine să completeze procesul de distribuire a responsabilităților pentru probleme. Astfel, așa cum afirmă Freedman și Combs (1996), în timp ce psihanaliza blamează indivizii, iar terapia sistemică de familie salvează indivizii și blamează familiile, terapia narativă salvează familiile și blamează societatea. În viziunea terapiei narative, nici pacientul, nici familia nu reprezintă problema: problema e problemă (Freedman, Combs, 1996). Terapia medicală de familie - modalitate de prevenire și combatere a disfuncționalității familiilor confruntate cu probleme de sănătate În domeniul îngrijirii sănătății terapia
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
cuvântului noi; polisemia cuvântului a găsi; * paronimia numeral numerar; omonimia cuvântului mine; polisemia cuvântului a ghici; * paronimia a emigra a imigra; omonimia cuvântului cap; polisemia cuvântului a izbucni; * paronimia glaciară glacială; omonimia cuvântului cot; polisemia cuvântului a face; * paronimia a blama a (se) blaza; omonimia cuvântului cea; polisemia cuvântului a crede; * paronimia integral integrat; omonimia cuvântului venit; polisemia cuvântului a căuta; * paronimia petrolier petrolifer; omonimia cuvântului dată; polisemia cuvântului a prinde; * paronimia revizor regizor; omonimia cuvântului stat; polisemia cuvântului a descoperi
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Autorul acestei cărți este conștient de acest fapt și, tocmai de aceea, nu ține să ofere soluții, ci doar reflexii și «provocări»; nu certitudini, ci, mai degrabă, năzuințe. Pentru unul ca mine, obișnuit ca unele dintre paginile sale să fie blamate ca fiind «provocatorii», cred că există destule pagini care să ne ajute să înțelegem adevăratul sens al acelor vorbe ambigui. Fratele Michel David nu este un «instigator», un certăreț, un Gigi Contra ori un împătimit al senzaționalului. Este un monah
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vorbi de o radicalitate de ochii lumii când percepția propriei vieții se identifică cu un sens de superioritate morală ce, sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a creștinilor din Orient - «Doamne Isuse, ai milă de mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-II, 1949-1950, primul volum primind Premiul Academiei RPR), el blamează vehement clasa conducătoare din România antebelică, înfierează războiul antisovietic, povestind întâmplări oripilante, creionând personaje definite prin bestialitate. Caricând fără preget, C. vrea să instituie o realitate atroce, pentru care metafora titlului ar fi prea blândă. Dar construcția defectuoasă, tezismul evident
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
este acela de a desluși înțelesurile ținând de „gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În interviuri și în articole, își mărturisește preferința pentru „teatrul creator” și, legat de aceasta, pentru „teatrul sintetic”, blamând „elucubrațiile” avangardei, la fel ca și drama burgheză, străină de „simbol”. A făcut și critică dramatică, de asemenea, „critica criticei dramatice”, mereu cu un filon teoretic, prezent și în contribuțiile de istoria teatrului. O broșură poartă titlul După un veac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
însă o distincție netă între intelectualii care au șansa de a se afirma în capitală sau în afara granițelor, traversând astfel procesul de deprovincializare, și intelectualii ce activează pe plan local, încercând să își facă auzite vocile de la tribuna provinciei, eventual blamând decadentismul capitalei. Intelectualul interbelic al provinciei activează cu preponderență în câmpul cultural, desfășurând de regulă și activități profesional-intelectuale. Cei mai mulți sunt profesori, avocați, medici sau ziariști. Preocupările sale se centrează pe crearea și medierea de cultură care să contribuie la progresul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
confesionale, unde, conform legii, limba română trebuia studiată obligatoriu: "predarea limbei române în școlile lor (a secuilor n.n.), a rămas o iluzie a legiuitorului înfășurată frumos în giulgiu și îngropată chiar de cum s-a decretat"21. Pentru această situație, profesorul blamează pornirile iredentiste ale corpului didactic care încurajează învățarea mecanică a unor fraze în limba română pentru a asigura elevilor promovarea la examen, tinerii rămânând în continuare "rătăciți ai românismului". Zece ani mai târziu de la aceste constatări, și Onisifor Ghibu contrazicea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la glie pentru că a gustat viața de student, așa că "sporește rândurile grupărilor extremiste"81. Și în presa anilor '30 s-a țesut o adevărată polemică în jurul chestiunii intelectualismului. Fără a medita prea mult asupra semnificației noțiunii de "intelectual", unele voci blamau intelectualismul ca "obsesie" apuseană care atrage inexplicabil poporul român, acest statut fiind "cel mai rătăcit ideal [...] greșala mare, de nemaiîngăduit, a românilor contemporani"82. Asaltul tineretului asupra profesiunilor intelectuale, accentuarea șomajului intelectual în anii '30 și pendularea cărturarilor între lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Căci omul orașului mare, din cauza condițiilor proprii, crede că numai unde e mișcare e și spirit, ba și meditație. El nu renunță decât cu greu "să se omoare în provincie", unde totul îi apare întunecat, fără viață, fără perspective. Comarnescu blamează, în același timp, și "năvala satelor" și a provincialilor, în general, în București. Exodul spre capitală al tinerilor este identificat ca factor redutabil de diminuare a valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
școală - atunci când școala nu mai este un context de satisfacții apare alterarea raporturilor sociale ale copilului. Cauzele care determină fuga de la școală pot fi: faptul că nu face față cerințelor, are un defect ce ține de sănătatea somatică și este blamat de colegi, pretențiile școlare depășesc capacitățile lui intelectuale, caracterul psihopat al cadrelor didactice, atitudini pedagogice diferențiate față de copiii suferinzi psihic sau senzorial, atitudinea agresivă a colegilor, devalorizarea conștientă În familie a școlii, grija excesivă a părinților pentru copii sau transformarea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela ZAHARIA, Maria CORNEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2188]
-
preambul: Considerând că trebuie ca fraternitatea să nu mai fie un cuvânt van, ci să se manifeste prin acte, se decretează: capitaliștii, cunoscuți ca atare, vor vărsa etc.". Voi care protestați cu surprindere, ce drept aveți voi de a-i blama pe Barbès și pe Sobrier? Ce au făcut ei decât să fie un pic mai consecvenți decât voi și să împingă un pic mai departe principiul vostru? Afirm că atunci când acest principiu este introdus în legislație, chiar dacă nu își face
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
exemplu, un "portofoliu de politici" incluzând o politică monetară imprudentă, care crește oferta de bani mai repede decât crește economia, va duce la creșteri de prețuri. Istoria a arătat în mod repetat că politicienii tind să răspundă nu prin a blama propriile politici imprudente, ci prin a blama o "economie supraîncălzită" sau pe "speculatorii lipsiți de patriotism" și prin a impune controale de prețuri. Când prețurilor nu le este permis să fie corectate prin ofertă și cerere (în acest caz, creșterea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
politică monetară imprudentă, care crește oferta de bani mai repede decât crește economia, va duce la creșteri de prețuri. Istoria a arătat în mod repetat că politicienii tind să răspundă nu prin a blama propriile politici imprudente, ci prin a blama o "economie supraîncălzită" sau pe "speculatorii lipsiți de patriotism" și prin a impune controale de prețuri. Când prețurilor nu le este permis să fie corectate prin ofertă și cerere (în acest caz, creșterea ofertei de bani, care tinde să cauzeze
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unele probleme, deși comparația cu realismul clasic, dar și cu neorealismul arată că această etichetare este corectă. Cu toate acestea, teoria stabilității hegemonice a ilustrat și cel mai neașteptat salt idealist al unui scriitor realist. Încercarea lui Kindleberger de a blama "pasagerii clandestini" europeni a produs o contradicție internă în teoria sa; astfel încît preocuparea legitimă a oamenilor de știință americani pentru politica externă a SUA i-a jucat o festă unuia dintre teoreticieni. În cele din urmă, deși teoria stabilității
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii române. Selecția
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ocupăm separat 54 și de mișcarea opozantă lui Augustus, evidențiind că personalități de mare spiritualitate ale epocii, care preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dar pe noi ne interesează să-i indentificăm mai ales pe prietenii fideli, cărora Ovidiu se adresează, cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre servitorii răutăcioși?" "Quod referam comitumque nefas famulosque nocentes?"156 Unora dintre ei le dedică elegii întregi și până și un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
du principat de Tibère"269. Pe lângă faptul că era orator, Cotta Maximus era și epigramist 270. Cât despre ale sale mores, ne-au parvenit judecăți discordante: în timp ce Ovidiu și Iuvenal îl laudă; dimpotrivă, Tacit, Persius și Pliniu cel Bătrân îl blamează 271. Poate în cazul acestor aprecieri contrastante, ar trebui să se facă o disociere între calitățile care aparțin lui Cotta Maximus, prietenul lui Ovidiu și fiul mai mic al lui M. Valerius Maximus și cele care aparțin unui alt personaj
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]