KorAP: Find »[drukola/base=blestem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...209 >

5,205 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

o femeie înțeleaptă, liberă, Pinochio mi-e drag, buzele lui, gingășia lui, el, te iubesc de nu mai pot, și tu mie, asta, asta n-aș putea, noi 2 târziu, bem zmeurată? ai alcool? de la mama, până la urmă e un blestem să se îndrăgostească toți de tine.. .e chiar plăcut... până la urmă e un chin, aș putea să profit de asta, mulți o fac, mi-ești așa de dragă, am băut jumate de sticlă, și ce dacă, eu m-am cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am senzația că de îndată ce-o să aflăm tot ce poate fi mai rău, o sa piară și blestemul care s-a lăsat asupra noastră. Adrian o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți? Atunci s-ar putea să-ți fiu recunoscătoare pentru camera ta de oaspeți, răspunse ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

Doctorul mi-a spus să nu lucrez la calculator vreme de două săptămâni și mi-a dat un munte de pastile de luat, dar... — Rapoarte? am zis, așezămându-mă. Nimeni se instală în fața mea. — Rapoarte nesfârșite, zâmbi el. Computerele. Binecuvântarea și blestemul secolului XXI. Apoi, uitându-se la mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Binecuvântarea și blestemul secolului XXI. Apoi, uitându-se la mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu Nimeni. Nu sunteți aici pentru a discuta despre tendințele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu Nimeni. Nu sunteți aici pentru a discuta despre tendințele mele antitehnologice, nu? Ar trebui să încep cerându-mi scuze pentru... — Nu, stați, am sărit, amintindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

petunie! Confirmarea a venit odată cu sezonul prunelor, cînd a apărut și golul dureros dintre coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe traumatizante, madammm Tatu. Și pentru celălalt, și pentru tine. Cîinele m-a simțit, în fine. Iese din buncărul vechi, de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n blană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul pe care Mama încerca să-l ducă la gură blesteme adresate tuturor locuitorilor orașului, îndemnuri la crime, la distrugerea adversarilor de partid și, pe verso, desene obscene cu Primarul. Mioara 1 și Mama 1 alegeau cu ochii pălăriile de soare și costumele de plajă expuse pe umerașe, în timp ce Mioara 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
gândurile ascunse ale oamenilor, cărora le este rușine că le posedă. Gânduri izvorâte din greșeli, iluzii și spaime. Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului, împăcată cu ideea că trăiești cu acest deșeu, un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta hidoșenia, e acolo și gata, deși unii semeni nu se feresc de a o expune, îi reprezintă, iar politicienii o cosmetizează estetizând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de roțile avioanelor ghiftuite, urmat de Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort supraomenesc se prinse de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor, își dădu ultima suflare. O mirare uriașă îl cuprinse atunci când alunecă în apele morții pentru că putea citi, cu o bucurie și o ușurință pe care nu o înțelegea, toate frazele matematice de pe tablă, plutea pe deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

Existența mea contează așa de puțin. Faptul că s-ar putea să mor îmi este indiferent. -Și dacă mor eu? -Îmi spun că știi ce faci. Glumea, ori pricepuse că avertismentul meu era serios? -Cred că asupra vilei apasă un blestem de inerție. -Nici nu știi cât e de adevărat, declară ea. De ce crezi că mă forțez să ies în fiecare zi de dimineața până seara? Pentru că, altfel, sunt prinsă în această inerție care e aici atât de voluptoasă încât nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei cu o plăcere așa de evidentă încât ea păru fericită. -Am pregătit frapiera cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult? -Nu. Dormitul face parte din blestemul casei. Eu fixez ceasul în fiecare dimineață, căci altfel nu m-aș scula decât la ore monstruoase, ca Biscuit. -Eu unul am hotărât că Biscuit va fi maestrul meu în ceea ce privește arta gândirii. -Dacă vrei, o să-i pun șampanie în gamelă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

de acțiune, ori rece, cu un glonț în cap. Liniștiți-vă dom’ Roja, zice Gulie, lăsați-mă să mor, nu înțelegeți? Cum mai pot eu să trăiesc cu rușinea asta în cîrcă? Curistule, cel puțin tu ar trebui să înțelegi blestemul ăsta. M-a basculat în mijlocul drumului, eu fac dreapta spre Gara de Nord, descurcă-te mai departe, mi-a spus, era deja spartul tîrgului, ajunsesem prea tîrziu. N-aveam de ce să mai pierd timpul, așa că am luat-o la picior încoace minunîndu-mă

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
nu se ratează chiar cu riscul de a cădea în dizgrația opiniei publice pentru totdeauna, asta a fost de fapt nenorocirea care a dat peste toți cei care de-a lungul istoriei au devenit celebri peste noapte, își dă seama, blestemul lor. Era o o prostie să dea înapoi tocmai acum, hîrrrșșșt, hîrrrșșșt, în sfîrșit obrazul îi este complet curățat de stratul de spumă, nu-i rămîne decît să-și clătească aparatul de ras, să-l așeze la locul lui în

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
de fiecare dată? Ea cu irigațiile, el cu ciorăpeii, fiecare cu ale lui, spune Tîrnăcop. — Pînă la urmă l-au lăsat pe el în pace și au început să se ciorovăiască între ele, scrisori, amenințări, telefoane la miezul nopții, înjurături, blesteme și tot tacîmul, așa a pățit-o și sistemul, s-a împuțit de la sine, zice Dendé. N-ați auzit pînă acum că fiecare revoluție are cîte un contingent masiv de privitori care-și dau cu părerea, care pun idei pe

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
la capăt și de data asta, zice Tîrnăcop. — Să nu-mi spuneți că încă funcționează toate bisericuțele alea, dom’ Roja, se sperie Gulie, simțind că începe să amețească, să se clatine cu tot cu scaun. — îmi pare rău, dar e ca un blestem, nu mai pot să scap de ele, recunoaște Roja, nemaiștiind ce să spună. — Ei, pe naiba! se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
uite de toți și de toate, să înceapă o viață nouă? Lucrul ăsta încercase să și-l închipuie și Tușica de nenumărate ori, dar crede-mă că nu merge, soro, odată ce ai făcut primul compromis față de cineva e ca un blestem, urmează imediat al doilea, iar după aceea un altul, și altul, pînă ajungi să-ți pierzi mințile dacă nu ai puterea să pui piciorul în prag pînă nu e prea tîrziu. Își închipuise întotdeauna că viața alături de un bărbat oricît

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
pe care-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
data asta? Știm cu cine avem de-a face. Camarile, partide politice, servicii secrete. Doar numele le-a fost schimbat de la un regim la altul. Apucăturile le-au rămas aceleași, s-au manifestat prin același tip de indivizi mizerabili. Iar blestemul nostru e că la noi au existat mai mulți decît oriunde în altă parte. Sînt atît de mulți, încît am ajuns să-i respirăm în aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

la timp de către Dorița ori Didița, solicita să fie luat merchea de către fata ce dorea să fie lăsată cu gândurile ei Însorite și Îndreptate cu precădere către Niță. Niță? Și copilul, aflat În plină noapte, nu putu să-și rețină blestemul față de ticălosul care a nefericit-o pe cea care i-a dăruit oleandrul cel cu flori roz-siclam: Arde-l-ar focu’ de drac, cu care bine mai seamănă și să-l ducă unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

prin spirit.“ (Dorin Almășan) „Sistemul legislativ determină ambianța într-o societate.“ „Muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor.“ (Valer Turcu Iorga) „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Vasile Man) Această metodă de producere a literaturii fără valoare s-ar mai putea numi „Amorul e un lucru foarte mare“ - cugetare scrisă într-un album de un personaj

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Vasile Man a mai publicat o carte lipsită ‹ de semnificație literară, Nu doar duminica (Școala Vremii, Arad, 2001). Este vorba de o colecție de cugetări puerile versificate, de genul: „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de așteptare plină de persoane vorbărețe sunt transcrise

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]