897 matches
-
cenzorul fusese pus acolo pentru a tăia ce era de tăiat, a subliniat-o cu roșu iar tov. autor a fost trimis, cel mai sigur, la o mică discuție cu tov. secretar de partid pe fabrică, pentru oareșce „lămuriri”. Iată „blasfemia” ce nu trebuia sub nicio formă să apară pe hârtie: „În legătură cu elevii de la școala profesională, pot face precizarea că În trimestrul I al acestui an școlar, 409 din totalul lor au medii de 5 și 6, deci au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
decît cultivat și grandios, ca la Kubrick sau la Tarkovski. Ce-mi place la Sunshine e faptul că nu lasă Acele Lucruri Mari să-l distragă prea tare de la îndatoririle sale de aventură onestă. Nu sînt în dispoziția de a blasfemia împotriva lui Solaris sau a lui 2001 și nici măcar nu sînt sigur că Sunshine merită un drum pînă la Multiplex ; ce pot să afirm este că, dacă la un moment dat, într-o seară cu ploaie și televizor, voi avea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
continua "mâna". Scenariul s-a repetat la Moldovița și Voroneț, ceea ce m-a determinat să apelez în gând la Profeții biblici Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel și la marele Moise, pârându-i pe cei 6 "fii ai lui Israel" pentru blasfemie. I-am iertat însă repede, gândindu-mă că vin dintr-o țară aflată permanent în război și că poate doar aici, "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai", și-au găsit puțină liniște. În grup se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ani teatrele unor războaie civile fără sfârșit, cunoșteau o stare de mizerie deplorabilă și în statisticile ONU erau plasate pe primele locuri din lume la șomaj, sărăcie, analfabetism... Să pui alături de țările respective, Uruguayul, "premiantul" Americii Latine, era o blasfemie. După 6 ani de misiune, aș fi putut să zic "după mine potopul", dar nu-mi stătea în caracter. Așa că i-am trimis la 11 martie 2005 domnului ministru o scrisoare (nu o notă, deși avea antet și număr oficial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te, liniștește-te, l-am întrerupt eu pe prietenul meu isterizat, privindu-l pentru prima oară ca pe un nebun, nu trebuie să vorbești așa... Ceea ce spui este... o blasfemie - și chiar în acea clipă am realizat că îl plagiasem pe Alioșa Karamazov, care îl plagiase pe Iisus din „Legenda marelui Inchizitor”. Am rămas multă vreme tăcuți. Dezmeticit oarecum, V.M. ședea vădit stingherit. — Ce citești, l-am întrebat mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clipa asta”». Pasajul acesta mi s-a părut de-a dreptul fantastic și de cum l-am citit am avut o promptă, neechivocă reacție negativă. Mi-a trebuit însă ceva timp ca să-mi argumentez reacția: e inadmisibil, e scandalos, e o blasfemie să te rogi în timp ce păcătuiești, în timp ce furi, ucizi, te prostituezi. Iar a accepta să prezidezi asemenea ședințe înseamnă a fi în greșeală. Te poți ruga, sincer căit, după, ca să ți se ierte păcatul, ca să te izbăvești etc. Dacă vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
continua "mâna". Scenariul s-a repetat la Moldovița și Voroneț, ceea ce m-a determinat să apelez în gând la Profeții biblici Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel și la marele Moise, parându-i pe cei șase "fii ai lui Israel" pentru blasfemie. I-am iertat însă repede, gândindu-mă că vin dintr-o țară aflată permanent în război și că poate doar aici, "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai", și-au găsit puțină liniște. În grup se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
buni prieteni, s-au îndreptat către un schit ascuns într-o văgăună, am preferat să rămân cu cineva pe marginea drumului, fermecat de o pădure seculară de brazi, deasupra cărora se roteau în cercuri câțiva vulturi uriași. O fi o blasfemie, dar prefer un peisaj unei icoane care prezintă o imagine a lui Dumnezeu. Nu-mi plac, din același motiv, nici inteligențele reduse la strângerea unor obiecte, nu-i înțeleg pe colecționari, deși îi respect, și mai ales pe colecționarii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am cunoscut că este EA, fosta noastră profesoară de germană. Venise într-o zi în clasă însoțită de domnul director, care ne-o prezentase. Era... (nu știu cum să spun, astăzi i-aș spune sexy, dar atunci cuvântul ar fi fost o blasfemie, o insultă). În ora de germană când am văzut-o pe Domnișoara Profesoară, se luminase clasa, parcă răsărise un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în cele patru zări, necunoscându-se unde”, declara Vasile Diacon. Actualul mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această privință. „Este o blasfemie adusă poporului român și ortodoxiei, în general, faptul că monahi vrednici de recunoștință și evlavie nu-și au un loc de odihnă veșnică”, spune același Vasile Diacon, care a sugerat Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii României, să se adreseze Patriarhului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mai apoi la Părinții Bisericii, care l-au transformat într-un stâlp al teologiei creștine. Iconoclasmul se fondează pe faptul că orice figură, și în special o figură umană, o figură făcută de mâna omului, este o necuviință și o blasfemie. (Besançon 27)43. Iată un dublu atac iconoclast - grec și vetero-testamentar − asupra reprezentării divinității, cu motivații contextuale diferite; tendința iconoclastă fusese deja contrazisă de Aristotel și de stoici, care "acceptau o interpretare morală a imaginilor, astfel încât doctrina lor nu se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
liniște ce-i inundă chipul prevestindu-i evocarea în icoanele evului creștin ulterior. Îmbrățișându-și crucea ca o prelungire cosmică a propriei agonii, Hristos pare a asculta șoaptele iscate prin lemnul ce-l poartă întru calvarul său, șoaptele rugăciunilor și blasfemiilor rostuite de cei pe care îi însoțește dintotdeauna. În noaptea decadenței umane, el își poartă răscrucea dintre urcușul spre înălțimi edenice și coborârea în avataruri de infern. Surd la zumzetul istoric uman și mut în a răspunde insultei mundane, pășeșete
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
principal. -Atunci scrie despre tine! -Mhm Ă Eu scriu o tragedie, nu o comedie. Să te dai poet, ori să ceri bani pe poezie E cea mai dură formă de ipocrizie. Mi se pare o prostie, De fapt, e o blasfemie! Poetul nu scrie, Poetul rupe din el ca să-ți ofere ție! Poetul nu e palpabil (dar e valabil!), El este doar o simplă energie, Fără mânie că și-n propriul trup se simte în chirie, N-are etnie, în schimb
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
deținute pentru că așa au fost formate de ideologia turmismului roșu, ei și numai ei! Tovarăși culturnici, nu știți nimic despre informațiile de pe aceste tăblițe dar vă treziți ca proasta în tîrg să vindeți fasole în ziua de Paști! Ajunge cu blasfemiile! Vă place să vă făliți cu titluri academice și niscai patalamale adăugite prin străinătățuri, dar totul nu este decît maimuțăreala neroadă a unor găști de nemernici. Nu voi ați zămislit neamul românilor și nu veți reuși niciodată să-l duceți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și nu se întîmpla prima oară cînd o asemenea credință punea stăpînire pe el”. „Credință”? Nu: o penibilă și întristătoare halucinație! Dintr-odată, această poveste mi a stricat relația cu scrierile sale. Nu-mi va fi ușor să-i uit blasfemiile. Și nici nu m-aș strădui, dacă n-aș avea nevoie, bibliografic, de volumul său despre Baudelaire, pentru unul din subiectele mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și de acum. Șocul nefericitei publicări a eseului Felix Culpa a fost neașteptat, chiar dacă isteria care urmase era previzibilă. Întâlnirea de la Viena restabilise doar formal comunicarea. * Revenit la New York, am aflat că În România se Întețiseră zvonurile În legătură cu noua mea blasfemie (eseul „Incompatibilitățile”, apărut În The New Republic). Revista România literară declanșase deja atacul, pe mai multe fronturi, fără a oferi cititorului textul incriminat. Nu mai puteam repeta tăcerea care să aștepte zadarnic restabilirea bunului-simț, cum procedasem după 1992 cu recenzia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
publicată În Vest, primul domiciliu lingvistic străin acordat textelor mele. Zidul Îl simțisem, ani de zile, În mine Însumi și În jurul meu Încă În România Clovnului Tiran. Dar În 1987, Îl contemplam de aproape. Santinele și posturi de pază contra blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului meu de apartament din blocul DAAD de pe Storckwinkel. Colegul și amicul meu francez se plângea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sunt localizate În tragedia totalitară, al cărei cobai și martor, deloc excepțional, ci mai curând obișnuit, a fost să fie, ci În realitatea postcomunistă „globală” al cărei cetățean a devenit. Surprizele nu cu totul surprinzătoare pe care le oferă recrudescența „blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul, nu mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu m-a mirat să aflu că bătrâna Confraternitate Emeronitti, Înființată cu peste 400 de ani În urmă, pentru a Înălța rugi Întru iertarea păcatelor comise În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare inventivă a magicului cotidian, În eretica reinventare și extindere a pirateriei și traficului de influență ludică. Învestitura sa nu este apriorică, ci probă de surprinzătoare potențare a resurselor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în Evul Mediu, Adrian Marino trebuie să recunoască faptul că aceasta este extrem de timidă și se reduce la unele jocuri gratuite, teatrale 3. Literatura este religioasă într-o proporție copleșitore, care impune norma. În rest, "arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
garanta "normei" și care a instituit un sistem de inspectori. Aceștia acordă certificate de normalitate, procedează la eradicarea nou-născuților neconformi standardelor și impun vânarea devianților. Totul pornind de la o "definiție a omului" care exclude din motive religioase corpurile mutante ca blasfemii, repetând astfel atitudinile inchizitorilor din vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea. Aceste mutații pot fi prezentate ca pozitive sau negative pentru mutant. Acesta din urmă poate să fi dobândit capacități suplimentare, de pildă să fie telepat sau
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului (Roger Glover) este aici întemeietoare, matricială. Și în final o „blasfemie“, poate: prefer să ascult acest cântec cu vocea din concert a lui David Coverdale (din Sail Away) și nu neapărat cu aceea a lui Ian Gillan. Cred că vocea baritonală a lui Coverdale (care l-a înlocuit pe Gillan, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Mariana Neț Nu mă încumet să interpretez Cartea Genezei. Îmi lipsește competența și, în plus, ar fi o blasfemie. Mă voi referi aici numai la cîteva dintre transpunerile sale artistice și literare. Și/sau la unele posibile Ersatz-uri din "realitate". Fără îndoială, specialiștii în istoria picturii au criterii extrem de complexe, diferite, și gîndesc după canoane care, în mare parte
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]