2,555 matches
-
să facă pentru noi... Băiatul mezin e și el, sper, un „afluent” al „râului” familiei noastre. Drumul spre scenă, prin țara „gustosului” salam cu soia, a fost lin pentru tine, ori unul cu povârnișuri bolovănoase? Doamne, cine ne-o fi blestemat pe noi românii să dăm peste conducători falimentari și comuniști, unul și unul, veșnici, de neclintit?!... Dar asta-i altă poveste...viața e frumoasă de trăit, nu de văicărit... Toți am suferit mai mult ori mai puțin, fără îndoială, nu
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
Articolele Autorului Fericirea se găsește Chiar și-n iarba care crește , Că vorbim aceași limbă , Că-n eter visări se schimbă # Că murim visănd la aștri Sau răniți de ochi albaștri , Că-i tărziu ,sau prea devreme De adio sau blesteme # Că vibrăm în rug aprins , Ori dorinți total sau stins , Că ne doare că trăim , Sau că mult ,prea mult găndim , # C-am iubit ,ca-m risipit Că mai mult ne-am chinuit . Fericirea se găsește Chiar și-n iarba
ROMANŢA FERICIRII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352949_a_354278]
-
Ca Aerul neliniștit pe harpe Să nu-ți găsești odihnă niciodată... Să nu se-aline mâna care scrie, Gândul tău de-a pururea văpaie, Cuvântul care ești și o să-ți fie, Să nu te mai încapă- Nicolae! Așa m-ai blestemat, ți-aduci aminte, Nu se nuntise floarea pe pământ- De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte Mi-adăpostesc neliniștile-n vânt... BRUTAR FERICIT (Între pâinea cuvântului și Dumnezeu) Așa e sufletul meu câteodată, În zi de Duminică, mai ales
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
moară toți de foame și prafu' o să se aleagăăăă... - Fă, taci dreacu' că-ți dau cu-n topor în cap, rost blând tov Jugănaru! Deși prin preajmă nu era nici un topor, Arghirița luă în serios sugestia și se puse pe blestemat. Extrem pricepută și la acest capitol! Destul de calm, tovul îi repezi un picior în foarte generosul ei fund și o dădu afară din grajd. Afară, lângă ușă, se întâlni cu celelalte mulgătoare care până atunci trăseseră cu urechea, dar prea
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
depărtare Și inima mi-o pustia... Nu știu ce demon mă-mpingea! Căci vocea lui mă îndemna, Să fug din calea ta. La tine nici nu m-am uitat: Orbit eram de crunta gelozie, Am alergat prin crângul desfrunzit, Și soarta-am blestemat, Că-mi hărăzise mie.... Să fiu nefericit. Ah!... cerul de s-ar fi deschis, Pământul să mă-nghită; Atunci să fi pierit, în clipa fericită..., Regrete nu aveam, Nimic nu-mi mai doream. Iubirea-n suflet mi s-a stins
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353132_a_354461]
-
și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a luat pe nepregătite, le-a răsturnat zmeura din coșerci, iar femeile au început să urle și să blesteme jalnic. Au fost alungați, apoi, cu coșercile goale. Cu pădurarul nu puteai să te pui, avea și pușcă! Eu și cu tata eram mai la vale, în niște viroage pline de zmeuriș. Priveam cu spaimă cum pădurarii risipesc zmeura bieților
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
va exista ură și blestem, în vecii vecilor, ci doar Dragoste și Binecuvântare. 6. Cel ce va strica ceva din ce am întocmit, sau va voi să facă ceva în plus peste ce am întocmit Eu la Început, se va blestema singur pe sine, prin ceeace și-a propus să facă în mintea lui. 7. Cum se face asta? - Mă întreabă omul curios. 8. Simplu, omule! - i-am răspuns Eu, încă de la început, adică de atunci de când s-a hotărât să
NICEENILOR ŞI CELORLALŢI CREATORI DE DOGME ! de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352627_a_353956]
-
Floriilor. Poarta a fost închisă de musulmani în anul 1530, reprezentând pentru ei Poarta Judecății Universale. Locul în care s-a spânzurat Iuda se numește Valea Gheenei, vale în care locuitorii cetății Ierusalim aruncau gunoaiele. Astăzi valea continuă să fie blestemată, aici dându-și întâlnire persoanele imorale ce se împotrivesc firii. În Săptămâna Patimilor care a stat sub semnul tristeții, al suferinței și al doliului, au avut loc deniile, slujbe religioase de seară, specifice acestei săptămâni. În Sfânta și Marea Luni
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
în palme Cu guri înfometate mă privesc Iubirea-n mine hulpava stârnesc Și dornic să-i astâmpăr sunt de foame. Ridică-te în să frumoasă amazoana În noaptea asta vreau stelele să geamă Și nu privind un lucru revăzut Ce blestemându-și soarta că nu te-au cunoscut. Referință Bibliografica: Că două vrăbii sânii tăi în palme / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate
CA DOUĂ VRĂBII SÂNII TĂI ÎN PALME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354198_a_355527]
-
sărăcie Ana Podau Sărăcie haină roasă de când am plecat de-acasă mi-ai fost pasăre năpastă, junghi și spin în a mea costă. Cizmele mi le-ai mâncat ca un vierme-n mine-ai stat, zi de zi te-am blestemat să te duci la cel bogat. Nu plâng de cămașa mea că e veche, ruptă, rea, plâng când văd în jur copil fără ghete, trist, umil. Plâng când văd în ochi de mamă zi de zi aceeași dramă în coliba
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
coasă, Cu nemurirea ta rigidă. De tine chiar nu-mi pasă, Nici de negura ta rece, Până îmi vei fi mireasă, Multă vreme va mai trece. Tu nu vezi că nu te chem, Luptându-mă cu suferinți, Greul nu îl blestem, Tărie am de la părinți. Privesc norii azurii, Și când sunt întunecați, Mă pierd în adânci reverii, Nu! Încă nu vă îndoliați! Referință Bibliografică: Alba mireasă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 440, Anul II, 15 martie 2012. Drepturi
ALBA MIREASĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354758_a_356087]
-
fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
ascuns în poruncile Sale și cei ce-L caută Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. Sfântul Marcu Ascetul - Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui și-au făcut acoperământ strămoșii noștri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceața plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă
CITATE MEMORABILE (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347182_a_348511]
-
și cei ce-L caută Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. Sfântul Marcu Ascetul - Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui și-au făcut acoperământ strămoșii noștri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceața plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea și iuțimea conștiinței
CITATE MEMORABILE (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347182_a_348511]
-
în proprile convingeri politice, s-a retras într-o singurătate totală pentru a se putea ruga nestingherit, nu acelui dumnezeu căruia-i slujise toată viața cu devotament, ci tocmai Acelui Creator Viu și Bun pe care L-a tăgăduit și blestemat în fața întregii omeniri cu asprime de satanist. Așadar, iată că și unii dintre cei mai mari și înrăiți materialiști, precum el sau Darwin, sunt nevoiți să accepte într-o zi, ceeace am fost nevoit să accept și eu, un ateu
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
sau Darwin, sunt nevoiți să accepte într-o zi, ceeace am fost nevoit să accept și eu, un ateu la fel de convins pe cât de înrăit ajunsesem să fiu împotriva Comunismului care distrusese în fața ochilor mei viața părinților, începându-și această „operă” blestemată încă de pe vremea bunicilor! Fiecare om are familia lui! Dar la fel putem înțelege, după același raționament, că fiecare dintre noi avem cartierul, orașul sau țara noastră, și cu toții împreună putem înțelege, dacă vrem, că avem din păcate doar această
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge Corolele verii și cupele-n floare... Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge La lunga mea moarte, căci e trecătoare... Sunt devastat de-atâtea triste toamne Câte să-ndur, să duc, m-ai blestemat Sau m-ai blagoslovit, Tu, Doamne, Să înfrunzesc murind neîncetat... Sunt nopți, sunt zile, dimineți și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
-i și amară. Sunt vremuri grele, parcă toți trăim Într-un mental năuc, dement, morbid, Apocaliptic.. Fiindcă nu iubim Destul și ne lăsăm zidiți în zid... Sunt hotărât, prieteni, măcar pe încă-o viață, Așa cum mă condamn și însumi mă blestem - Să-nalț cu voi măreața Rugă cea măreață Din mii de versuri. Cu voi chiar nu mă tem! Sunt multe flori superbe din care prea puține În lume rod purta-vor...spunea poetul rezervat , Dar RUGA - flora voastră cu ea
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
de citit paginile despre grozăvia dintre cele două femei! Prea dura imagine. -Asa a fost! Așa mi-a povestit Marko-baci! Un batran din Turda. -Vremuri grele și nesigure... -Nici cu cele de azi nu mă laud. -Poporul nostru parcă este blestemat. Nu se așează niciodată pe un făgaș normal. -Poate... din cauza că ne aflăm la răscrucea a doua civilizații. -Nu suntem nici capră, nici măgar! Începură să râdă. Râsul lor era un plâns pe obrazul istoriei noastre. -Spunea Patapievici că pe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
929 din 17 iulie 2013 Toate Articolele Autorului fă-mă, doamne, fiu de drac, îmbătat cu flori de mac, mândrele ca să mă-nvie cu miros de iasomie, iar la răsăritul lunii să mă scalde în petunii și apoi să mă blesteme în ocări de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie, rut, dragoste de împrumut, să-ți salt poalele catrinții nu cu mâna, ci cu dinții și să
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
gârlă. “Vrei să mănânci numai tu bucate bune la palat, parcă noi nu știm că te iasă dai cu mătura pe bătătura lor și te întorci cu traista plină. Nu te-ar mai sătura Dumnezeu!” a început baba să-l blesteme pe Cap Mare. Săracu, nu a mai zis nimic și a plecat cu coada între picioare. La o săptămână ne-am trezit tot satul într-un miros de fiertură și carne cu orez, că mureai tot înghițind în sec. Am
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și am adormit fericită că, a doua zi, puteam să fac un gest care să-l bucure pe Matei. Bucuria noastră, în schimb, a durat numai o noapte. Dimineața când am ieșit în curte, bunica Nuței și cu mama ei blestemau, de răsuna strada, hoțul care și-a bătut joc de găina ei și pe care, nenorocitul, mai bine o mânca decât să o lase să moară chinuită. -Farmece! se văieta tanti Oala care era superstițioasă. În mai puțin de câteva
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
suflet Literei. Alții îi spun Talent, Har, Muză... Fiecare merge pe intuița sa sau, de ce nu, pe experiența personală. Cuvintele zidăresc și distrug. Cuvintele sunt tandre, iubitoare, dar și rele de gură, bârfitoare ca niște țațe de mahala. Rugăciune sau blestem! Noi alegem ce scriem, dar numai Dumnezeu este cel care ne lasă mâna liberă să le trecem cu creionul pe hârtie. Totul este cu voia LUI.” O scânteie de vis în memoria universului. “Scrisul este ca o dragoste, este nevoie
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipica în scrisul și în felul ei de a fi, este acel “feminin”, atât de admirat, de cântat și uneori, blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă femeie i-ar fi oferit mai mult și în așa fel că să nu stârnească ironiile unui șir nesfârșit de
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]