4,944 matches
-
ochii albaștri apărură la ferestruică. Viziunea m-a țintuit locului și am simțit că roșesc cu viteza și puterea unui foc de pistol. Fata, copila, mă privea cu o fixitate care ar fi secat apa din țevile fântânii din preajmă. Blondă. Palidă. Extrem de frumoasă. Ce să vă mai spun! Nici măcar nu zâmbea, mulțumindu-se să mă privească atent, plină de curiozitate. Era clar că gestul meu nu trecuse neobservat. Cât despre mine, privirea aceea, apariția aceea Îmi depășeau cu mult așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
indiferent la acordul care le stabilea fiecăruia o anumită victimă, se arunca asupra primului apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel sau altul, nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se ferească, miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada contra celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său și, după ce făcuse câțiva pași Înapoi, scotea cu viteza fulgerului oțelul din teacă. Eretic sau bun catolic, asta punea lucrurile la punct; așa că Alatriste Îl atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant, cearcăne de oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei. Suntem Îndatorați domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu multă curiozitate. — Nu sunteți un vulgar bandit de drumul mare, conchise În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr, căruia Însoțitorul său Îi spusese de câteva ori „milord“. Mustăcioară blondă, mâini fine, aparență aristocratică În ciuda costumului de călătorie, a prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
arătător. Un gest neobișnuit, plin de afectare, mai potrivit cu palatele elegante din Londra decât cu o străduță Întunecoasă din partea veche a Madridului, dar la el probabil uzual; ca și când era deprins să ia adesea poze Îngrijite În fața oamenilor. Așa alb și blond cum era, avea aerul unui fante sau al unui curtean; dar adevărul e că se bătuse cu dibăcie și curaj, ca și tovarășul lui de drum. Manierele lor, observă căpitanul, erau identice, copiate parcă după același tipar. Doi băieți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și nobilă, iar trăsăturile Îi erau fine, mâinile delicate și atitudinea elegantă. Toate acestea la un loc, În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la o leghe pe tânărul de familie foarte bună. Căpitanul Întrezări un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă mătăsoasă. Se pregătea să-și Încline Încă o dată capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga să iasă prințul de Wales ca să-l salute; iar către jumătatea dimineții, când un tânăr blond se apropie o clipă de una din ferestre, fu primit cu o zgomotoasă ovație, la care băiatul răspunse cu un gest din mână atât de amabil Încât imediat Își adjudecă simpatia gloatei adunate În stradă. Generoasă, afectoasă, primitoare cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dedicat mai mult timp acestui studiu. Dar nimeni nu se naște Învățat; și adesea, când te-ai dumirit În sfârșit și ai priceput lecția, e prea târziu ca aceasta să-ți mai folosească la ceva. Fapt e că mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine În foșnetul de mătase al rochiei, În timp ce sprijinea o mână delicată și albă de rama ferestruicii. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care duceau la plimbare familia regală. Într-una din ele, alături de foarte frumoasa noastră regină de douăzeci de ani, doña Isabel de Bourbon, prințul a văzut-o pentru Întâia oară pe infanta doña María, care, În plină tinerețe, arăta superb, blondă, dulce și discretă, Într-o rochie de brocart sclipitor, legată la braț cu o panglică albastră, așa cum se convenise dinainte pentru a putea fi recunoscută de pretendentul ei. Parcurgând dus-Întors Strada Mare și Prado, caleașca a trecut de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela blond și bandiții de la Portița Sufletelor părea o imensă aiureală. Pe de altă parte, perspectiva de a vedea comedia lui Lope mă făcea și mai puțin perspicace. Așa orbește Dumnezeu, zice turcul, pe cel sortit pieirii. Noi zicem puțin altfel: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și toți ne Întoarserăm spre una din Încăperile de la catul de sus, unde lumea Îl recunoscuse la fereastră pe regele stăpânul nostru, care intrase acolo pe neobservate la Începutul primului act. Am văzut atunci pentru prima oară trăsăturile pale, părul blond și ondulat pe frunte și la tâmple, și gura aceea cu buza de jos groasă, tipică prinților din Casa de Austria, neacoperită Încă de mustața țanțoșă pe care avea s-o arboreze mai târziu. Monarhul nostru era Îmbrăcat În catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
forțele binelui să colaboreze. M-am mișcat într-acolo, cu picioarele încă tremurându-mi nesigure. Curând am văzut-o pe cea care vorbea. Ținea un microfon în mână, aproape ca și cum ar fi fost pe cale să „spună“ o carte, părul ei blond, care, de altfel, semăna cu părul mamei mele, era răsucit și strâns pe creștet și avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi-a răsplătit-o cu multă iubire din partea fetelor. Trebuie să recunosc, sunt copii reușiți. Arm scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
însă că trebuie să fie ceva cu adevărat deosebit. Arm nu se lăsase niciodată cumpărată cu daruri, iar acum, cu adevărat, cadoul pentru ea trebuia să semnifice mult mai mult decât un simplu dar. Era un bărbat înalt, șaten spre blond. Frumos, afectuos și cumsecade, îl catalogaseră femeile care trecuseră prin viața lui. Foarte preocupat cu profesia lui de matematician, avusese totuși parte și de aventuri sentimentale, dar nici una dintre femeile care trecuseră prin viața lui nu reușise să-l convingă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Crăița spunea mereu eu sunt înfiata voastră. Mădălina intrase în familia lor când avea un an și se dovedise un copil cuminte ca un îngeraș, așa cum îi era și chipul. Cum trecuse timpul, iată, în toamnă Mădălina lui începea școala... Blondă, cu ochi albaștri, Mădălina avea părul lung, împletit în cosițe, căci și Arm și Crăița țineau mult la pletele ei blonde și se străduiau dimineața să îi împletească două cosițe frumoase. Mădălina părea în toate privințele opusul Crăiței. Petrecea ore
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cuminte ca un îngeraș, așa cum îi era și chipul. Cum trecuse timpul, iată, în toamnă Mădălina lui începea școala... Blondă, cu ochi albaștri, Mădălina avea părul lung, împletit în cosițe, căci și Arm și Crăița țineau mult la pletele ei blonde și se străduiau dimineața să îi împletească două cosițe frumoase. Mădălina părea în toate privințele opusul Crăiței. Petrecea ore întregi între păpușile ei, pe care le îmbrăca, le hrănea sau le școlariza, îi plăcea să fie îmbrăcată în rochițe cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în același timp..., dar cu cât mă face asta mai fericită? Înțelegerea, oare, mă fericește? Nu. Mă face doar să înțeleg mai bine, dar ce s-a spart, spart rămâne!... Arm deschise poarta cu tristețe, dar, zărind la fereastră căpșorul blond cu cosițe lungi al Mădălinei și zâmbetul ei fericit, se simți deodată mai liniștită și inima i se umplu de căldură. Nu peste mult avea să le ia pe amândouă fetele, ca să se retragă cu ele la mănăstire. Își umplu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
i-a scăpat din picior; te apleci și-l așezi sub talpa care așteaptă. Capotul e întredeschis și zărești un picior prelung, de dansatoare suedeză. Sybille, dacă nu e coborâtă din soare, atunci precis s-a născut în Scandinavia! E blondă, blondă, și are ochii albaștri; Femeia cu părul roșu are ochii întunecați: noaptea nu zărești decât albul lor; Femeia solară poate fi privită în ochi chiar și atunci când în odaie este cea mai adâncă beznă: o să-ți pierzi mințile! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a scăpat din picior; te apleci și-l așezi sub talpa care așteaptă. Capotul e întredeschis și zărești un picior prelung, de dansatoare suedeză. Sybille, dacă nu e coborâtă din soare, atunci precis s-a născut în Scandinavia! E blondă, blondă, și are ochii albaștri; Femeia cu părul roșu are ochii întunecați: noaptea nu zărești decât albul lor; Femeia solară poate fi privită în ochi chiar și atunci când în odaie este cea mai adâncă beznă: o să-ți pierzi mințile! În vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
față, - gălbenușul - iar oul acela ar fi rămas pe fața lui și s-ar fi uscat, lăsând o culoare aurie. Dând chipului un fel de mască aurie. Pistruile dese continuau pe frunte, părând că merg și mai departe sub părul blond, auriu și el. Și genele, daca te uitai la ele atent, erau înmuiate în același gălbenuș de ou spart. Urechile roșii, cărnoase, refuzau parcă a primi pistruile, deodată. Ele erau triunghiulare, cu vârfurile nu în sus, ci în spate, - o
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
cinci minute? Aș putea vorbi cu fetele astea fără să rad? Habar n-am. Dar, pe de altă parte, câte evenimente trec nebăgate-n seama pentru că principalii actori refuză să meargă la televizor, de frică? Dezvăluirile senzaționale, ruptul tăcerii, focoasele blonde sau brunete deopotrivă, alea pe care ori le vedeți cum nu le-ați mai văzut niciodată, ori mai fericite decât le-ați văzut vreodată, ori drama cumplită prin care trec celebrii cutare și cutare, strecurându-se fără succes printre șabloane
Teo Trandafir ar putea reveni în televiziune by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/78500_a_79825]
-
costumul lui negru, de pastor parcă, face o piruetă și dispare, lăsându-mă singur în bezna turnului. Și deodată aud răsunând corul de orgă al lui Buxtehude... E o amăgire... Asta a fost alaltăieri și la orgă ședea un băiat blond, timid - țârcovnicul - în biserica cu drapele frumos cusute ale breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile vin. Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții se năpustesc afară printr-o tăietură a zidului, fâlfâind, atingându-mă
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]