1,790 matches
-
asta a lui Richard? am întrebat-o eu. — Nu. — Atunci hai. Am luat-o de mână și am traversat împreună strada, înapoi spre casă. Lila se uita după noi cu reproș. Pe hol ne-am întâlnit cu Hugh Beckwith. Purta blugii de grădină și căra o foarfecă de tuns arbori. Părea jignit să aibă casa ocupată de drama maritală a altcuiva. — Salut, salut, a strigat el cu un umor cam sumbru, în timp ce urca pe scări. Exact atunci și-a făcut Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Părul roșu i se scutura pe ritm, ceea ce nu reprezenta un semn de bun augur pentru ceea ce maică-sa avea s-audă mai târziu. Băiatul se unduia pe muzică și, pentru că nu avea încă solduri, în adevăratul sens al cuvântului, blugii lăbărțați i-au indus Jinei un sentiment de teamă. Femeia l-a bătut cu mâna pe umăr și, pentru că era încă sub vraja muzicii, fiul ei i-a răspuns cu un zâmbet. După doisprezece ani, două state și o treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de munte. O duzină de astfel de bărbați stăteau în jurul gabarei. Cei mai în vârstă erau îmbrăcați în salopete, iar pe cap aveau pălării de cowboy. Iar ceilalți erau niște băieți de patruzeci de ani, cu șepci de baseball și blugi. Toți stăteau cu ochii ațintiți asupra ambarcațiunii, iar pe față aveau o expresie amestecată de condescendență și mulțumire de sine, caracteristică omului care prezice încă un dezastru. Au testat scândurile de pin cu vârfurile metalice ale cizmelor, au tras, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de la intrare, care s-a închis c-o bubuitură, pentru ca apoi, impostorul răvășit să-și facă apariția în bucătărie. În locul hainelor ei obișnuite, din mătase și piele întoarsă, Irene a dat buzna în încăpere îmbrăcată într-o pereche veche de blugi și-un tricou de-al lui Naji, mărimea patruzeci și doi, de culoare albastru-pudră. Nu se coafase și nici nu se machiase - ceea ce, în cazul ei, erau niște scăpări nemaiîntâlnite - și așa, lipsită de orice decorațiune, arăta ca de optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e așa căci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tălpile-mi ușoare cresc codrii grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o pagină ninsă în gând un semn că exiști
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cândva acest lucru. Colegii cântau și ei, chiar și Mihai, băiatul pe care cumva îl agresasem. Cenaclul lui Păunescu era mai mult decât o mișcare culturală pe atunci, devenise un mod de a fi pentru cei tineri, eram generația în blugi, cu plete și cu mult suflet, băieți ce fumam țigarete Carpați și visam la fete cu rujuri și farduri. Îmi mai amintesc că purta la gât un pix lung, de plastic, cu capac rotund și turtit ca o acadea, pictat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa de la zoo. Am fost o puștoaică al naibii de zbânțuită. Îmi răzuiam blugii cu cărămida, aveam plete care-mi atingeau fundul, umblam în pânze de la țară, învățasem ideologia marcouseiană, ca să zic așa, eram o hipiotă intelectualistă (struțo-cămilă), ca mulți alții din generația mea. Și eu fugeam în pădure, acolo era colonia noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Acum două săptămâni l-am sunat de la facultate. - Ce mă bucur că nu-i maică-ta acasă și nu-mi ia receptorul din mână. Ea s-a dus la Dominic la înmormântare și n-a vrut să mă ia în blugi. ...Mi-a fost greu să scriu. Starea de fiică se trăiește, nu se povestește. Cum spuneam, din sâmbăta Paștelui și până ieri, mi-am băut cafeaua de dimineață în cimitir, printre cruci, narcise, flori de prun, descoperind întâia oară pinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ai zis? Cum ai zis, bine spus. M-am întors. Era El. Tipul care vărsase cafeaua pe mine, cel pe care-l invitasem la un pahar și care nu mă băgase în seamă. Purta un fes și o geacă de blugi cu umeri largi și adusese cu el răcoarea nopții, reîmprospătând atmosfera. — Da, Anna Walsh. Este... (S-a uitat la mine și a dat din umeri) magician? — Asistenta unui magician, l-am corectat. Mi-am luat toate examenele de magician, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o parașută. N-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vorbea serios, Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e echivalentul unei soții-trofeu pentru Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă un abdomen subțire, arcuit. Are părul șuvițat în nuanțe de bej, argintiu și galben ca mierea și o tunsoare trăsnită, cu țepi, pe care și-o face la Frederic Fekkai. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O femeie venea spre noi. Dar ne mișcam destul de repede, o depășisem deja și intuiția mea striga „Uită-te în urmă, uită-te în urmă, repede“. Mi-am întors capul peste umăr. Femeia se îndepărta, îmbrăcată într-o pereche de blugi și (nu m-am putut abține să observ) avea un fund destul de lat. Desigur, ar fi trebuit să fiu mândră că Aidan era genul de bărbat care nu făcea discriminări în privința fetelor cu fundul mare, dar mă preocupau alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ta dragă, Anna Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de joi O rochie galbenă de poplin prinsă în talie à la Doris Day, purtată peste colanți negri cu inimi albastre străpunse de ace, o geacă de blugi cu mânecile tăiate și pantofii mei albaștri cu toc, cei despre care spuneai că sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul meu. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aș da foc, dar mulțumesc de invitație. În afară de Luke, Jacqui nu se omora după restul Bărbaților Adevărați. Chiar Luke mi-a deschis. Deși părul lui de rocker era mult mai scurt acum decât atunci când o întâlnise pe Rachel, încă purta blugi cu o fracțiune de milimetru prea strâmți. Privirea mea era inexorabil atrasă de prohabul lui. Nu aveam nici un control asupra acestui fapt. Semăna puțin cu felul în care toți începuseră să se adreseze cicatricei mele în loc să se uite la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Joey a intrat dintr-un pas, a închis ușa cu o piruetă sofisticată, a apucat un scaun cu spătarul drept, l-a răsucit, l-a tras spre el și s-a trântit pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol. El sigur n-avea să mă sufoce cu prea multă compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și oxigeneze mustața și spunând că abia aștept o nouă porție din scenariu. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de luni Un Cheong-sam (pe înțelesul tău, o rochie chinezească) din satin roșu cu broderie, purtat peste blugi tăiați și teniși roșii de piele. Mi-am prins părul într-un coc ținut de bețișoare, un șiretlic pentru a mă sustrage de la a purta pălărie. Azi sunt șase zile de când am purtat una, duc o mică revoluție în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în cărți doar pentru că își doresc un prieten. Renunțasem la cărțile de tarot acum câțiva ani, dar nu încetasem niciodată să cred într-un „ceva“ nedefinit. Dacă nu obțineam ceva ce îmi doream - o slujbă, un autobuz, o pereche de blugi de mărimea potrivită - aveam obiceiul să spun că „n-a fost să fie“, ca și cum ar fi existat o divinitate, un fel de păpușar binevoitor, care avea un scenariu pentru noi toți. Unul căruia îi păsa de hainele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am gândit. Va trebui s-o sun. Mai degrabă mi-aș fi mâncat urechile. Parcul gemea de lume. Am găsit un loc pe iarbă și, după câteva clipe, a apărut și Jacqui, bălăngănindu-se. Purta o rochie foarte scurtă de blugi, avea părul blond prins într-o coadă de cal și își ascunsese ochii roșii de plâns în spatele unor ochelari enormi Gucci. Arăta grozav. —E un tip foarte, foarte sinistru, am zis, în loc de salut. Are o mașină idioată și sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost sigură dacă îmi propune un salut normal sau unul ciudat, sofisticat, ca între tineri, dar s-a dovedit a fi o strângere de mână fără fasoane. Ceilalți ar trebui să ajungă în curând. Acest Nicholas era slab și deșirat - blugii stăteau să cadă de pe el - și avea păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prea greu ca să-l pot urni. Va trebui să mă ajute Ornesto să-l dau jos. Știam că e acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi înflorați. Arăți minunat, am zis. —Intră, m-a invitat. Hai să cântăm un cântecel. Am clătinat din cap. Am nevoie de un bărbat. Ornesto a făcut ochii mari. —Ei bine, unde am putea să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Colin Helen, cum arată Colin? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Colin Înalt, bine-făcut, brunet, sexy. Nu-i rău. Cel mai mult îmi place când își pune arma în elasticul de la blugi. Vedere cu abdomenul lui sexos și ar fi destul loc să-mi strecor mâna acolo. Și mai jos, desigur... Vedeți, asta era diferența dintre mine și Helen. Mie una mi-ar fi teamă că, dacă își ține arma la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mari și cumnata lui Brooke. Apoi, prin valurile de mulțime, am văzut pe cineva cunoscut, dar pentru o clipă n-am putut să-mi amintesc cine era sau de unde o cunoșteam. Apoi mi-a picat fisa: era Mackenzie! Îmbrăcată în blugi prespălați și cu un tricou alb bărbătesc, destul de diferit de ținutele elegante pe care le purtase în fiecare duminică la biserica spiritistă, dar era, categoric, ea. N-o mai văzusem de treipatru săptămâni. —Anna! a spus. Arăți minunat! Ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ochi. —E adorabil. Dragostea adevărată i se poate întâmpla oricui. Adică, cine zice că trebuie să lucreze pe Wall Street? Ar putea să fie, știu eu, instalator sau muncitor în construcții. Privirea i s-a oprit asupra lui Shake, cu blugii lui foarte strâmți și coama lui bogată, și în ochi i s-a aprins deodată o sclipire de dorință. Capitolul 45tc " Capitolul 45" Primesc vești minunate!!! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Interviul dvs. telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]