1,008 matches
-
devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul, nu mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu m-a mirat să aflu că bătrâna Confraternitate Emeronitti, Înființată cu peste 400 de ani În urmă, pentru a Înălța rugi Întru iertarea păcatelor comise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare inventivă a magicului cotidian, În eretica reinventare și extindere a pirateriei și traficului de influență ludică. Învestitura sa nu este apriorică, ci probă de surprinzătoare potențare a resurselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
verii, care este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spiritualității ortodoxe. 3. „Demascarea” Ciclu: Eroi Descriere: În filmul Demascarea, găsiți mărturiile a opt dintre victime care vorbesc despre acțiunea inumană din timpul regimului comunist. 600 dintre cei mai buni studenți români au suferit la Pitești torturi îngrozitoare: tortură neîntreruptă, blasfemie, umilință, prăbușire sufletească, iertare acesta este drumul pe care au fost împinși 600 dintre cei mai buni studenți români în închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Unică prin complexitatea și caracterul ei macabru, acțiunea îmbină cele mai diverse și violente
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dispărute... Apoi, ne-ai făcut pe noi, Doamne, după ” Chipul Tău”... Cum a apărut ” Chipul Tău” în noi, pe când primii oameni aduceau mai mult a maimuțe?! "- Oprește-te, omule... oprește-te, nu mai stărui în hulă!... Ce faci tu e blasfemie!... Auzi o voce înlăuntrul său. De ce hulești, tot ce-i sfânt?! Crede și nu cerceta... De ce vrei mai mult decât poți tu înțelege?! Îi mai spuse vocea. Adu-ți aminte ce-a spus Moise: ”Mulțumiți-vă cu ce Dumnezeu va promis
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
părea smuls). Te duci Înainte de răsăritul soarelui la fântână, scoți apă neîncepută, pui ciutura pe colacul fântânii și slobozi În apă capul de cuc. Înconjuri fântâna de trei ori și spui vorbele estea, pe care trebuie să le Înveți (erau blasfemii la adresa Sfintei Fecioare). Apoi, bei din ciutură, azvârli ce ți-o rămâne În patru vânturi și scapi de soarta cea ră.» Acest exercițiu de magie neagră, ce mi se propunea, m-a scos din toropeală. Am sărit ca arsă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în sensul cuvântului „icon“ al limbii engleze). O fi, pesemne, exagerat să socotești imaginile vedetelor din showbiz drept obiect de cult ce împlinește o pornire naturală umană (nevoia de a se închina la idoli), însă realitatea oferă destule proptele acestei blasfemii. La drept vorbind, hulirea „lucrurilor sfinte“ e simplă șmecherie de marketing, folosită de-o industrie axată pe vânzare. Cu cât o trupă comite mai multe „blasfemii“ și „atentate“ la pudoarea & valorile consacrate ale societății, cu atât „se vinde“ mai bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
umană (nevoia de a se închina la idoli), însă realitatea oferă destule proptele acestei blasfemii. La drept vorbind, hulirea „lucrurilor sfinte“ e simplă șmecherie de marketing, folosită de-o industrie axată pe vânzare. Cu cât o trupă comite mai multe „blasfemii“ și „atentate“ la pudoarea & valorile consacrate ale societății, cu atât „se vinde“ mai bine. Iar când suma obținută din vânzări este suficient de mare, anarhiștii devin Repere, Valori, Zei, ținte ale contestației tinerilor (care, ca să rămânem în domeniu, nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
c-o să mor dacă n-am așa ceva în vaze. Eva o fixă cu privirea, cuprinsă de un sentiment compus din șoc și admirație. în Parkview Avenue critica fățișă a aranjamentelor florale realizate de Mavis Mottram era echivalentă cu proferarea unei blasfemii. — Știi, asta am vrut să spun și eu întotdeauna, răspunse ea, învăluită brusc într-un val de căldură, dar niciodată n-am îndrăznit s-o fac. Sally Pringsheim zâmbi. — Eu sunt de părere că oamenii trebuie să spună întotdeauna ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Despre femei musulmane, genocid, mâncăruri și multe altele Luminița Marcu „Să nu blestemi lucrurile care cad din cer. Nici măcar ploaia. Orice ar cădea, oricât de tare ar turna, oricât de înghețată ar fi lapovița, nu trebuie să rostești niciodată vreo blasfemie împotriva celor pe care cerul ni lețar putea hărăzi. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iatțo în prima vineri din iulie, mergând pe trotoarul ce se strecura pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbinduțse spre o întâlnire la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
eu ceva de reproșat; reproșul vine abia când mă întreb: pot să văd eu în gestul lui Brando expresia unei mari libertăți a spiritului? Și aici încep să mă îndoiesc. Și mă îndoiesc, mai ales, cu gândul că gestul de blasfemie al lui Brando ar putea fi socotit ca fiind de aceeași natură cu dansul deșănțat, de nepăsare, al lui Hipoclid, dansul sub al cărui semn stau gândurile cărții acesteia. S-ar putea, la prima vedere, ca dansul lui Hipoclid să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cazul lui Brando, totul se petrece prin aluzie, Brando nu se împotrivește unei situații reale, pe care el ar contrazice-o; dimpotrivă, Brando are adeziunea celor de față, care se iau după el și îi urmează jocul, crezând și în blasfemie ca într-un joc. În dansul său, Hipoclid rămâne singur, nici nu se bazează pe adeziunea nimănui; ba chiar el se împotrivește tocmai acestei adeziuni. Hipoclid e liber în plină constrângere; împotriva celorlalți; pe când Brando nu suferă de nici o constrângere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este deja „alesul“ acestei mulțimi, în timp ce Hipoclid rămâne liber față de această „alegere“, liber să nu fie recunoscut ca „ales“ de această mulțime; liber să nu fie pe placul ritualului de mulțime de care ascultă în general orice mulțime. Gestul de blasfemie al lui Brando nu sugerează nici o demnitate, nici o altă instanță, nici o altă libertate în numele căreia gestul lui ar fi un gest simțit ca liber. Brando agită libertatea, nu există în numele ei. El o face din pur cinism. Or, numai prin cinism
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
descoperi mai multe rezerve.” „Care sunt șansele să le descoperim?” am întrebat eu. „Întotdeauna există o șansă.” Prânzul a continuat. Dar nu puteam să trec peste faptul că se mulțumea cu această stare de fapt în legătură cu sfârșitul erei petrolului. Adevărată blasfemie! Mintea îmi alerga, instigată de răspunsul poate prea sincer al prietenului meu saudit la întrebarea pe care i-o adresasem. Amintirea acestei conversații îmi revenise, bântuindu-mă în vara lui 2005, când am remarcat o nouă campanie îndrăzneață de publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dat nu-ți este indiferent. Pe de altă parte, faptul că ai primit ceva în necunoștință de cauză poate să devină sursa unui protest infinit. De aici ambiguitatea oricărui jurnal, amestec de curtoazie, tandrețe și recunoștință cu strigăte, reproșuri și blasfemii. Ceea ce se numește îndeobște "depresie nervoasă" este o criză prelungită de luciditate. Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care, pentru orice om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aparțin deopotrivă Casanova, de Sade sau faimosul Gruppensex contemporan. luni, 4 martie Cine a spus că iubirea repetă, că ea nu este decât o imensă tautologie a speciei în care se scaldă, pre-firînd aceleași gesturi, toate cuplurile lumii? Există oare blasfemie mai mare? Fiecare cuplu se naște printr-o suită de gesturi fondatoare. Iar gesturile acestea nimeni, până la cei doi, nu le-a mai făcut vreodată și nimeni, până la sfârșitul timpurilor, nu le poate repeta. Alunecarea unei priviri, felul de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui jurnal trebuie să afli care anume este încăperea din ființa ta pe care nu o poți deschide decât cu prețul pierderii, al destrămării, al îmbolnăvirii. Atât pentru terapia psihanalitică cât și pentru etica religioasă acest tip de discurs este blasfemie. În ambele cazuri, camera zăvorită, ușa condamnată, încăperea tăinuită etc. reprezintă un scandal. În primul caz, acolo se intră cu chei potrivite și cu lanterna în mână, rezultatul prezumat fiind "vindecarea"; în cel de al doilea caz, camera este deschisă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în Infern cu umbrele părinților lezați de el în timpul vieții sau de a înfrunta pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zei și să pretindă că toți sunt - de fapt - unul singur. EL, Unicul. Sau Unica, fiindcă nici femeile nu vor să rămână mai prejos. Diferă doar numele, altminteri au aceleași puteri. Se abține cu greu să nu înjure. Asta e blasfemie curată! Își continuă, încruntat, inspecția. Și totuși, aceia dintre strămoșii lui care se trăgeau din coloniștii asirieni stabiliți de Sargon în Samaria - căci, fără îndoială, îi curge și sânge de-al lor prin vine - ei bine, oamenii aceia l-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
danii Maicii Starețe. De sus, din pridvor, preotul ni s-a adresat pe un ton indulgent-disprețuitor: - De unde veniți? - Tocmai de la București, i-am răspuns eu, sperând că îl îmbunez că venim de departe. În acea clipă parcă a auzit o blasfemie: - Aha, de la București! Așa vă lasă pe voi astea să intrați acolo la mănăstiri? Nu aveți pic de rușine, ia ieșiți imediat afară! Acuma, pe loc, până mă uit la voi! - Ba nu, a intervenit Maica Stareță, să stea aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
unei povești turcești ...și al uneia armenești CAPITOLUL UNU Scorțișoară Să nu blestemi lucrurile care cad din cer. Nici măcar ploaia. Orice ar cădea, oricât de tare ar turna, oricât de Înghețată ar fi lapovița, nu trebuie să rostești niciodată vreo blasfemie Împotriva celor pe care cerul ni lear putea rezerva. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iat-o În prima vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cerul fumuriu. Îl privi Încruntată, scoase un oftat ambiguu și dădu drumul unui alt șir de blesteme Îndreptate, de astă dată, Împotriva ploii. Ei bine, după legile nescrise și de neîncălcat ale lui Petite-Ma, bunica ei, asta era curată blasfemie. Putea foarte bine să nu-ți placă ploaia, bineînțeles, nu era obligatoriu, Însă În nici o Împrejurare nu trebuia să blestemi lucrurile care veneau din cer, pentru că nimic nu cădea de acolo la voia Întâmplării și În spatele tuturor acelor lucruri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi mergea, surorile sale o găseau citind cu voce tare Sfântul Coran. Abisul ei fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo. — Of, taci din gură, a sărit mătușa Banu oftând. Era nemulțumită de felul În care nepoată-sa Își bătea joc necontenit de religie și religiozitate; În privința asta Își dădea perfect seama cu cine semăna Asya: cu maică-sa. Dacă blasfemia, mai mult sau mai puțin ca și cancerul de sân sau diabetul, se transmitea genetic de la mamă la fiică, ce rost avea să Încerci s-o corectezi? Așa că a oftat iarăși. Ignorând supărarea pe care i-o provocase mătușii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țigară din ziua aia. Până În momentul ăla Își dăduse deja seama de aversiunea lui Armanoush pentru țigări. Deși lucra Încă la profilul noii sale prietene, Asya a clasificat-o pe Armanoush drept o „fată binecrescută“. Dacă o țigară reprezenta o blasfemie În cadrul stilului ei de viață destul de steril, și-a zis Asya, Armanoush nu va fi În stare să accepte niciodată celelalte obiceiuri proaste ale ei. A suflat fumul În direcția opusă, cât de departe de Armanoush a putut, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]